CONACAR, conacari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii; colacar. – Cf. colacar.

CONACAR ~i m. Flacau care, in ziua nuntii, insoteste mirele la casa miresei si rosteste conacaria. /cf. colacar

MIRE ~i m. 1) Tanar in ziua nuntii sale. 2) Tanar care s-a logodit; logodnic. 3) la pl. Tineri uniti prin casatorie in ziua nuntii lor. /cf. alb. mire

MIREASA¹ ~ese f. 1) Tanara in ziua nuntii sale. 2) Tanara care s-a logodit; logodnica. /mire + suf. ~easa

conacar, conacari, s.m. 1. (inv.) demnitar domnesc care se ingrijea de gazduirea domnului cand acesta mergea prin tara (apoi a boierilor sau a turcilor care veneau cu misiuni in tarile romane). 2. (reg.) fiecare dintre cei doi flacai calari care insotesc pe mire, in ziua nuntii, cand pleaca dupa mireasa; tanar calare in alaiul nuntii, colacer.

UNCROP ~uri n. pop. Apa care abia a incetat sa clocoteasca; apa foarte fierbinte. 2) Bautura alcoolica fierbinte; asemanatoare izvarului, care se ofera a doua zi de nunta la casa mirelui. ◊ ziua de ~ ziua a doua a nuntii, cand, la casa mirelui, are loc un ospat. /<sl. ukropu

pocanzel, (pocanzeu), pocanzei, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. prietenii si rudeniile ginerelui. 2. persoana cu anumite atributii la o nunta taraneasca; vornicel. 3. parintii mirelui si miresei. 4. ruda a miresei trimisa cu daruri la ginere. 5. invitat al miresei la masa ginerelui. 6. nuntas. 7. petitor. 8. sol calare trimis de o autoritate cu ordine si stiri intr-o comuna. 9. zestrea miresei. 10. petrecere la tara in casa mirilor, a doua zi de nunta.

teoritra, teoritre, s.f. (inv.) dar facut miresii de mire a doua zi dupa nunta.

uncrop (-puri), s. n. – 1. Apa clocotita. – 2. Ospatul care se face la nuntile populare a doua zi dupa casatorie. – Var. incrop, oncrop. Mr. crop. Sl. ukropu (Cihac, II, 375; Conev 62; Tiktin), cf. sb., cr. krop, ceh. ukrop, pol. ukrop, rus., sb. okrop (Berneker 623; Vasmer, II, 261). Fonetismul nu este clar (din sl. contaminat cu un, dupa Philippide, Principii, 107; de la forma verbala, dupa Tiktin). – Der. uncropi, vb. (Mold., a incalzi, a fierbe apa); incropi, vb. (a incalzi apa; a alatura, a uni repede ceea ce este necesar, a se face cu).

SFARSIT s. 1. v. terminare. 2. v. capat. 3. v. incheiere. 4. incheiere, (inv.) istov. (Dupa ~ul nuntii.) 5. incetare, terminare, (inv. si reg.) spargere, spart. (Dupa ~ul horei.) 6. (inv.) savarsenie. (~ul zilei.) 7. final, urma. (A venit abia la ~.) 8. deznodamant, soarta. (~ul bataliei s-a decis.) 9. deznodamant, epilog, final, incheiere, (livr.) fine. (~ul actiunii unui roman.) 10. coada, fine. (Poanta e plasata la ~.) 11. consumare, epuizare, ispravire, sfarsire, terminare. (~ul tuturor proviziilor.) 12. (fig.) apus. (A ajuns la ~ul vietii.) 13. v. moarte.

ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile^[1]] – Slav (v. sl. zorja).