TIMORÁRE, timorări, s. f. Acțiunea de a timora și rezultatul ei; intimidare. – V. timora. (Sursa: DEX '98 )
TIMORÁRE s. v. intimidare, speriere. (Sursa: Sinonime )
timoráre s. f., pl. timorări (Sursa: Ortografic )
TIMORÁ, timorez, vb. I. Tranz. (Livr.) A speria; a intimida. – Din timorat (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat) (Sursa: MDN )
TIMORÁ vb. v. intimida, speria. (Sursa: Sinonime )
timorá vb., ind. prez. 1 sg. timoréz, 3 sg. și pl. timoreáză (Sursa: Ortografic )
| timora verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) timora | timorare | timorat | timorând | singular | plural |
| timorează | timorați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | timorez | (să) timorez | timoram | timorai | timorasem |
| a II-a (tu) | timorezi | (să) timorezi | timorai | timorași | timoraseși |
| a III-a (el, ea) | timorează | (să) timoreze | timora | timoră | timorase |
| plural | I (noi) | timorăm | (să) timorăm | timoram | timorarăm | timoraserăm, timorasem* |
| a II-a (voi) | timorați | (să) timorați | timorați | timorarăți | timoraserăți, timoraseți* |
| a III-a (ei, ele) | timorează | (să) timoreze | timorau | timorară | timoraseră |
* Formă nerecomandată
| timorare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | timorare | timorarea |
| plural | timorări | timorările |
| genitiv-dativ | singular | timorări | timorării |
| plural | timorări | timorărilor |
| vocativ | singular | timorare, timorareo |
| plural | timorărilor |
