ȚIGĂNÍ,țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan. (Sursa: DEX '98 )
A SE ȚIGĂNÍ mă ~éscintranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan (Sursa: NODEX )
PAPAGAL-ȚIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuță. (Sursa: Sinonime )
papagál-țigănésc s. m. (Sursa: Ortografic )
țigăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănésc, imperf. 3 sg. țigăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țigăneáscă (Sursa: Ortografic )