TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din lat. *temporivus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TIMPURÍU adj., adv. 1. adj. precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. și Ban.) pârgav, pârgaviț. (Mere ~ii.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Timpuriu ≠ târziu (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

timpuríu adj. m., f. timpuríe; pl. m. și f. timpuríi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TIMPURÍU ~e (~i) 1) Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ De ~ a) din timp; b) înainte de timpul obișnuit. 2) (despre fructe și legume) Care ajunge mai înainte decât altele de același fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare și se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

MERCANTILISM TIMPURÍU s. (EC.) sistem monetar. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

RENAȘTERE TIMPURÍE s. (IST., ARTE) v. quattro-cento. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard