VULCAN s.m. Ridicatura muntoasa de forma conica, avand o deschizatura larga in centru prin care pot iesi la suprafata gaze, lava, cenusa etc. ♦ (Fig.) Loc de unde poate porni o actiune primejdioasa. [< lat. vulcanus < Vulcanus – zeul focului la romani. Cf. it. vulcano, fr. volcan].

AGNI (in mitologia vedica), zeul focului si patronul sacrificiilor religioase prin ardere.

Hephaestus, fiul lui Zeus si al Herei, era considerat drept zeul focului. Hephaestus era schiop. Infirmitatea lui se datora fie faptului ca fusese aruncat de Zeus din inaltul cerului, fiindca in cursul unei dispute dintre parintele zeilor si Hera el luase apararea mamei sale, fie faptului ca se nascuse infirm si, rusinata, Hera il aruncase in mare, de unde a fost luat si crescut de Tethys. Timp de noua ani Hephaestus a trait intr-o grota din fundul marii, dupa care a fost readus in Olympus. Resedinta sa de predilectie a ramas insa muntele Aetna din Sicilia. Acolo, in atelierele fierariei lui divine, ucenicii sai – ciclopii – prelucrau fierul si celelalte metale. Din miinile dibace ale zeului faurar ies tot felul de obiecte minunate: un tron de aur daruit Herei, armele lui Achilles lucrate la rugamintea lui Thetis, trasnetele lui Zeus, faimosul colier al Harmoniei etc. Hephaestus a fost cel care a ajutat la nasterea Athenei inlesnind ca zeita sa iasa din capul divinului ei tata, si tot el a modelat, din tarina, trupul Pandorei. Hephaestus a fost cel care l-a tintuit si pe Prometheus de muntele Caucasus. Desi inzestrat cu un fizic urit, Hephaestus este considerat cind drept sotul uneia dintre gratii, cind – de cele mai multe ori – drept sotul Aphroditei care, ce e drept, ii este infidela. (Cu privire la episodul amoros dintre zeita frumusetii si Ares, in care cei doi sint prinsi intr-o plasa de catre Hephaestus, v. Ares si Aphrodite). Lui Hephaestus ii sint atribuiti mai multi copii (v. si Erichthonius).

PROMETEIC, -A adj. 1. Referitor la mitul lui Prometeu. 2. Care exprima o sfidare, chiar sortita esecului, impotriva unei autoritati. [Pron. -te-ic. / cf. it. prometeico < Prometeu – personaj mitologic care a furat focul zeilor si l-a daruit oamenilor].

RUG¹ ~uri n. 1) (in antichitate si in evul mediu) foc pe care se ardeau jertfele aduse zeilor sau ereticii. 2) foc aprins cu ocazia unor solemnitati. /<lat. rogus

DRUIDISM s. n. religia druizilor, care propovaduia credinta in nemurirea sufletului si in metempsihoza, sustinand ca oamenii descind din zeul mortii si ca lumea va sfarsi prin foc si apa. (< fr. druidisme)

Eleusis 1. Intemeietorul mitic al cetatii Eleusis. Era fiul zeului Hermes si tatal lui Triptolemus. Intr-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cind se pregatea sa-l treaca prin foc pe Triptolemus ca sa-l faca nemuritor. Tatal, inspaimintat, a dat un strigat. Speriata la rindul ei, Demeter l-a scapat in foc pe Triptolemus, pe care-l tinea deasupra flacarilor. Vazindu-si dorinta zadarnicita, zeita minioasa l-a ucis pe Eleusis. Mai exista o varianta a acestei intimplari, atribuita insa lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. si Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu maret inchinat zeitei Demeter. Tot acolo se celebrau si Misterele Eleusine.

Gorgones, (Euryale, Stheno si Medusa) cele trei fiice monstruoase ale lui Phoreys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa – considerata prin excelenta „gorgona” – era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradinii Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimintatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intilnit; aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa ucida Medusa in timp ce dormea (v. Perseus). Cind i-a taiat capul, din gitul ei retezat au iesit cei doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreune cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegasus. Mai tirziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Singele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cind ca o otrava ucigatoare, cind ca un leac tamaduitor.