Dex tific, tific, definiţie tific, dex.ro Mobile

A ajunge (sau a veni, a cădea) în doaga cuiva = a ajunge să se identifice (în sens rău) cu cineva în felul de a fi, de a gândi
A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva
A pune pricină = a invoca motive, pretexte pentru justificarea unei acțiuni
A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le
Pe merit = pe bună dreptate, justificat
În filozofia idealistă) Spirit absolut, (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea

TÍFIC, -Ă, tifici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique. (Sursa: DEX '98 )

TÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tifos; propriu tifosului. 2) Care provoacă sau este provocat de tifos. Bacil ~. 3) și substantival Care suferă de tifos. /<fr. typhique (Sursa: NODEX )

tific adjectiv		masculin		feminin
tific adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	tific	tificul	tifică	tifica
nominativ-acuzativ	plural	tifici	tificii	tifice	tificele
genitiv-dativ	singular	tific	tificului	tifice	tificei
genitiv-dativ	plural	tifici	tificilor	tifice	tificelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—