FALUN, falune, s. n. (Geol.) Depozit necimentat format (in zona litorala a marilor) din resturile cochiliilor de moluste. – Din fr. falun.

ASCIDIE s. f. 1. animal marin cu corpul tubular, rosu-aprins si transparent, fixat in zona litorala nisipoasa. 2. organ in forma de urna din frunzele unor plante carnivore. (< fr. ascidie)

DEMERSAL, -A adj. 1. (despre organisme) care traieste in zona litorala, venind in contact direct cu fundul apei. 2. (despre ouale de pesti) care cad pe fundul apei. (< fr. demersal)

SCAFOPODE s. f. pl. clasa de moluste marine, din zona litorala, cu o cochilie cilindro-conica, ca un tub deschis la ambele capete. (< fr. scaphopodes)

LITORAL s.n. Regiune situata de-a lungul tarmului marii; tarmul marii. // adj. Care apartine tarmului marii. ◊ zona litorala = a) zona cuprinzand paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine (platoul continental); b) (biol.) zona care cuprinde totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. [Pl. -luri, -le. / < fr. littoral, it. littorale < lat. litus – tarm].

CHAMOSIT (localit. Chamoison) s. n. Mineral din grupul cloritelor, care contine 42% oxid de fier. Are culoare verde pina la neagra, luciu mat si se formeaza in mediile sarace in oxigen, in zonele litorale ale marilor.

LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.

OSTREIDE (‹ fr.) s. f. pl. Familie de lamelibranhiate ce cuprinde genuri cu o mare diverisitate morfologica a ornamentelor valvelor. Sunt caracteristice zonelor litorale cu ape calde ale marilor.

FALUN s.n. (Geol.) Depozit de nisip amestecat cu sfaramaturi de cochilii din zona de litoral a marii. [< fr. falun < cuv. provensal].

FALUN s. n. depozit de calcar cu sfaramaturi de cochilii, din zona de litoral. (< fr. falun)

PAFLAGONIA (PAPHLAGONIA), regiune istorica in N Asiei Mici, in zona de litoral a Marii Negre. Locuita de paflagoni, a fost sediul coloniei grecesti Sinope, fiind inclusa in Regatul Lidiei (sec. 6 i. Hr.) si apoi in Persia (sec. 6-4 i. Hr.). Dupa cucerirea macedoneana (333 i. Hr.) a lui Alexandru cel Mare, a fost condusa de diadohi locali. Pompei a incorporat zona costiera in provincia romana Pont si Bitinia (65 i. Hr.). Anexata de Augustus si inclusa in provincia Galatia (6 d. Hr.). Sub Diocletian formeaza o provincie independenta. A facut parte din Imperiul Bizantin pana in 1071, cand dupa batalia de la Manzikert, toate tinuturile de coasta au fost pierdute in favoarea turcilor selgiucizi, iar in sec. 14 a fost ocupata de turcii otomani.

CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

litoral, -A I. s. n. regiune situata de-a lungul tarmului marii. II. adj. care apartine tarmului marii. ◊ zona ~a = a) paturile de apa apropiate de tarm care acopera platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente pana la 200 m adancime. ◊ (despre plante) care creste pe tarmul marilor sau lacurilor. (< fr. littoral, lat. littoralis)

NERITIC, -A adj. zona neritica = zona a fundului marii situata in apropierea tarmului, continand depuneri de scoici, nisip, pietrisuri si avand o flora si o fauna bogata. ♦ (Despre organisme marine) Care traieste liber in apa de deasupra platformei litorale. [< fr. neritique, cf. gr. nerites – scoici de mare].

CORDON s. n. I. 1. cingatoare (de stofa, de piele etc.) 2. conductor electric de lita, izolat si strans intr-un invelis protector. 3. corp fibros. ◊ structura anatomica cilindrica lunga. 4. ~ litoral = fasie ingusta de uscat rezultata din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curentii marini, care separa marea de un golf sau de o laguna; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. 6. (arhit.) mulura orizontala pe un perete. II sir de posturi militare de paza; sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite pozitii. ♦ ~ sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o zona bantuita de o contagiune; formatie militara care asigura aceasta izolare. (< fr. cordon)