MARTIAL¹, -A adj. De razboi, in legatura cu razboiul sau cu militaria; razboinic. ◊ Curte martiala = tribunal militar in timp de razboi sau de stare exceptionala, care judeca dupa legi militare. ♦ Impunator, solemn, grav. [Pron. -ti-al. / < fr. martial, it. marziale, cf. Mars – zeul razboiului, la romani].

ARES (in mitologia greaca), zeul razboiului reprezentat plastic cu casca, platosa si lance. Fiul lui Zeus si al Herei. Identificat la romani cu Marte.

Halirrhothius, fiul lui Poseidon si al nimfei Euryte. Fiindca a incercat s-o necinsteasca pe Alcippe, fiica lui Ares si a lui Aglauros, a fost ucis de catre zeul razboiului. Vazindu-si fiul mort, Poseidon l-a adus pe Ares in fata judecatii zeilor. Zeul ucigas a fost insa achitat, iar locul unde s-a tinut judecata a fost numit de atunci Areopagus.

TITAN² ~i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriasi care, declarand razboi zeilor din Olimp si fiind infruntati, au fost aruncati in tartar. 2) fig. Persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr. Titan, fr. titan

PACIUREA, Dimitrie (1873-1932, n. Bucuresti), sculptor roman. Prof. la Scoala de Belle-Arte din Bucuresti. Elev al lui V. Hegel, la Bucuresti, si-a continuat studiile in Franta (Paris), in Italia si Germania. Influentat de Jugendstil si de A. Rodin. Primul sculptor roman cu viziune monumentala (statuia „Gigantul”); proiecte pentru monumente („Monumentul Unirii”. Portrete („Stefan Luchian”, „Ibsen”, „Beethoven”), lucrari cu sensuri simbolice (himere, sfincsi, „zeul razboiului”).

ODIN (in mitologia scandinava), zeu suprem, similar lui zeus, „Stapanul cerului si al pamantului”, zeu al razboiului si al mortii, dar si al magiei si al inspiratiei poetice. Sotul Freyei si tatal lui Thor (Donar). Impreuna cu fratii sai, a construit Universul din cadavrul uriasului primordial Ymir. Locuia in Asgard, impreuna cu ceilalti zei, carora le era conducator. La germani era identificat cu Wodan sau Wotan.

AREOPAG s.n. (La atenieni) Tribunal suprem care supraveghea exercitarea magistraturilor si judeca crimele grave. ♦ (Fig.) Reuniune de savanti; adunare de magistrati, de judecatori. [Pron. -re-o-, pl. -guri. / < fr. areopage, it. areopago < gr. Areiopagos < Areios – Ares, zeul grec al razboiului, pagos – colina].

APOLINAR, -A adj. apolinic. ♦ jocuri e = jocuri la Roma in cinstea zeului Apolo in timpul celui de-al doilea razboi punic. (< fr. appollinaire, lat. ludi apollinares)

APOFIS (in mitologia egipteana), puterea Intunericului reprezentata sub forma unui sarpe impotriva caruia zeul Re (Ra) duce in fiecare zi un razboi victorios.

AIAX (AIAS), numele a doi eroi din poemele homerice. 1. Fiul lui Telamon, regele Salaminei; cel mai viteaz erou al aheilor, dupa Ahile, in razboiul troian. 2. Fiul lui Oileu. Rege al Iocrienilor. In timpul razboiului troian a rapit-o pe Casandra de linga altarul Atenei, unde se refugiase, impietate pentru care zeii l-au pedepsit zdrobindu-i corabia de stinci.

Cycnus 1. Unul dintre fiii lui Poseidon. A fost ucis in razboiul troian de catre Achilles si, gratie tatalui sau, a fost metamorfozat dupa moarte intr-o lebada. 2. Fiul zeului Ares si al Pelopiei, una dintre fiicele lui Pelias. Era un tilhar vestit care jefuia la drumul mare trecatorii, pina in ziua cind a fost ucis de catre Heracles. 3. Fiul lui Sthenelus, regele ligurilor, si prieten cu Phaethon. Deplingind moartea acestuia, a fost transformat de Zeus intr-o lebada. Induiosat de soarta lui, Apollo i-a daruit o voce melodioasa si de atunci – se spunea – lebedele cinta inainte de a muri.

ERMETISM s.n. 1. Caracterul de neinteles al unei opere, lucrari teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precadere dupa primul razboi mondial, care a cultivat deliberat (in poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, incifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermetisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimisti ca patron al stiintelor oculte si al magiei].

Aiax 1. Fiul lui Oileus, regele locrienilor. A participat la razboiul troian, unde s-a distins prin vitejia sa. Era renumit printre greci si ocupa locul al doilea dupa Achilles in ceea ce priveste iuteala picioarelor lui. Aiax si-a atras minia zeilor urmarind-o pe Cassandra pina in incinta templului zeitei Athena, unde a necinstit-o. Drept urmare, la intoarcerea spre patrie, zeita (dupa altii Poseidon) a dezlantuit o furtuna care i-a sfarimat corabia. Aiax a reusit totusi sa se salveze, agatindu-se de o stinca. Continuind insa sa-i sfideze pe zei, Poseidon de data aceasta a lovit cu tridentul in stinca pe care se refugiase Aiax, scufundind-o in mare. 2. Fiul lui Telamon, regele din Salamis si nepotul lui Aeacus. A participat la razboiul troian, fiind cel mai viteaz dintre greci dupa Achilles. Dupa moartea acestuia Aiax si-a disputat cu Odysseus armele lui Achilles. Cistigatorul a fost Odysseus. Vazindu-se invins, Aiax a fost cuprins de o furie oarba si, pierzindu-si mintile, s-a napustit asupra unei cirezi de vite, pe care le-a ucis luindu-le drept dusmanii sai. Mai apoi, revenindu-si in simtiri si rusinat de isprava sa, Aiax si-a pus singur capat zilelor.

Diomedes 1. Fiul zeului Ares si rege al Thraciei, vestit pentru faptul ca-si hranea caii cu carne omeneasca. A fost ucis de Heracles, la porunca lui Eurystheus (v. si Heracles). 2. Erou etolian, care a participat la razboiul impotriva Troiei. Era fiul lui Tydeus si al lui Deiphyle, una dintre fiicele lui Adrastus. A participat la expeditia epigonilor impotriva cetatii Thebae (v. si Adrastus). In ciclul troian el este prietenul si tovarasul nedespartit al lui Odysseus, pe care-l insoteste in toate misiunile mai grele (interventia facuta de Odysseus pe linga Agamemnon ca s-o sacrifice pe Iphigenia, plecarea lui Odysseus la Lemnos ca sa-l caute pe Philoctetes ranit etc.). Diomedes este un luptator curajos, care seamana moartea in rindul troienilor. O raneste in lupta si pe Aphrodite, fapta care-i atrage minia zeitei. Dupa terminarea razboiului, Diomedes se intoarce acasa dar, fiindca acolo afla de infidelitatea sotiei lui, Aegiale, paraseste meleagurile natale si o porneste din nou prin lume. Poposeste pe tarmurile Italiei si se stabileste la curtea regelui Daunus. Dupa o versiune s-ar fi casatorit chiar cu fiica regelui si ar fi trait acolo pina la adinci batrineti.

HERA (in mitologia greaca), cea mai de seama dintre zeitele olimpiene. Fiica lui Cronos si A Rheei; sora si sotia lui zeus. Mama zeilor Ares si Hefaistos si a zeitelor Hebe si Eileithyia. Patimasa, orgolioasa, irascibila si geloasa, se razbuna pe infidelitatile sotului ei (Alcmene, Europa, Io, Leto, Echo, Semele s.a.) si pe copiii naturali ai acestuia (Herakles). In razboiul troian, suparata pe Paris, care a preferat-o pe Afrodita, ea ii va ajuta pe greci, contribuind la prabusirea Troiei. Protectoarei casniciei. Reprezentata ca o tanara m******a impozanta, frumoasa si grava. Identificata la romani cu Iunona.

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

Alcmaeon, fiul prezicatorului Amphiaraus si al lui Eriphyle. Cind Amphiaraus, constrins de sotia sa, a fost nevoit sa plece in razboiul impotriva cetatii Thebae, de unde stia ca nu se va mai intoarce, el l-a insarcinat pe Alcmaeon sa-l razbune, ucigind-o pe Eriphyle si pornind o noua expeditie impotriva acestei cetati. Alcmaeon indeplineste dorinta tatalui sau. El participa la expeditia epigonilor, iar la intoarcere isi omoara mama. Urmarit de erinii, Alcmaeon se refugiaza la curtea regelui Phegeus si se purifica mai tirziu, casatorindu-se cu fiica acestuia, Arsinoe (sau Alphesiboea), careia-i daruieste colierul si vesmintul Harmoniei, cu care fusese corupta odinioara Eriphyle. Din pricina matricidului savirsit, pamintul tarii a incetat insa sa mai dea rod. Oracolul consultat cere ca Alcmaeon s-o porneasca din nou in pribegie, pentru a obtine purificarea definitiva de la riul Achelous. zeul riului il purifica dindu-i-o in casatorie pe fiica sa, Callirrhoe. Conditia este insa ca Alcmaeon sa-i aduca lui Callirrhoe darurile facute lui Arsinoe. Intorcindu-se sa le ia, sub pretext ca vrea sa le daruiasca templului de la Delphi, Alcmaeon este descoperit si ucis. Moartea lui va fi razbunata mai tirziu de propriii lui fii, nascuti cu Callirrhoe, care-i omoara la rindul lor pe ucigasi.