ECUATOR s. n. 1. (Geogr.) Cerc imaginar pe suprafata Pamantului, rezultat din intersectia cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor, impartindu-l in doua emisfere si reprezentand cercul de referinta al latitudinii terestre; p. ext. zona care se intinde pana la cateva grade latitudine nordica si sudica de acest cerc; zona ecuatoriala. 2. Cercul mare al unei sfere, obtinut prin intersectia acesteia cu un plan perpendicular pe o axa a sferei. ◊ Ecuator ceresc = cercul mare al sferei ceresti, situat intr-un plan perpendicular pe linia polilor Pamantului. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. equateur, lat. aequator.

ECUATORIAL, -A I. adj. 1. de (la) ecuator, specific ecuatorului. ♦ zona ~a = zona de circa 1⁰ grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului; clima ~a = climat din zona ecuatoriala, temperatura constant ridicata si pluviozitate abundenta; coordonate e = sistem de coordonate prin care se determina pozitia astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. 2. care imparte in doua jumatati. ♦ (biol.) placa ~a = plan median al unei celule unde cromozomii fisurati se grupeaza in cursul mitozei. II. s. n. luneta astronomica pentru observarea miscarii stelelor si determinarea coordonatelor lor ecuatoriale. (< fr. equatorial)

TITAN³, al saselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotatie egala cu cea de revolutie: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) si „Voyager 2” (1981) si de sonda „Cassini”, realizata de N.A.S.A. in colaborare cu Agentia Spatiala Europeana. „Cassini” a intrat in orbita lui T. in 2004 si a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat in zona ecuatoriala a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densa si opaca, contine 98,4% azot si doar 1,6% metan si alte gaze. Suprafata satelitului prezinta zone netede, care alterneaza cu un relief mai accidentat si lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus in evidenta si existenta unei activitati vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens in 1655.

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. Stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate in functie de poli, de cercurile polare si de tropice si caracterizate printr-o clima specifica. Zona temperata. zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului corespunzatoare celor cinci zone (1) ale Pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitata pe baza unor caracteristici distinctive, a unor imprejurari speciale, a unei destinatii determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua paralele. 4. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

ECUATORIAL, -A, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care apartine ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ zona ecuatoriala = zona de circa zece grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cereasca in raport cu ecuatorul ceresc. 2. S. n. Luneta astronomica cu un mecanism care ii permite sa se roteasca in jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc, in scopul urmaririi unui astru. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. equatorial.

ECUATORIAL, -A adj. De (la) ecuator, specific ecuatorului. ◊ zona ecuatoriala = zona de circa 10 grade care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului; coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate prin care se determina pozitia astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. [Pron. -ri-al, scris si equatorial, var. ecvatorial, -a adj. / cf. fr. equatorial, it. equatoriale].

CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)

ZONA, zone, s. f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, limitate de poli, de cercurile polare si de tropice. Zona temperata. zona ecuatoriala. ♦ (Astron.) Fiecare dintre partile cerului care corespund celor cinci diviziuni ale pamantului. 2. Portiune dintr-o intindere delimitata pe baza unor caracteristici distinctive sau a unor imprejurari speciale. 3. Parte din suprafata unei sfere, cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. – Fr. zone.

JURASIC (‹ n. pr. Jura), a doua perioada a Mezozoicului, care se considera ca a durat 33 mil. de ani. Petrografic, se caracterizeaza prin toate tipurile de facies, de la cele continentale la batiale si abisale. Flora este reprezentata prin gimnosperme si prin aparitia angiospermelor. In cadrul faunei exista toate clasele si ordinele de vertebrate si de nevertebrate; la sfarsitul J. apar pasarile cu caracter primitiv (Archaeopteryx) iar mamiferele sunt reprezentate numai prin cateva tipuri inferioare de marsupiale sau de multituberculate. Miscarile orogenice au fost slabe, intensificandu-se in J. superior, fiind insotite de activitate vulcanica. Se diferentiaza pentru prima data trei zone climatice: boreala, ecuatoriala si australa. In depozitele din J. se gasesc zacaminte de fosfat de calciu, oolite, feruginoase, limonit, hematit etc. J. se imparte in: J. inferior (Liasic), J. mediu (Dogger) si J. superior (Malm).

SUBECUATORIAL, -A adj. (Geogr.) zona subecuatoriala = zona care se intinde intre 5° latitudine nordica si sudica si tropice; situat in aceasta zona, apropiata de cea ecuatoriala; (despre clima, vegetatie etc.) caracteristic acestei zone. [Pron. -ri-al. / cf. fr. subequatorial, it. subequatoriale].

ecuatorial ~a (~i,~e) 1) Care tine de ecuator; propriu ecuatorului. Clima ~a. 2) Care este situat in regiunea ecuatorului; din regiunea ecuatorului. Stat ~. ◊ zona ~a zona a globului pamantesc, care se intinde de o parte si de alta a ecuatorului. Coordonate ~e sistem de coordonate pentru determinarea pozitiei astrilor in raport cu ecuatorul ceresc. [Sil. e-cu-a-to-ri-al] /<fr. equatorial

SANGHA sau SANGA, rau in Africa ecuatoriala (Rep. Africa Centrala si Rep. Congo), afl. dr. al fl. Congo in aval de Loukolela; 645 km. Se formeaza prin unirea (la Nola, in Rep. Africa Centrala) raurilor Mambere si Kadei, care izvorasc din platoul Adamawa din Rep. Africa Centrala, curge pe directie N-S formand in cursul mijlociu granita intre Rep. Africa Centrala si Camerun pe c. 60 km lungime si apoi, in continuare, frontiera intre Rep. Congo si Camerun pe inca 60 km lungime, dupa care, in aval de Ouesso, traverseaza o zona mlastinoasa. Navigabil in cursul inferior si mijlociu.