TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. (Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TIMORÁT, -Ă adj. (Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr. timoré, lat. timoratus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TIMORÁT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr. timoré, lat. timoratus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TIMORÁT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios, temător. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

timorát adj. m., pl. timoráți; f. sg. timorátă, pl. timoráte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TIMORÁT ~tă (~ți, ~te) rar Care manifestă lipsă de îndrăzneală; stăpânit de teamă sau de emoții; timid; sfios; jenat; rușinos. /<fr. timoré (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TIMORÁ vb. v. intimida, speria. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard