Dex.Ro Mobile
TEȘÍT, -Ă, teșiți, -te, adj. Cu colțurile sau muchiile retezate sau rotunjite. ♦ Turtit. – V. teși. (Sursa: DEX '98 )

TEȘÍT adj. v. turtit. (Sursa: Sinonime )

TEȘÍT adj. v. obtuz. (Sursa: Sinonime )

Teșit ≠ ascuțit (Sursa: Antonime )

TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati. (Sursa: DEX '98 )

A SE TEȘÍ pers. 3 se teșéște intranz. (despre obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A căpăta forme mai netede (în urma tocirii). /<bulg. teša (Sursa: NODEX )

A TEȘÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, trunchiuri) A tăia pieziș. 2) (obiecte cu muchii, margini sau colțuri proeminente) A face să se teșească. 3) (obiecte alungite în partea de sus) A turti, strâmbând sau aplecând pe o parte. 4) fig. A culca la pământ (printr-o lovitură); a doborî; a prăvăli. /<bulg. teša (Sursa: NODEX )

TEȘÍ vb. 1. v. turti. 2. v. șanfrena. 3. v. olări. (Sursa: Sinonime )

TEȘÍ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, jena, rușina, sfii, tremura, zgudui. (Sursa: Sinonime )

teșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. – 3. A ascuți, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș). (Sursa: DER )

teșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. teșeáscă (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
teși   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) teși teșire teșit teșind singular plural
teșește teșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) teșesc (să) teșesc teșeam teșii teșisem
a II-a (tu) teșești (să) teșești teșeai teșiși teșiseși
a III-a (el, ea) teșește (să) teșească teșea teși teșise
plural I (noi) teșim (să) teșim teșeam teșirăm teșiserăm, teșisem*
a II-a (voi) teșiți (să) teșiți teșeați teșirăți teșiserăți, teșiseți*
a III-a (ei, ele) teșesc (să) teșească teșeau teși teșiseră
* Formă nerecomandată

teșit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular teșit teșitul teși teșita
plural teșiți teșiții teșite teșitele
genitiv-dativ singular teșit teșitului teșite teșitei
plural teșiți teșiților teșite teșitelor
vocativ singular
plural