RABUFNIRE, rabufniri, s. f. Faptul de a rabufni; (concr.) zgomot surd si puternic, rabufnitura. – V. rabufni.

PARAI, pers. 3 paraie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, usor prelungit, prin rupere, frangere, taiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre incheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin intindere un zgomot asemanator cu cel produs prin frangerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scanduri, podele etc., p. a**l. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevazute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apasare, prin lovire sau prin frecare; a scartai. ♦ (Despre obiecte din lemn) A incepe sa se desfaca din incheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet usor prin strangere in maini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte si repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declansari succesive ori simultane; a bubui, a pacani, a rapai, a suiera. [Var.: (reg.) parai vb. IV] – Par¹ + suf. -ai.

RABUFNI, rabufnesc, vb. IV. 1. Intranz. si tranz. A produce prin izbire sau prin cadere un zgomot surd si puternic; a (se) tranti, a (se) izbi producand un zgomot infundat. ♦ Intranz. (Despre zgomote) A rasuna puternic. 2. Intranz. A izbucni cu putere; a tasni, a navali. ♦ Tranz. A da drumul la..., a imprastia. ♦ A napadi. 3. Intranz. A-si exprima pe neasteptate si in mod violent nemultumirea, dupa ce tacuse mult timp. – Din razbufni (inv. „a rabufni” < raz- + bufni).

RONRON s.n. (Frantuzism) Torsul pisicii; (p. ext.) zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in timpul functionarii; murmur. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. ronron].

RONRON s. n. zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in timpul functionarii. (< fr. ronron)

FREAMAT, freamate, s. n. 1. zgomot surd produs de frunzele miscate de vant, de valurile marii etc.; frematare. ♦ Murmur de voci innabusite sau nedeslusite. ♦ Zgomot, larma. 2. Fig. Fior, infiorare. [Var.: (reg.) hreamat s. n.] – Din lat. fremitus

PARAITURA, paraituri, s. f. 1. zgomot surd produs de ruperea, despicarea, frangerea etc. unui corp tare, dur, neelastic. 2. Zgomot sau sunet ascutit, strident, care se produce prin apasare; scartaitura. ♦ Zgomot specific produs de ceva care arde. ♦ Succesiune de zgomote scurte si dese; rapait. [Pr.: -ra-i-] – Parai + suf. -tura.

MURMUR, murmure, s. n. 1. Succesiune de sunete (slab si monoton articulate), de cuvinte rostite incet si neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuiala. ♦ P. a**l. zgomot surd si continuu produs de un motor sau de o masina in actiune; zumzet, bazait. ♦ Exprimare a unei nemultumiri, a unei dezaprobari prin cuvinte rostite cu jumatate de glas; protest infundat al unei multimi; carteala, murmurare. 2. Zgomot usor, prelung si monoton produs de o apa curgatoare, de frunzisul miscat de vant etc. – Din lat. murmur, fr. murmure.

RABUFNITURA, rabufnituri, s. f. (Rar) zgomot surd si puternic; rabufnire. – Rabufni + suf. -tura.

FOSNET ~e n. zgomot surd si slab aparut la miscarea unor obiecte (frunze, tesaturi, hartii etc.). /a fosni + suf. ~et

FREAMAT ~e n. 1) Zgomot usor si monoton produs de unele fenomene naturale (frunze, valuri etc). ~ul codrului. 2) zgomot surd si confuz de voci; murmur; rumoare. 3) fig. Emotie puternica cauzata de o zguduire nervoasa; fior. /<lat. fremitus

MURMUR ~e n. 1) zgomot surd si confuz de voci; rumoare; freamat. 2) Zgomot monoton si continuu, produs de un motor sau de o masina in actiune. 3) Zgomot continuu, usor si monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgatoare, vant etc.). 4) Protest al unei multimi, manifestat prin producerea simultana a unor sunete surde si confuze. /<lat. murmur, fr. murmure

RUMOARE ~ori f. zgomot surd si confuz de voci; murmur; freamat. ◊ A produce (sau a starni) ~ a produce nemultumire generala. /<fr. rumeur, lat. rumor, ~oris

ZUMZET ~e n. 1) Sunet caracteristic produs de unele insecte (in special de albine), in timpul zborului. 2) Zgomot produs de obiecte in v******e sau de un motor in functiune; zbarnait. 3) zgomot surd si neclar de voci; rumoare; murmur. /a zumzai + suf. ~et

rumoare (rumori), s. f. – zgomotul surd de voci. Fr. rumeur.

POCNET, pocnete, s. n. 1. zgomot caracteristic (surd si puternic) produs de o lovitura, de o izbitura etc., precum si de ardere, de o explozie, de descarcarea unei arme etc., pocnitura. 2. zgomotul caracteristic produs de spargere, de crapare etc. – Pocni + suf. -et.

FASAI, fasai, vb. IV. Intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot suierator si surd la iesirea cu presiune printr-un orificiu stramt. 2. (Despre unele fiinte) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete suieratoare. Gascanul fasaie. [Var.: fasai vb. IV] – Fas + suf. -ai.

pasai, pasai si pasaiesc, vb. IV (reg.) 1. a chema, a striga pisica. 2. a emite un zgomot suierator si surd; a fasai. 3. a vorbi peltic. 4. a sufla cu presiune aerul printre buzele intredeschise. 5. (despre foc) a mocni. 6. (despre frunze) a fasai.

pasaire, pasairi, s.f. (inv.) 1. chemare, strigare a pisicii. 2. emitere a unui zgomot suierator si surd; fasaire. 3. vorbire peltica. 4. suflare cu presiune a aerului printre buzele intredeschise. 5. (despre foc) mocnire. 6. (despre frunze) fasaire.

A ASURZI ~esc 1. intranz. A-si pierde auzul; a deveni surd. 2. tranz. 1) A face sa devina surd. 2) (despre sunete puternice, zgomote) A buimaci, facand sa nu desluseasca nimic. /<lat. assurdire

asurzesc si surzesc v. intr. (lat. surdescere, it. assordire, fr. assourdir). Devin surd: am asurzit de atita zgomot. V. tr. Fac surd: m´ai asurzit cu atitea tipete.

INFUNDAT² ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INFUNDA si A SE INFUNDA. ◊ Vin ~ vin tinut mult timp astupat ermetic. 2) (despre sunete, zgomote) Care nu are rezonanta; surd; inchis. /v. a (se) infunda

ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face pe cineva sa-si piarda auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face sa nu mai inteleaga; a buimaci, a ameti. – Lat. *assurdire.

ASURZI, asurzesc, vb. IV. Intranz. A deveni surd. ♦ Tranz. A face ca cineva sa-si piarda (temporar) auzul; (prin exagerare, despre sunete puternice, zgomote etc.) a face ca cineva sa nu mai auda sau sa nu mai inteleaga un anumit lucru. – Din lat. *assurdire.

surd, -A, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau partial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea sa auda, sa inteleaga; neinduplecat, nesimtitor, fara suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = in zadar, degeaba. ◊ Expr. A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari, a nu se impresiona de ceva, a ramane rece, neintelegator. 2. (Fon.; despre consoane; si substantivat, f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata, lipsit de rezonanta; slab, inabusit, infundat, confuz. ◊ (In sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtie acustica foarte ridicata, folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tainuit. ♦ Fig. (Despre senzatii, dureri etc.) Inabusit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus.