TITULATÚRĂ, titulaturi, s. f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. – Din fr. titulature. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TITULATÚRĂ s. v. denumire, nume, numire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

titulatúră s. f., g.-d. art. titulatúrii; pl. titulatúri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TITULATÚRĂ ~i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. ~ de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le deține cineva. 3) Funcție, post sau rang pe care îl ocupă cineva. /<fr. titulature, germ. Titulatur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard