ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj., s. m. și f. (Individ) care este înapoiat mintal, care este insuficient dezvoltat din punct de vedere psihic. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriéré.

arierát (înapoiat mintal) adj. m., s. m. (sil. -ri-e-), pl. arieráți; f. sg. arierátă, pl. arieráte

ARIERÁT ~tă (~ți, ~te) Care este înapoiat mintal. /<fr. arriéré

DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre ființe, organisme) Care are o constituție lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 2) și substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacități mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis

DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuț, plăpând. ◊ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, ușor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].

ARIERÁT, -Ă I. adj., s. n. f. înapoiat mintal. II. adj. (despre un împrumut, o sumă; și s. f. pl.) restant, nerambursat la scadență. (< fr. arriéré)

DEBÍL, -Ă adj. 1. firav, slăbuț, plăpând. ♦ ~ mintal = înapoiat mintal. 2. (fig.) slab, vag, ușor. (< fr. débile, lat. debilis)

ÎNAPOIÉRE, înapoieri, s. f. Acțiunea de a (se) înapoia². ◊ Înapoiere mintală = dezvoltare mintală inferioară la un individ, față de vârsta pe care o are; insuficientă dezvoltare psihică și intelectuală a unui individ. – V. înapoia².

ARIERÁȚIE s. f. (Med.) Înapoiere mintală. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. arriération.

DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

C*******M s. n. Boală, de obicei congenitală sau dobândită în primii ani de copilărie, cauzată de o dezvoltare insuficientă a creierului, asociată cu o insuficiență a glandei tiroide, care se manifestă prin tulburări în creștere, prin înapoiere mintală etc. ♦ Tâmpenie, idioție, prostie. – Din fr. c********e.

DEBILITÁTE ~ăți f. 1) Stare de debil; slăbiciune fizică extremă. 2) Stare de insuficiență mintală; înapoiere mintală. /<fr. debilité, lat. debilitas, ~atis

RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda].

ARIERÁT, -Ă adj., s.m. și f. Înapoiat mintal. [Cf. fr. arriéré].

ARIERÁȚIE s.f. (Med.) Înapoiere mintală; tâmpenie. [< fr. arriération].

DEBILITÁTE s.f. Slăbiciune. ◊ Debilitate mintală = tulburare congenitală caracterizată printr-o dezvoltare tardivă și incompletă a inteligenței; înapoiere mintală. [Cf. fr. débilité, lat. debilitas].

ARIERÁȚIE s. f. înapoiere mintală. (< fr. arriération)

ARIERÁT, -Ă, arierați, -te, adj. (Franțuzism) Înapoiat mintal. [Pr.: -ri-e-] – După fr. arriéré.

ÎNAPOIÉRE ~i f. 1) v. A ÎNAPOIA și A SE ÎNAPOIA. 2) Rămânere în urmă. ~ economică. ◊ ~ mintală stare a unei persoane slab dezvoltate mintal. /v. a înapoia

ÎNAPOIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNAPOIA. 2) (despre persoane) Care nu s-a dezvoltat suficient mintal; arierat. 3) (despre popoare, țări) Care a rămas în urmă din punct de vedere al dezvoltării politice, economice și culturale. /v. a înapoia