TIPĂRÍRE, tipăriri, s. f. Acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; p. ext. editare, publicare; tipărit. – V. tipări. (Sursa: DEX '98 )
TIPĂRÍRE s. 1. imprimare, publicare, tipar, tipărit. (Bun pentru ~.) 2. v. publicare. 3. v. apariție. (Sursa: Sinonime )
TIPĂRÍRE s. v. ediție, imprimat, tipăritură. (Sursa: Sinonime )
tipăríre s. f., g.-d. art. tipărírii; pl. tipăríri (Sursa: Ortografic )
| tipări verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) tipări | tipărire | tipărit | tipărind | singular | plural |
| tipărește | tipăriți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | tipăresc | (să) tipăresc | tipăream | tipării | tipărisem |
| a II-a (tu) | tipărești | (să) tipărești | tipăreai | tipăriși | tipăriseși |
| a III-a (el, ea) | tipărește | (să) tipărească | tipărea | tipări | tipărise |
| plural | I (noi) | tipărim | (să) tipărim | tipăream | tipărirăm | tipăriserăm, tipărisem* |
| a II-a (voi) | tipăriți | (să) tipăriți | tipăreați | tipărirăți | tipăriserăți, tipăriseți* |
| a III-a (ei, ele) | tipăresc | (să) tipărească | tipăreau | tipăriră | tipăriseră |
* Formă nerecomandată
| tipărire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | tipărire | tipărirea |
| plural | tipăriri | tipăririle |
| genitiv-dativ | singular | tipăriri | tipăririi |
| plural | tipăriri | tipăririlor |
| vocativ | singular | tipărire, tipărireo |
| plural | tipăririlor |
