A aduce (pe cineva) la viață = a face (pe cineva) să-și recapete cunoștința, sănătatea; a însănătoși
A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
A da de veste = a aduce la cunoștință, a înștiința, a vesti
A da o lovitură (sau a lovi, a nimeri) în plin = a nimeri bine ținta vizată, a-și ajunge scopul
A lua (cuiva) maul = a) a ameți; a face (pe cineva) să-și piardă cunoștința (în urma unei lovituri); b) a pune (pe cineva) în situația să nu mai poată spune nimic
A merge ață = a se duce drept la țintă
A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva)
A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o țintă precisă, a o lua razna
A o lua razna = a) a pleca la întâmplare, fără țintă; b) a apuca pe o cale greșită, a proceda în mod nejudecat; a decădea
A privi (sau a se uita) fără (de) țintă = a privi în gol
A privi (sau a se uita, a căuta) țintă sau a ține (ori a sta cu) ochii țintă = a privi fix, ațintit, a fi cu ochii pironiți (la ceva)
A ridica (cuiva) o statuie = a) a-și arăta recunoștința (față de cineva); b) a aduce (cuiva) laude superlative
A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți
A se strica căruța în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când ești încă departe de țintă
A strânge din umeri = a ridica, a da din umeri în semn de dispreț, de nepăsare, de nedumerire, de neputință
A umbla huci-marginea = a umbla fără rost, fără țintă
A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva
A(-și) lua (sau a apuca) cîmpii = a) a porni orbește, fără țintă; b) a înnebuni, a o lua razna
A-i sta (cuiva) în putință = a-i fi cuiva (ceva) posibil
A-l trage ața la ceva = a fi mânat de un imbold irezistibil spre o țintă
A-l trece (pe cineva) neputința = a se scăpa pe el
A-și reveni în fire (sau în sine) = a-și recăpăta cunoștința în urma unui leșin, a unei crize, a unei emoții etc. 3) A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...
A-și veni în cunoștință = a se trezi din leșin
Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor
Cu putință = posibil
Cu un ceas mai devreme (sau mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu
Peste poate = cu neputință, imposibil
Peste putință = imposibil (de realizat); mai presus de puterile cuiva
fără (putință de) tăgadă = neîndoios, nedezmințit, sigur
În cunoștință de cauză = cunoscând bine problema despre care este vorba
În deșert = a) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; b) în van, zadarnic
În gol = a) în abis sau prin aer (îndreptându-se cu viteză în jos); b) cu privirea fixă, fără țintă; c) fără folos, zadarnic
Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcție, fără țintă, aiurea
ȚÍNTĂ,ținte, s. f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme și mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapițeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ținte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3. Fig. Mică pată albă pe fruntea cailor și a vitelor; stea, steluță. II. 1. Semnul sau locul în care se ochește cu o armă de foc sau cu o săgeată; p. ext. ochire, țintire. ♦ Ceea ce este sau devine obiectul atenției sau privirii cuiva. E ținta tuturor privirilor. ◊ Expr. A privi (sau a se uita) fără (de) țintă = a privi în gol. (Adverbial) A privi (sau a se uita, a căuta) țintă sau a ține (ori a sta cu) ochii țintă = a privi fix, ațintit, a fi cu ochii pironiți (la ceva). 2. Locul către care tinde să ajungă cineva. ◊ Loc. adv. Fără țintă = în neștire, razna. ♦ (Rar) Țelul unei întreceri sportive. 3. Scop final, țel, obiectiv. ♦ Spațiul de deasupra porții la jocul de rugbi; but3. ◊ Teren de țintă = spațiu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stâlpilor porții la jocul de rugbi, din care se marchează încercările. – Din sl. centa „ban, monedă”. (Sursa: DEX '98 )
ȚÍNTĂ1 ~ef. 1) Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapițerie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ în frunte. [G.-D. țintei] /<sl. centa (Sursa: NODEX )
ȚÍNTĂ2 ~ef. 1) Punct în care țintește cineva cu o armă; țel. 2) Punct asupra căruia sunt îndreptate anumite acțiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atenției sau al privirii cuiva. ◊ Cu ochii ~ cu ochii pironiți asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ~ a-și fixa privirea într-o direcție. A privi (sau a se uita) fără de ~ a se uita în gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ◊ Fără ~ la voia întâmplării. [G.-D. țintei] /<sl. centa (Sursa: NODEX )
TÍNTĂ s. v. cerneală. (Sursa: Sinonime )
ȚÍNTĂ s. 1. colț, (reg.) cui. (~ pe talpa încălțămintei.)2. stea. (Cal cu ~ în frunte.)3. semn, (prin Transilv. și Ban.) șaibă, (înv.) țel. (Trage cu pușca la ~.)4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauză. 7. obiect, obiectiv, scop, țel, (înv.) pravăț. (~ unei cercetări.)8. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, țel, (pop.) noimă. (~ acestor măsuri a fost aceea de a ...)9. finalitate, scop, țel. (Care este ~ acestei acțiuni?) (Sursa: Sinonime )
ȚÍNTĂ s. v. ic, pană. (Sursa: Sinonime )
tíntă (-te), s. f. – (Banat) Cerneală. Germ. Tinte (Candrea). (Sursa: DER )
țíntă (-te), s. f. – 1. Cuișor, știft. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenție. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (Adv.) La fix. Sl. cęta „monedă” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. țintar, s. n. (filiera fabricanților de cuie; un anumit joc de societate); țintat, adj. (cu stea în frunte); ținteș, adj. (bun ochitor); țintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aținti (var. ținti, aținta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita țintă). (Sursa: DER )
țíntă s. f.. g.-d. art. țíntei; pl. țínte (Sursa: Ortografic )
