PATRONAL, -A, patronali, -e, adj. (Rar) 1. Care tine de ziua numelui cuiva, sau de patron² (3), privitor la patron². 2. Care se refera la patron² (1), care apartine patronului², format din patroni². – Din fr. patronal.

ONOMASTIC, -A, onomastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la nume proprii, in special la nume de persoane. ◊ Zi onomastica (adesea substantivat, f.) = zi in care cineva isi serbeaza numele; ziua numelui. 2. S. f. Disciplina lingvistica al carei obiect de studiu este originea, formarea si evolutia numelor proprii. 3. S. f. Totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, dintr-o epoca etc. – Din fr. onomastique.

ONOMASTIC, -A adj. Referitor la nume de persoane. ♦ Zi onomastica (si s.f.) = ziua numelui. [< fr. onomastique, cf. gr. onoma – nume].

PATRONAL, -A adj. 1. Referitor la patroni, de patroni. 2. Referitor la ziua numelui cuiva. [< fr., engl. patronal].

ONOMASTIC, -A I. adj. referitor la nume de persoane. ♦ zi ~a (si s. f.) = ziua numelui. II. s. f. 1. disciplina lingvistica care studiaza numele proprii (de persoane). 2. totalitatea numelor proprii dintr-o limba, dintr-o regiune, epoca etc.; onomatologie. (< fr. onomastique, gr. onomastikos)

PATRONAL, -A adj. 1. referitor la patroni, format din patroni. 2. referitor la ziua numelui cuiva. (< fr., engl. patronal)

PATRON², -OANA, patroni, -oane, subst. 1. S. m. si f. Proprietar al unei intreprinderi. 2. S. m. (In Roma antica) Patrician roman, considerat in raport cu libertii sai. 3. S. m. si f. Sfant socotit protector al unei persoane, al unei corporatii sau al unei comunitati care ii poarta numele; zi calendaristica in care se praznuieste un sfant si pe care o serbeaza cei care poarta numele acelui sfant. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron.

CALENDE s. f. pl. numele primei zile a fiecarei luni la romani; zi intai. ◊ Expr. La calendele grecesti = niciodata (grecii neavand „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.

IDE s. f. pl. nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.

IGNAT s. m. (Pop.) nume dat zilei de 20 decembrie, in care taranii obisnuiesc sa-si taie porcii ingrasati in vederea sarbatorilor de iarna. ◊ Expr. Nu se ingrasa porcul la ignat = nu se poate face un lucru serios in ultimul moment. – Din sl. Ignatije.

ONOMASTICA f. 1) Ansamblu de nume proprii dintr-o limba. 2) Disciplina lingvistica care studiaza numele proprii. 3) zi a numelui. /<fr. onomastique

NONE s.f.pl. nume dat zilei a saptea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a cincea din celelalte luni in calendarul roman. [Sg. nona / < lat. nonae].

CALENDE s.f.pl. numele primei zile a lunii in calendarul roman; zi intai. ◊ La calendele grecesti = niciodata. [< lat. calendae].

CALENDE s. f. pl. numele primei zi a lunii in calendarul roman; zi intai. ♦ (fig.) la ~le grecesti = niciodata. (< lat. calendae)

NONE s. f. pl. nume dat zilei a saptea din lunile martie, mai, iulie si octombrie si zilei a cincea din celelalte luni in calendarul roman. (< lat. none)

CALENDE s. f. pl. numele primei zile a lunii la romani. ◊ Expr. La calendele grecesti = niciodata (grecii neavand „calende”). – Lat. lit. calendae.

NUN, -A, nuni, -e, s. m. si f. nume dat, in ziua casatoriei, fiecareia dintre persoanele care asista pe miri la cununia religioasa si care sunt solicitate sa indeplineasca obligatiile cerute de ritualul crestin; (la pl.) barbatul si femeia care indeplinesc aceste forme; nas. – Lat. nonnus.

MIRE, miri, s. m. nume purtat de barbat in ziua sau in preajma casatoriei sale. ♦ (La pl.) nume dat, in ziua sau in preajma casatoriei, celor doua persoane care se casatoresc. – Cf. alb. mire „bun”.

ARMINDEN, armindeni, s. m. nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca inceput al primaverii); sarbatoare populara de primavara (tinuta la 1 mai). ♦ Pom sau crengi verzi care se pun in ziua de 1 mai la poarta, usa sau ferestrele caselor. – Cf. sl. Ieremiinu, -dĩnĩ „ziua [sfantu]lui Ieremia”.

SINAXAR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt vietile sfintilor. ♦ Calendar crestin in care apar inregistrate numele sfintilor (pe zile). – Din ngr. sinaxari(on).

SINAXAR ~e n. 1) Carte religioasa care descrie pe scurt vietile sfintilor. 2) (in biserica crestina) Calendar in care sunt fixate numele sfintilor dupa zilele anului. /<ngr. sinaxarion

ARMINDEN, armindeni, s. m. nume popular al zilei de 1 mai (considerata ca inceput al primaverii). ♦ Pom sau crengi care se pun, in ziua de 1 mai, la poarta caselor. – Slav (v. sl. Ieremiinu, -dini „ziua [sfantu]lui Ieremia”).

ZORI¹ s. m. pl. 1. Lumina care se arata pe cer inainte de a rasari soarele; faptul zilei, aurora. ◊ Loc. adv. In zori sau in zori de zi (sau de ziua), ori pana-n zori, din zori, in zorii zilei, in zorii zorilor, sau de (o data) cu zorile sau catre zorirea zorilor = dis-de-dimineata. ◊ Expr. Din zori si pana-n seara (sau noapte) = toata ziua. Din zori in zori = ziua si noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. A se (re)varsa (sau a (se) crapa, a se ivi, a se zari, a miji) zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziua) sau a da in fapt (sau a se anunta) de zori = a aparea zorile, a incepe sa se faca ziua. ◊ Luceafar-de-zori = numele popular al stelei Sirius. 2. (Art.) numele unui dans popular care se joaca la nunta si melodia dupa care se executa; melodie care se canta miresei la uncrop. [Art.: zorii si zorile^[1]] – Slav (v. sl. zorja).

MINOLOGHION, minologhioane, s. n. Carte bisericeasca ortodoxa care cuprinde numele si vietile sfintilor, pe zile si pe luni. [Pr.: -ghi-on] – Din ngr. minologhion.

MIREASA, mirese, s. f. 1. nume purtat de femeie in ziua sau in preajma casatoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = calugarita. ◊ Expr. A plange ca o mireasa = a plange tare, cu foc. A manca ca o mireasa = a manca foarte putin. A sta ca o mireasa = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Planta erbacee cu frunzele verzi-galbui pe margini si rosu-aprins in centru, cu flori albe si rosii dispuse in spice, cultivata ca planta ornamentala (Coleus blumei). – Mire + suf. -easa.

MINOLOGHIU s. n. Carte bisericeasca care cuprinde numele si vietile sfintilor pe zile si pe luni. – Ngr. menologion.

CARTEziAN, -A s.m. si f. Adept al cartezianismului. // adj. referitor la teoriile sau la ideile lui Descartes. ♦ Coordonate carteziene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua sau trei axe perpendiculare intre ele. [Pron. -zi-an. / cf. fr. cartesien < Cartesius – numele latinizat al lui Descartes, filozof si matematician francez].

soava¹, soave, s.f. (reg.) 1. numele mai multor pasari rapitoare, de zi: uliu, uliu alb, gaie, acvila tipatoare. 2. femela soimului. 3. cioara. 4. (in forma: sova) femeie certareata. 5. femeie grasa.

SOFONIE (SOFONIA, TEFANIA), profet evreu al „Vechiului Testament” din timpul regelui Iudeei Iosia (640-609 i. Hr.). Cartea, cu acelasi nume, care-i contine mesajul, vesteste ziua lui Iahve, o catastrofa de va lovi toate neamurile, inclusiv pe iudei, vinovati de orgoliu si revolta.

GAIE, gai, s. f. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, asemanatoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice si cu coada bifurcata (Milvus). ◊ Expr. Se tine gaie dupa (sau de) cineva, se zice despre o persoana de care nu poti scapa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) patit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia]. – Et. nec.

SANziANA, sanziene, s. f. I. 1. (Bot.; mai ales la pl.) numele a trei specii de plante erbacee: a) dragaica; b) (si in sintagma sanziene albe) planta erbacee cu frunze lanceolate dispuse in forma de rozeta si cu flori albe (Galium mollugo); c) mica planta erbacee cu flori albe Galium rotundifolium). 2. (La pl.) numele popular al sarbatorii crestine celebrate la 24 iunie; dragaica. II. (La pl.) nume dat, in folclorul romanesc, ielelor. [Pr.: -zi-a-. – Var.: (reg.) samziana, samzaiana s. f.] – Lat. sanctus dies Johannis.

SOIM, soimi, s. m. 1. nume dat mai multor pasari rapitoare de zi, de marime variata, agere si puternice, cu ciocul scurt si curbat si avand cate o crestatura in forma de dinte, care se hranesc cu prada vie, mai ales cu pasari (Falco). 2. Epitet pentru un barbat curajos, viteaz, mandru, semet; soiman (2). 3. (Pop.) Cal sprinten, aprig; soiman (3). 4. Copil prescolar sau in primele clase de scoala care facea parte din organizatia Soimilor Patriei pana in decembrie 1989. – Din magh. solyom.

arminden (armindeni), s. m. – Sarbatoare de intii mai. Exista obiceiul de a pune atunci la poarta un brad, care se ia de acolo numai cind se face prima oara piine cu griul din acel an; acest brad poarta acelasi nume ca sarbatoarea. Sl. Jeremiinu dini „ziua sfintului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII).

zori s. f. pl. – Faptul zilei, aurora. – Megl. zor. Sl. zoria, zaria (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, si bg. zora „aurora”, zori „in zori, dis-de-dimineata”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziua); zorea, s. f. (clopotel, Ipomaea purpurea), cf. numele sau fr. belle-de-jour; Zorila, s. m. (personaj din mitologia populara, reprezinta zorile; luceafarul de dimineata; nume de bou); zorit, s. n. (in Trans., obicei folcloric care consta dintr-o cintare matinala pentru tinerii casatoriti).

INALTARE, inaltari, s. f. Actiunea de a (se) inalta si rezultatul ei. ♦ (Inv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Inaltarea (Domnului) = numele unei sarbatori crestine, care se tine la 40 de zile dupa Pasti; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. inalta.

RAPITOR, -OARE, rapitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat; despre oameni) Care rapeste pe cineva. 2. (Despre animale) Care prinde si consuma hrana de origine animala, de obicei vie. ♦ (Substantivat, f. pl.) numele a doua ordine de pasari de prada (de zi sau de noapte), bune zburatoare, cu cioc gros, arcuit si incovoiat si cu picioare terminate cu gheare ascutite si intoarse; (si la sg.) pasare care face parte din unul dintre aceste ordine. ♦ Fig. Hraparet, uzurpator. 3. Fig. Care vrajeste, captiveaza; fermecator, incantator. – Rapi + suf. -tor.

ANDREA (INDREA) (‹ gr.) s. f. numele popular al lunii decembrie, care incepe dupa 30 nov., ziua Sf. Andrei.

CIRCUMCIziE (CIRCUMCIziUNE) (‹ lat. circumcisio) s. f. 1. Ritual religios obligatoriu de sacrificiu si initiere, constind in taierea imprejur a preputului, simbolizind omagiul omului fata de divinitate. La evrei, c. e indeplinita la copiii de s*x barbatesc in a opta zi de la nastere, atunci dindu-li-se si numele. 2. Excizie totala sau partiala a preputului utilizata in tratamentul fimozei; postectomie.

LORD ~zi m. (in Anglia; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) 1) Reprezentant al nobilimii cu drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) Membru al camerei superioare a parlamentului. /<engl., fr. lord

sanvasiu s.m. (pop.) numele unei sarbatori crestine celebrate la 1 ianuarie (Sf. Vasile), care coincide cu ziua Anului Nou.

APUS¹, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. Unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.

VOIEVOD ~zi m. 1) (in Moldova si in Muntenia medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; voda; domn; domnitor. 2) Conducator al unei satre de tigani; bulibasa. /<sl. vojevoda

CHINDIE, chindii, s. f. 1. (Pop.) Timp al zilei catre apusul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. numele unui dans popular asemanator cu sarba; melodie dupa care se executa acest dans. – Din tc. ikindi.

CHINDIE, chindii, s. f. 1. Timp al zilei catre asfintitul soarelui. ♦ Loc de pe bolta cereasca unde se afla soarele pe inserat. 2. numele unui dans popular asemanator cu sarba si melodia dupa care se executa. – Tc. ikindi „dupa amiaza, rugaciunea de dupa pranz”.

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-Mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.

SANziANA ~ene f. 1) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze liniare, subtiri, si cu flori galbene, aromate, grupate in inflorescenta terminala; dragaica. 2) la pl. nume popular dat sarbatorii (Nasterea Sf. Ioan Botezatorul) celebrate la 24 iunie; dragaica. [G.-D. sanzienei; Sil. -zi-a-] /<lat. Sanctus dies Iohannis

TOACA, toace, s. f. 1. Placa de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele, pentru a anunta inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toaca (sau ca toaca) = foarte slab. A sti si toaca in (sau din) cer = a sti multe lucruri; a face pe atotstiutorul, pe inteleptul. (Pop.) Uciga-l toaca = a) (in imprecatii) lua-l-ar d****l!; b) diavolul, d****l. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe santiere, in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei, dupa rasaritul soarelui sau inainte de apus, cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) numele popular al constelatiei Pegas. – Din toca (derivat regresiv).

LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.

Arcas, rege al arcadienilor, de la care se presupunea ca-si tragea numele Arcadia. Era fiul lui Zeus cu nimfa Callisto si nepotul regelui Lycaon (v. si Lycaon). Intr-o zi, la o vinatoare, Arcas a fost cit pe ce sa-si omoare propria-i mama, metamorfozata de Hera intr-o ursoaica. Pentru a impiedica acest sacrilegiu, Zeus i-a transformat pe amindoi, atit pe Callisto cit si pe Arcas, in doua constelatii (v. si Arctos).

Hebe, zeita vesnicei tinereti, fiica lui Zeus si a Herei. Le turna zeilor la masa nectar in cupe, pina in ziua cind a fost inlocuita cu Ganymedes. S-a casatorit cu Heracles dupa apoteozarea eroului. In mitologia romana Hebe purta numele de Iuventas.

HALIMA, carte populara alcatuita din fragmente ale colectiei de povestiri si basme arabe cunoscute sub titlul de „O mie si una de nopti”, imbogatita si cu alte povestiri si fabule orientale, traduse sau apocrife, din culegerea „O mie si una de zile” de Petis de la Croix. Realizata pentru prima data in lb. neogreaca (Aravicon Mithologhicon), la mijlocul sec. 18, aceasta selectie primeste numele de H. (inlocuindu-se cu aceasta numele povestitoarei Seherezada) si va fi tradusa, localizata si raspandita in numeroase manuscrise roman esti din a doua jumatate a sec. 18 si inceputul sec. 19. Prima versiune integrala in limba romana, datata 1783 si atribuita monahului Rafail de la manastirea Hurez, a fost tiparita de I. Gherasim Gorjanu, in patru vol., intre 1835 si 1838 („Halima sau povestiri mitologhicesti arabesti”).

SAMBATA, sambete, s. f., adv. 1. S. f. A sasea zi a saptamanii, care urmeaza dupa vineri. ◊ Sambata Mare sau Sambata Pastilor = sambata din ajunul duminicii Pastilor. Sambata mortilor (sau a mosilor) = nume dat anumitor sambete din an, in care se fac slujbe de pomenire si pomeni pentru morti. ◊ Expr. A purta (sau a tine cuiva) sambetele = a dusmani, a pizmui, a uri pe cineva; a purta (cuiva) un gand rau, a cauta sa faca rau cuiva. A se duce pe apa sambetei = a se pierde, a se prapadi, a se distruge. 2. Adv. a) In sambata (1) imediat precedenta sau urmatoare, b) (Mai ales art.) Intr-o zi de sambata (1), in timpul zilei de sambata, c) (Art.) In fiecare sambata (1). – Din sl. sonbota.

FRIPT, -A, fripti, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre alimente) Care a fost gatit prin expunere directa la actiunea focului; p. ext. prajit. ◊ Expr. A manca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata (pe cineva). A face (cuiva) zile fripte = a necaji pe cineva (zi de zi); a hartui, a sicana. 2. Adj. (Despre fiinte) Ars, ranit prin actiunea focului sau a unui obiect fierbinte. ♦ Fig. Chinuit. 3. S. f. art. numele unui joc de copii in care unul dintre jucatori incearca sa loveasca peste palme pe celalalt, iar acesta si le fereste in ultimul moment. – V. frige.

ZORI¹ 1. s.m. pl. ~ ◊ Luceafar de zori = Zorila, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., in forma zorile) ~ 3. (Uneori in expr. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineata, a doua zi dupa inmormantare.

TABANIDA s. f. (La pl.) Familie de insecte din ordinul Diptera, asemanatoare cu mustele; se caracterizeaza prin dimensiuni mari (11-25 mm), corp gros, lipsa perilor, antene scurte, ochi voluminosi, aparat bucal foarte puternic, adaptat pentru intepat. Femelele fecundate sunt hematofage, atacand animalele (bovine, cabaline, cervidee) si uneori omul, in zilele calde de vara. Sunt vectori pentru numerosi agenti infectiosi (bacterii, virusuri) si parazitari. Exista peste 2.000 de specii; la noi sunt cunoscuti sub numele de tauni.

sangheorghe s.m. (pop.) 1. numele unei sarbatori crestine celebrate la 23 aprilie; Sf. Gheorghe. 2. (reg.; in forma: sanjor) ramuri inverzite cu care se impodobesc portile caselor la tara in ziua de 23 aprilie.

bonjurist m. nume pe care Moldovenii il dadeau in ris la 1848 tinerilor fii de boieri inturnati mai ales din Francia cu idei de reforma, si care, ild. buna ziua, se salutau cu bon jour. V. duelgiu.

Hades (sau Pluto), zeul imparatiei subpamintene, fiul lui Cronus si al Rheei. Ca si ceilalti frati ai sai, cind s-a nascut, Hades a fost inghitit de tatal sau, apoi dat afara (v. si Cronus). Mai tirziu a participat la lupta dusa de olimpieni impotriva titanilor. Cind s-a facut impartirea Universului, lui Zeus i-a revenit Cerul, lui Poseidon – Marea, iar lui Hades – Lumea subpaminteana. Hades salasluia in imparatia umbrelor, pe care o cirmuia alaturi de sotia sa, Persephone (in legatura cu rapirea Persephonei v. si Demeter). El nu ingaduia nimanui, o data ajuns acolo, sa mai vada lumina zilei. Cind Heracles a trecut hotarele Infernului s-a lovit de impotrivirea lui Hades, pe care l-a ranit cu o sageata, silindu-l sa se refugieze in Olympus. numele lui Hades era evitat de cei vechi, care se fereau sa-l pronunte, socotundu-l aducator de nenorociri. De cele mai adeseori el era invocat sub numele de Pluto („Zeul cel bogat”), aluzie la bogatiile nemasurate care se ascundeau in maruntaiele pamintului.

vineri s. f. – A cincea zi a saptaminii. – Mr. vińiri, megl. viniri, istr. virer. Lat. veneris (Diez, I, 441; Puscariu 1897), cf. it. venerdi, prov., cat. divenres, fr. vendredi, sp. viernes. – Der. vinerel, s. m. (nume de bou nascut intr-o vineri); vinerica (var. vinerea), s. f. (nume de vaca nascuta intr-o vineri); vinerita, s. f. (vinetica, Ajuga reptans), rezultat din confuzia cu vinetica.

circovi m. pl. (bg. cerkova, biserica, d. gr. kyriaki, Duminica, de unde si numele de Chiriac si Chiric. V. Ciurica si tircovnic). Munt. s. a. numele unor sarbatori populare in onoarea unor zei a caror amintire s´a sters: Circovii de vara, ai Marinii (martira Marina) la 15-17 Iulie; Circovii de iarna la 17-18 Ianuarie, cind se asteapta zile viforoase, numite si „fulgeratoare”. – Si Cercovi.

caloian (-ieni), s. m. – Papusa sau idol de lut, pe care taranii le ingroapa in a treia zi de joi dupa Pasti, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenu „de argila”, datorita materiei prime (Candrea, Noua Revista Romana, II, (1900), p. 94-7; DAR). Dupa vechea traditie, abandonata, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, tar al romano-bulgarilor la inceputul sec. XIII. Nu pare probabila nici legatura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohe „ploaie”.

smicea, smicele, s.f. 1. (inv. si reg.) varf ascutit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mica din ceva. 3. (inv.) bucata mica (rupta sau taiata) din ceva; farama. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu varf ascutit: fus, betisor, cutitas, cutit. 5. (pop.) ramura tanara, lastar, mlada, mladita. 6. (pop.) ramura de mar sau de par cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; in sintagma) samcele de ziua = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subtire de iarba.

miercuri s. f. – A treia zi a saptaminii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercurii (dies) (Diez, I, 274; Puscariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledi, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-na), s. m. si f. (nume de bou sau de vaca nascuta intr-o miercuri).

PANAGHIE, panaghii, s. f. 1. nume dat Fecioarei Maria; p. ext. iconita (emailata) cu chipul Fecioarei Maria, purtata de ierarhi pe piept. 2. Bucata de prescura care se mananca in manastiri, in prima saptamana dupa Pasti. ♦ Prescura facuta la patruzeci de zile dupa inmormantarea cuiva. – Din sl. panagija, ngr. panaghia.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni) Blond. 2. (Despre animale) Cu parul alb, balan, plavan. ◊ Expr. Ca e laie, ca-i balaie sau ba e laie, ba-i balaie = ba una, ba alta; asa si pe dincolo. Ori laie, ori balaie = ori una, ori alta; sa se decida intr-un fel. Nici laie, nici balaie = nici asa, nici asa. ♦ (Substantivat, f.) nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a dus chilipirul. A intrat balaia in sat = s-a luminat de ziua. – Din bal + suf. -ai.

joi s. f. – ziua a patra a saptaminii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puscariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc intr-o joi); joica, s. f. (nume de vaca); joimarita, s. f. (fiinta imaginara cu puteri malefice care le ameninta pe femeile lenese; obicei popular, conform caruia un flacau merge din casa in casa, prefacindu-se ca este un duh rau), de la joia mare sau joimari.

Demopho(o)n 1. Fiul lui Celeus si al Metanirei si fratele lui Triptolemus. Cind era mic, vrind sa-l faca nemuritor, Demeter il tinea deasupra flacarilor ca sa-l faca sa se lepede de tot ceea ce era muritor in trupul lui. O data, noaptea, in timp ce-l purifica in felul acesta, Demeter a fost surprinsa de mama (de tatal sau de doica) lui Demophon care, in fata acestui spectacol, a scos un tipat. Speriata, zeita a scapat copilul in foc. Dupa o versiune, Demophon ar fi fost mistuit de flacari, dupa alta, ar fi scapat cu zile, dar ar fi ramas muritor. 2. Rege al cetatii Athenae, fiul lui Theseus si al Phaedrei si fratele lui Acamas. A participat la razboiul troian. La intoarcere, a trecut prin Thracia. Acolo a intilnit o tinara fiica de rege, pe nume Phyllis, cu care s-a casatorit. Mai tirziu, Demophon a parasit-o si s-a intors la Athenae. De desperare, Phyllis s-a sinucis.

BALAI, -AIE, balai, -aie, adj. 1. (Despre oameni sau parul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plavan. ♦ (Substantivat, f.) nume care se da vacilor sau iepelor albe. ◊ Expr. (Fam.) A intarcat balaia = s-a ispravit cu posibilitatea de a profita de slabiciunea sau de munca altuia, s-a terminat cu foloasele usor obtinute. (Pop.) A intrat balaia in sat= s-a luminat de ziua. Ori laie, ori balaie v. laie. – Bal + suf. -ai.

angara (angarale), s. f. – 1. Obligatie in bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problema, necaz, belea. – 3. Pasare de curte. – Var. angarie, angarie, angarea, hangara(le), angherie. – Mr. angarie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde si it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, in ciuda indoielilor exprimate de DAR; cf. boala ca nume de vite.

BRAD ~zi m. 1) Arbore conifer inalt, cu tulpina dreapta, cu frunze persistente aciculare, cu seminte in forma de con si cu lemn moale, elastic, folosit in scopuri ornamentale si industriale. ◊ ~-argintiu varietate de brad cu frunze moi, de culoare verde-albicioasa. ~-rosu (sau ~-negru) varietate de brad cu frunzele in patru muchii; molid. 2) Lemnul acestui arbore. 3) nume dat oricarui arbore cu frunze aciculare persistente si cu fruct in forma de con. 4) Arbore de acest fel, de obicei mic, taiat si impodobit cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou. /Cuv. autoht.

HELIOGRAF, heliografe, s. n. nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.

cirmiz m. (turc. kyrmyz, d. ar. kermazi, kirmizi, care vine d. scr. krmi-ja, produs de vermi [!], ngr. kremezi, it. cherrmisino, carmesino, chermisi, cremisi, fr. cramoisi, kermes. V. carmajin). Un fel de cocinila, (coccus ilicis si coccus polonicus), care traieste ca parazit pe un fel de stejar verde din regiunile Mediteranei si a carui femela face, pe frunzele, ramurile si trunchiu acestui copac, niste bobite rosii care dau un ros foarte frumos. S. n., pl. uri. Aceste bobite (care se vind supt [!] numele de carmin). Cirmiz vegetal, rumeoara. – Si cirmuz (Mold. sud).