TÍBIA, tibii, s. f. Os lung și gros al piciorului, situat între genunchi și gleznă, lângă peroneu, cu care formează scheletul gambei. [Pr.: -bi-a] – Din fr., lat. tibia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

TÍBIA s.f. (Anat.) Os lung și gros situat între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. [Pron. -bi-a. / < fr., lat. tibia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

TÍBIA s. f. 1. os lung și gros, între genunchi și gleznă, care împreună cu peroneul formează scheletul gambei. 2. articol (5) al piciorului la insecte, între femur și tars; al cincilea segment al membrelor păianjenilor. (< fr., lat. tibia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

TÍBIA s. (ANAT.) fluier, (pop.) țurloi, (prin Bucov.) boldan. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

tibía s. f. (sil. -bi-a), g.-d. art. tibíei; pl. tibíi, art. tibíile (sil. -bi-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

TÍBIA ~i f. anat. Os gros și lung, situat între gleznă și genunchi, formând împreună cu peroneul scheletul gambei. [G.-D. tibiei; Sil. -bi-a] /<fr., lat. tibia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard