VENUSTATE s.f. frumusete, gratie, eleganta. [pl. -tati. / lat. venustas, fr. venuste <Venus, zeita frumusetii, la romani]

VENERIC, -A adj. (Despre boli) Care ataca organele s*****e; raspandit prin contact s****l; venerian. [Cf. germ. venerisch < Venus – zeita frumusetii si a iubirii la romani].

AFRODITA (in mitologia greaca), zeita dragostei si a frumusetii. Fiica a lui Zeus si a nimfei Dione sau, dupa alta versiune, nascuta din spuma marii, ca fiica a lui Uranus. Sotia lui Hefaistos; iubita de Ares, Dionysos, Hermes si Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Adonis si Anchise, de la care l-a avut pe Enea. La romani se numea Venus.

Charis, zeita gratiei si a frumusetii, considerata uneori drept sotia lui Hephaestus.

GRATIE, gratii, s. f. 1. Dragalasenie, finete, gingasie demonstrate de o fiinta in miscari, atitudini etc.; atractie particulara pe care o provoaca cineva sau ceva prin aspect, miscare etc.; farmec. ◊ (In mitologia romana) Cele trei gratii sau gratiile = cele trei zeite considerate ca personificari ale frumusetii si gingasiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face gratii = a) a cauta sa para fermecator prin gesturi si atitudini afectate; b) a-si manifesta in mod nejustificat nemultumirea, a face nazuri. 2. Bunavointa, preferinta, favoare de care se bucura cineva. ◊ Expr. A intra in gratiile cuiva = a castiga increderea, bunavointa cuiva. ♦ Ajutor, mila, indurare (divina); iertare (de o pedeapsa). ◊ Anul de gratie..., formula emfatica ce preceda indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepozitie) Datorita. – Din lat. gratia.

ATARGATIS, zeita siriana a naturii, a fertilitatii si frumusetii, venerata in tot bazinul mediteranean.

zeita s. (BIS.) (inv.) dumnezeie, dumnezeoaica, zeie, zana. (~ frumusetii, Afrodita.)

Chione 1. Fiica lui Boreas si a Orithyiei. A fost iubita de zeul Poseidon, cu care a avut un fiu, pe Eumolpus. 2. Fiica regelui Daedalion, curtata deopotriva de Apollo si de Hermes. A avut doi fii, pe Philammon si Autolycus. Chione a murit, victima a geloziei zeitei Artemis, cu care avusese nesocotinta sa se masoare in frumusete.

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Ganymedes, tinar de o frumusete fara seaman, originar din Phrygia. Era fiul lui Tros si frate cu Assaracus, cu Cleopatra si cu Ilus. Se spunea ca, orbit de frumusetea lui neobisnuita, parintele zeilor s-ar fi indragostit de el. Odata, pe cind se afla pe munte unde pastea oile tatalui sau, Ganymedes a fost rapit de catre Zeus, care luase infatisarea unui vultur, si dus in Olympus. Acolo el a devenit paharnicul zeilor, luind locul zeitei Hebe care le turnase pina atunci nectarul in cupe.