A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp
A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat)
A nu-l prinde pe cineva vremea în loc = a fi ocupat tot timpul, a nu sta nici o clipă neocupat
A prinde de veste = a observa, a remarca, a afla ceva, a băga de seamă (din timp)
A se întinde ca o pomană țigănească = a se desfășura, a se extinde pe un spațiu mai mare decât ar fi necesar; a dura prea mult în timp
A sta de (sau, rar, la) vorbă (sau la taifas, taclale, povești etc.) (cu cineva) = a vorbi cu cineva; a petrece un timp vorbind cu cineva despre diverse lucruri
A uda prânzul (sau bucatele) = a bea în timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut
A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat
A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp
A ține cuiva (sau, , a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva
A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului
A-i fugi (cuiva) ochii pe ceva = a nu-și putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori) 2) (Despre vreme sau despre unități de timp) A trece repede, a se scurge rapid
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară
A-i trece (cuiva) veleatul = a-i trece (cuiva) vremea, epoca, timpul
A-și omorî foamea = a-și potoli (pentru scurt timp) foamea
A-și omorî timpul = a-și întrebuința timpul cu ocupații fără importanță; a-și pierde vremea
A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi
A-și trece din vreme = a-și petrece timpul mai ușor, mai repede
Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea
Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul
De la mână până la gură = foarte repede, în timp foarte scurt
De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme
Din an în Paști sau din joi în Paști, din Paști în Crăciun = foarte rar, la intervale mari de timp
Din băbăluc = (care datează) din moși-strămoși, din timpuri străvechi
Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată
Frate de mână = băiat care servește mireasa în timpul nunții
La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu
La pont = la momentul potrivit, la timp, la țanc
La un moment dat = într-un anumit timp (nedeterminat); deodată
La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit
Mai mult ca perfectul = timp trecut folosit pentru a exprima o acțiune încheiată înaintea alteia, petrecută tot în trecut
N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea
Nu e timpul trecut (sau vremea trecută) = nu e prea târziu, mai e timp
O vreme = o perioadă de timp
Pe curând = în scurtă vreme, la scurt interval de timp (în raport cu prezentul)
Pe când = a) în timp ce, pe vremea când; b) (cu nuanță adversativă) în acest timp însă, în schimb (în acest timp); iar
Pe lumină = în timpul zilei, de la răsăritul până la apusul soarelui, până nu se înserează
Pe timpuri = demult, odinioară
Pe viață = (care este) pentru tot timpul cât trăiește cineva
Pentru moment = provizoriu, deocamdată, pentru scurt timp
Peste puțin = în curând, în scurt timp
Printre picături = din când în când, câteodată; în timpul liber, pe apucate
Soare cu dinți = soare pe timp geros, răcoros sau ploios
Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp
Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb
Zi (și) noapte (sau ziua și noaptea) = tot timpul, fără încetare; fără preget, fără odihnă
Zi maregrafică = interval de timp în care are loc un ciclu complet al mareei
TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât timp... = în toată perioada în care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.) Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦ (La pl.) Împrejurări. III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o măsură; bătaie. V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V). – Lat. tempus, -oris. (Sursa: DEX '98 )
TIMP s. 1. vreme. (~ul trece pe nesimțite.)2. v. perioadă. 3. v. răstimp. 4. v. ani. 5. v. curs. 6. v. durată. 7. răstimp, (Transilv.) scopot. (În acest ~, el era plecat la cumpărături.)8.(FIZ.) timp de înjumătățire = perioadă de înjumătățire. 9. v. sezon. 10. v. vreme. 11. v. moment. 12. v. dată. 13. v. răgaz. 14. v. vremuri. 15.(TEHN.) fază. (Motor cu 4 ~.)16.(MUZ.) bătaie. (La primul ~ ...)17.(MET.) vreme, (reg.) veac. (~ frumos.) (Sursa: Sinonime )
TIMP s. v. anotimp, cadență, etate, măsură, ritm, ritmică, rodul-pământului, sezon, tact, vârstă. (Sursa: Sinonime )
timp (timpuri), s. n. – Vreme. – Megl. timp. Lat. tempŭs (Pușcariu 1729; REW 8634), cf. it., port. tempo, prov., fr., cat. temps, sp. tiempo. – Der. timpuriu, adj. (prematur), mr. timburiu, probabil, din pl. timpuri, ca fumuriu de la fum (după Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1732 și REW 8632, de la un lat. temporῑvus, cf. mil. temporiv, ven. gen. temporivo); (i)estimp, adv. (anul acesta); pretimpuriu, adj. (prematur). Der. neol. (din fr.) temporal, adj.; temporar, adj.; temporiza, vb.; contemporan, adj.; contratimp, s. n.; extemporal, adj. – Cf. răstimp. (Sursa: DER )
timp (fază a unei mișcări, a ritmului) s. m., pl. timpi (Sursa: Ortografic )
timp (interval, categorie gramaticală) s. n., pl. tímpuri (Sursa: Ortografic )
timp (formă de existență a materiei, stare a atmosferei) s. n. (Sursa: Ortografic )
TIMP1 ~urin. 1) filoz. Categorie filozofică care desemnează durata, succesiunea și simultaneitatea proceselor. 2) Interval dintre două momente măsurat în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, decenii, secole, milenii, perioade, ere. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; vreme. ◊ Câtva ~ o perioadă scurtă. Tot ~ul mereu; întruna. Cu ~ul cu încetul; treptat. În același ~ concomitent; simultan. 4) pop. Moment oportun; împrejurare potrivită pentru o acțiune; prilej; ocazie. La ~. ◊ (Toate) la ~ul lor (toate) la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Pe ~uri demult; cândva. 6) Stare meteorologică într-o perioadă dată (într-o anumită regiune); vreme. ~ ploios. 7)lingv. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă momentul în care are loc acțiunea. /<lat. tempus, ~oris (Sursa: NODEX )
TIMP2 ~im. 1) Fiecare dintre fazele unei mișcări, ale unei acțiuni. ◊ În doi ~i și trei mișcări foarte repede. 2) muz. Fiecare dintre părțile egale ca durată care alcătuiesc o măsură; bătaie. 3) Fiecare dintre fazele ciclului unui motor. Motor în patru ~i. /<lat. tempus, ~oris (Sursa: NODEX )
CONSECUȚIA TÍMPURILOR s. v. corespondența timpurilor. (Sursa: Sinonime )
TIMPUL SĂVÂRȘÍT s. v. perfectul simplu. (Sursa: Sinonime )
țimp (-pi), s. m. – (Banat) Coapsă. – Var. țîmp. Mag. comb (Candrea). (Sursa: DER )
