Dex.Ro Mobile
Vezi 13 expresii

TIVÍT1 s. n. Faptul de a tivi; tivire. – V. tivi. (Sursa: DEX '98 )

TIVÍT2, -Ă, tiviți, -te, adj. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte) Cu tiv cusut. – V. tivi. (Sursa: DEX '98 )

TIVÍT adj. (pop.) refecat. (Fustă ~.) (Sursa: Sinonime )

TIVÍT s. tivire. (Sursa: Sinonime )

tivít s. n. (Sursa: Ortografic )

tivít adj. m., pl. tivíți; f. sg. tivítă, pl. tivíte (Sursa: Ortografic )

TIVÍ, tivesc, vb. IV. Tranz. A face, a coase un tiv. ♦ Fig. A mărgini, a împrejmui (cu un chenar, cu o dungă de altă culoare). – Din tiv. (Sursa: DEX '98 )

A TIVÍ1 ~ésc tranz. 1) (obiecte confecționate din textile) A înzestra cu un tiv; a refeca. 2) fig. A împodobi pe la margini cu un chenar. /Din tiv (Sursa: NODEX )

TIVÍ vb. (pop.) a refeca, (reg.) a rupturi, a tigheli, (prin nord-estul Olt.) a muchia, (Transilv.) a știpui. (A ~ o rochie.) (Sursa: Sinonime )

TIVÍ vb. v. chenărui, împrejmui, încadra, înconjura, mărgini, muchia, olări, teși. (Sursa: Sinonime )

tiví (-vésc, -ít), vb. – 1. A fugi, a începe să alerge. – 2. A coase marginea, a face tiv. – 3. (Arg.) A se împreuna. Probabil de la tiva „iute, repede”, cf. tava. Evoluția semantică nu este clară, dar cf. sp. corrido „urmat, continuat”. Explicația pornind de la tighel (Scriban) este evident insuficientă. – Der. tiv, s. n. (îndoitură, margine), deverbal; tivel, s. n. (Mold., tiv), prin contaminare cu tighel; tiveală (var. tivitură), s. f. (îndoitură; margine, chenar, tiv). (Sursa: DER )

tiví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tivésc, imperf. 3 sg. tiveá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiveáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
tivi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) tivi tivire tivit tivind singular plural
tivește tiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) tivesc (să) tivesc tiveam tivii tivisem
a II-a (tu) tivești (să) tivești tiveai tiviși tiviseși
a III-a (el, ea) tivește (să) tivească tivea tivi tivise
plural I (noi) tivim (să) tivim tiveam tivirăm tiviserăm, tivisem*
a II-a (voi) tiviți (să) tiviți tiveați tivirăți tiviserăți, tiviseți*
a III-a (ei, ele) tivesc (să) tivească tiveau tivi tiviseră
* Formă nerecomandată

tivit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tivit tivitul tivi tivita
plural tiviți tiviții tivite tivitele
genitiv-dativ singular tivit tivitului tivite tivitei
plural tiviți tiviților tivite tivitelor
vocativ singular
plural