ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ,țigănești, adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. – Țigan + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
ȚIGĂNÍ,țigănesc, vb. IV. Refl. A insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește). – Din țigan. (Sursa: DEX '98 )
A SE ȚIGĂNÍ mă ~éscintranz. pop. 1) A cere cu insistență și într-un mod sâcâitor (provocând repulsie). 2) A se târgui prea mult (pentru un lucru minor). /Din țigan (Sursa: NODEX )
ȚIGĂNEÁSCA2f. art. 1) Dans popular bărbătesc caracterizat prin lovituri în podele și bătăi cu palmele peste carâmbi. 2) Melodie după care se execută acest dans. /țigan + suf. ~ească (Sursa: NODEX )
ȚIGĂNEÁSCĂ1f. mai ales art. Limba țiganilor. /țigan + suf. ~ească (Sursa: NODEX )
ȚIGĂNÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de țigani; propriu țiganilor. Port ~. /țigan + suf. ~esc (Sursa: NODEX )
ALBINĂ-ȚIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun. (Sursa: Sinonime )
PAPAGAL-ȚIGĂNÉSC s. v. ceucă, stancă, stăncuță. (Sursa: Sinonime )
PASĂRE-ȚIGĂNEÁSCĂ s. v. codobatură, prundar, prundaș. (Sursa: Sinonime )
PEȘTE-ȚIGĂNÉSC s. v. avat, ghidrin, pălămidă-de-baltă. (Sursa: Sinonime )
ȚIGĂNÉSC adj. (rar) țigan. (Sursa: Sinonime )
papagál-țigănésc s. m. (Sursa: Ortografic )
țigănésc adj. m., f. țigăneáscă; pl. m. și f. țigănéști (Sursa: Ortografic )
țigăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țigănésc, imperf. 3 sg. țigăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. țigăneáscă (Sursa: Ortografic )
ROMANY (ROMANI, ȚIGĂNEASCĂ) (‹ (rom2) adj. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic. Are patru mari grupuri dialectale (căldăresc, ursăresc, carpatic și spoitoresc), fiecare cu mai multe graiuri. Limba r., cu c. 3 mil. vorbitori, este utilizată în țări de pe toate continentele, cei mai mulți în E Europei. Din 1990 există un alfabet standard al limbii r., ale cărei începuturi datează din prima jumătate a sec. 20. Sin. subst. romanes. (Sursa: DE )
