LATERIT, laterite, s. n. Depozit bogat in hidroxizi de aluminiu si de fier, format prin alterarea unor roci din zona tropicala umeda. – Din fr. laterite.

VOMICA, vomice, adj. (In sintagma) Nuca vomica = semintele unui arbore (Strychnos nux-vomica) raspandit in zona tropicala, din care se extrag substante utilizate in industria farmaceutica (stricnina) si chimica. – Din fr. vomique.

TAPIR, tapiri, s. m. Animal mamifer imparicopitat din zona tropicala, cu corpul masiv, pielea neteda, buzele si nasul prelungite intr-un fel de trompeta scurta (Tapirus americanus si indicus). – Din fr. tapir.

TROPICE s. pl. (GEOGR.) zona tropicala.

ZONA s. 1. portiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitata in spatiu.) 2. loc, regiune, teren, tinut. (Nu cunoaste bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, taram, teritoriu, tinut. (Se afla in ~ necunoscute.) 4. regiune, tinut, (inv.) oblastie, olat. (In ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zona tropicala = tropice (pl.). 6. regiune, suprafata, teritoriu. (O ~ arida.) 7. loc, spatiu. (Erau ~ pline cu apa.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zona apicala = caliptra, piloriza, scufie. 10. cadru, cerc, camp, domeniu, sector, sfera, taram. (~ de preocupari.)

SAVANA ~e f. (in zona tropicala) Campie intinsa acoperita cu ierburi inalte, arbusti si copaci pitici, rezistenti la seceta. /<fr. savanne, germ. Savane

TROPIC ~ce n. 1) Paralela terestra, unde, la solstitiile de vara si de iarna, Soarele trece prin zenitul locului. 2) la pl. Regiune aflata in jurul unei astfel de paralele; zona tropicala. /<lat. tropicus, fr. tropique

PAMPERO s.n. (Met.) Invazie de aer care vine dinspre Patagonia spre zona tropicala a Americii de Sud. [Pl. -os. / < sp. pampero].

PTEROPODE s.n.pl. Ordin de moluste gasteropode care traiesc in planctonul marin, mai ales in zona tropicala. [Sg. pteropod. / < fr. pteropodes, cf. gr. pteron – aripa, pous – picior].

TAPIR s.m. Mamifer erbivor care traieste in zona tropicala a Asiei si a Americii, avand nasul prelungit cu o trompa mobila, pielea groasa si neteda si coada foarte scurta. [< fr. tapir, cf. port. tapir < cuv. tupi].

TROPIC s.n. Fiecare dintre cercurile imaginare de pe suprafata Pamantului situate la latitudinea de 23⁰ 27' nord si sud. ♦ (La pl.) Zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice; zona tropicala. // adj. An tropic = interval de timp care se scurge intre doua treceri consecutive ale Soarelui prin acelasi punct al ecuatorului. [< fr. tropique, cf. gr. tropikos].

VOMIC, -A adj. 1. De voma; care provoaca voma; emetic. 2. Nuca vomica = samanta unui arbore originar din zona tropicala, foarte otravitoare, din care se extrage stricnina. [< fr. vomique].

CANCER s.n. 1. Tumoare maligna care distruge tesuturile unor organe interne sau externe; neoplasm; (pop.) rac. 2. Boala a plantelor, produsa de unele ciuperci si bacterii parazite. 3. Tropicul cancerului = cerc imaginar pe globul terestru, situat la 23°27' nord de ecuator, care limiteaza zona tropicala de cea boreala; tropicul racului; zodia cancerului = a patra dintre cele 12 zodii (12 iunie – 22 iulie); zodia racului. [Pl. -re. / < fr., lat. cancer – rac].

CARACARA s. m. soim din zona tropicala a Americii, care traieste mai mult pe sol, hranindu-se cu cadavre, serpi, insecte si moluste. (< amer., sp. caracara)

IUTA s. f. 1. planta erbacee cultivata in zona tropicala, din tulpinele careia se extrag fibre textile. 2. fibra textila obtinuta din aceasta planta. (< germ. Jute, it. iuta)

MARIGOT s. n. brat de fluviu, in zona tropicala umeda, care se pierde intr-o regiune inundabila. (< fr. marigot)

NEOTROPIC, -A adj. din zona tropicala a Americii. (< fr. neotropique)

PAMPERO s. n. invazie de aer rece, violent, dinspre Patagonia spre zona tropicala a Americii de Sud, in timpul depresiunilor ciclonice. (< sp. pampero)

PANTROPIC, -A adj. (despre specii sau fitocenoze) raspandit in zona tropicala. (< fr. pantropique, engl. pantropic)

PTEROPOD, -A I. adj. (despre unele animale) cu picioare proprii pentru inotat. II. s. n. pl. ordin de moluste gasteropode, din planctonul marin, mai ales in zona tropicala. (< fr. pteropode/s/)

TAPIR s. m. mamifer erbivor din zona tropicala a Asiei si a Americii, cu nasul prelungit cu o trompa scurta, avand pielea groasa si neteda. (< fr. topir)

VOMIC, -A adj. 1. de voma; care provoaca voma. 2. nuca ~a = samanta unui arbore originar din zona tropicala, foarte otravitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique)

ATOL (‹fr {i}) s. m. Insula formata prin depunerea scheletelor de corali in jurul unor ins. din zona tropicala. Are aspect de inel cu diametru variabil, putind ajunge la 50 km si avind la mijloc o laguna adinca, uneori pina la 100 m.

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

tropicalIZARE, tropicalizari, s. f. Ansamblu de operatii executate pentru ca o piesa, un aparat, o instalatie etc. sa poata rezista la oscilatiile de temperatura din zonele tropicale. – Dupa fr. tropicalisation.

CICLON ~oane n. 1) Vant foarte puternic, caracteristic, mai ales, zonelor tropicale, cu miscare giratorie a aerului, insotit de ploi torentiale; taifun; uragan. 2) Aparat pentru separarea particulelor dispersate in aer sau intr-un gaz cu ajutorul fortei centrifuge. /<fr. cyclone

CONTRAALIZEU ~e n. Vant de periodicitate constanta, care se formeaza in zonele tropicale la inaltimi mari si bate in directia contrara alizeelor. [Sil. -a-li-zeu] /<fr. contre-alize

TARO s.m. Planta cultivata in zonele tropicale ale Asiei si Americii, dar si in unele tari mediteraneene, ai carei tuberculi se consuma ca si cartofii; numiti in Egipt kolokas, iar in Cipru kolokassi (Colocasia antiquorum).

TROPICAL, -A adj. De (la) tropice; specific tropicelor. ♦ zona tropicala = zona situata intre tropice; zona intertropicala; caldura tropicala = caldura torida, caniculara. [< fr. tropical].

PAPAGAL s. m. pasare din zonele tropicale, cu penajul viu colorat si ciocul gros si incovoiat. ◊ epitet dat cuiva care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)

ABACA (cuv. sp. abaca) s. f. Planta textila din grupa bananierilor, raspandita in zonele tropicale, cu frunze mari, din petiolul carora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea franghiilor si a paramelor de navigatie (Musa textilifera); canepa de Manila.

JUNGLA s. f. 1. padure deasa, cu vegetatie luxurianta, greu de strabatut, specifica zonelor (sub)tropicale. 2. (fig.) societate umana in care domneste legea celui mai tare. ♦ legea ei = dominarea violentei, a fortei brutale in raporturile dintre oameni. (< fr. jungle)

CICLON (‹ fr. {i}; {s} gr. kyklos „cerc”) s. n. 1. (METEOR.) Forma negativa a reliefului cimpului baric, cu diametrul de citeva mii de km, in care presiunea scade de la periferie spre centru si masele de aer au o miscare convergenta pe orizontala si predominant ascendenta pe verticala. Structura sa este asimetrica cu un sector cald mai ingust, unul rece mai dezvoltat, un front cald in partea anterioara si unul rece in cea posterioara, ceea ce face ca sa predomine timpul inchis cu precipitatii si vinturi puternice; cimp de joasa presiune. Ex.: c. australian (in partea de N a Australiei in timpul verii australe) si c. tropical (in zona frontului tropical, 5-25 ºC lat. N si S). ♦ Furtuna puternica, cu deplasarea aerului in virtejuri, insotita de ploi si descarcari electrice puternice. V. taifun, uragan. 2. (TEHN.) Aparat pentru separarea particulelor materiale din aer sau din gaze prin efectul fortei centrifuge.

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

tropical ~a (~i, ~e) 1) (despre zone geografice) Care tine de tropice; de la tropice. Padure ~a. 2) Care este caracteristic pentru tropice; propriu tropicelor. Clima ~a. ◊ Caldura ~a arsita mare; dogoare. /<fr. tropical

SUBTROPICAL, -A adj. in zona dintre tropice si 4⁰s latitudine nordica si sudica; specific acestei zone. ♦ clima ~a = clima calda de tranzitie, intre cea tropicala si cea temperata, cu doua anotimpuri, unul secetos, vara, si altul ploios, iarna. (< fr. subtropical)

CHACO (‹ sp.) s. n. zona cu aspect de padure-parc, specifica tranzitiei intre padurea deasa tropicala si campos, in America de Sud.

ANAHUAC, podis in Mexicul central, intre culmile muntoase Sierra Madre Occidental si Oriental. Alt. med.: 1.150 m (in N) si 2.750 m (in S). Alcatuit din sisturi cristaline, gresii, calcare si lave vulcanice. Vegetatie de paduri tropicale, care trec spre paduri de conifere. Centru al civilizatiei aztece, include si zona orasului Ciudad de Mexico.

TROPIC¹, tropice, s. n. 1. Fiecare dintre cele doua paralele situate la latitudinea de 23°27' nord sau sud de ecuatorul terestru, unde, in timpul celor doua solstitii, Soarele trece la zenitul locului. 2. (La pl.) zona, regiune aflata in jurul celor doua tropice (1). ◊ Loc. adj. De tropice = din regiunea tropicala. – Din fr. tropique, lat. tropicus.

zona ~e f. 1) Diviziune a globului pamantesc, delimitata de poli, de cercurile polare si de tropice, care are trasaturi climaterice proprii. ~ tropicala. 2) Portiune dintr-un spatiu, caracterizata prin anumite particularitati; centura. ~ de frontiera. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona