tișlaifăr
Caută
TIȘLÁIFĂR,
tișlaifăre,
s. n. (Reg.) Milieu. – Din germ.
Tischläufer.
(
Sursa: DEX '98
)
Copy to clipboard
tișláifăr (-re),
s. n. – Șervet brodat, față de masă. Germ.
Tischläufer.
(
Sursa: DER
)
Copy to clipboard
Declinări/Conjugări
tișlaifăr
substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
tișl
a
ifăr
tișl
a
ifărul
plural
tișl
a
ifăre
tișl
a
ifărele
genitiv-dativ
singular
tișl
a
ifăr
tișl
a
ifărului
plural
tișl
a
ifăre
tișl
a
ifărelor
vocativ
singular
—
plural
—
