Dex.Ro Mobile
TÍHNĂ, tihne, s. f. Liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (Înv.) Mulțumire, satisfacție. [Var.: (pop.) tícnă s. f.] – Din tihni (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

TÍHNĂ s. 1. v. astâmpăr. 2. liniște, pace, (înv.) isihie. (O viață plină de ~.) 3. liniște, pace, răgaz. (N-are o clipă de ~.) 4. comoditate, confort, liniște. (~ vieții lui a fost tulburată.) (Sursa: Sinonime )

Tihnă ≠ larmă, vacarm, zbucium (Sursa: Antonime )

tíhnă s. f., g.-d. art. tíhnei; pl. tíhne (Sursa: Ortografic )

TÍHNĂ ~e f. Stare de liniște sufletească; lipsă de griji; pace; astâmpăr; odihna. ◊ În ~ netulburat; nestingherit. Fără ~ fără încetare; întruna; neîncetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
tihnă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tihnă tihna
plural tihne tihnele
genitiv-dativ singular tihne tihnei
plural tihne tihnelor
vocativ singular tihnă, tihno
plural tihnelor