Dex.Ro Mobile
TIMÓNĂ, timone, s. f. Roată de lemn sau de metal cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. – Din ngr. timóni. (Sursa: DEX '98 )

TIMÓNĂ s.f. Roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. [< fr. timon, it. timone]. (Sursa: DN )

TIMÓNĂ s. f. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave. (< fr. timon, it. timone) (Sursa: MDN )

timónă, timóne, s.f. (înv. și reg.) 1. oiște, proțap. 2. roată de manevră a cârmei la nave. 3. (ironic) nas. (Sursa: DAR )

timónă s. f., g.-d. art. timónei; pl. timóne (Sursa: Ortografic )

TIMÓNĂ ~e f. mar. Roată cu spițe prelungite (care servesc ca mânere), folosită pentru manevrarea manuală a navei. /<fr. timon, ngr. timóni (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
timonă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular timo timona
plural timone timonele
genitiv-dativ singular timone timonei
plural timone timonelor
vocativ singular timonă, timono
plural timonelor