ANADIOMENE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeita dragostei. [Cf. fr. anadyomene < gr. anadyomai – a iesi din apa, prin aluzie la presupusa nastere a zeitei din spuma marii].

ANADIOMENE s. f. inv. nume dat lui Venus, zeita dragostei. (< fr. Anadyomene)

AFRODITA (in mitologia greaca), zeita dragostei si a frumusetii. Fiica a lui Zeus si a nimfei Dione sau, dupa alta versiune, nascuta din spuma marii, ca fiica a lui Uranus. Sotia lui Hefaistos; iubita de Ares, Dionysos, Hermes si Poseidon, dintre zei, iar dintre muritori de Adonis si Anchise, de la care l-a avut pe Enea. La romani se numea Venus.

Eos, la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea cobora din ceruri si alerga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helius si cu Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vinturile, pe nume: Boreas, Notus si Zephyrus. Se spunea ca Eos si-ar fi atras minia Aphroditei, care a surprins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existenta ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, l-a rapit, in sfirsit, pr Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon. La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitind insa sa-i daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, dar a imbatrinit atit de rau incit Eos, rusinata, l-a zavorit in palatele ei, de unde n-a mai iesit niciodata.

BALDER (BALDUR) (in mitologia scandinava), fiul zeului suprem Odin si al zeitei dragostei conjugale, Frigg. Cel mai bun si mai frumos dintre zei, ucis la instigarea demonului Loki, cu o ramura de visc.

Amor (sau Cupido), zeul dragostei, la romani. Era fiul zeitei Venus cu Mercur (Iupiter sau Mars). Era infatisat ca un copil frumos, purtind un arc si o tolba plina cu sageti. Corespundea in mitologia greaca zeului Eros (v. si Eros).

Anteros, zeu al dragostei reciproce. Era fiul lui Ares si al zeitei Aphrodite si fratele lui Eros (v. si Eros).

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

Echo, nimfa care cunpstea legaturile de dragoste ale lui Zeus. Ea o tinea de vorba pe Hera, in timp ce sotul acesteia alerga dupa nimfe. Dindu-si seama de inselatoria ei, zeita, minioasa, a transformat-o in ecou. Dupa o alta versiune, Echo s-a indragostit de Narcissus, dar dragostea ei n-a fost impartasita. Atunci ea s-a retras in singuratate si s-a topit de durere, nemairaminindu-i decit vocea – ecoul.

ASTARTE, zeita suprema in mitologia feniciana, sotia lui Baal. Cultul ei a fost raspindit in toata lumea semitica. Imaginata ca o femeie tinara si frumoasa, era patroana dragostei si a razboiului, a vinatorii si a procreatiei.

Anchises, fiul lui Capys si al lui Themis. Inzestrat cu o frumusete extraordinara, el a cistigat dragostea Aphroditei, cu care a avut un fiu, pe Aeneas (v. si Aeneas). Mai tirziu insa, la un ospat, el s-a laudat ca fiul sau are drept mama o zeita si a fost, ca pedeapsa, fulgerat de Zeus, raminind orb (dupa altii schiop) pentru tot restul vietii. Copilul a fost incredintat nimfelor, care l-au crescut pe muntele Ida, si a fost educat de centaurul Chiron. Cind Troia a fost distrusa si incendiata, Aeneas l-a luat cu sine in pribegie pe batrinul sau tata, care pe atunci avea optzeci de ani. Anchises a murit la scurt timp dupa sosirea lui Aeneas in Sicilia si a fost inmormintat pe muntele Eryx.

Bona Dea, veche divinitate romana, al carei cult era strins legat de cel al lui Faunus. Bona Dea era socotita o zeita casta, inzestrata cu darul profetiei si protectoare a femeilor. Era considerata, dupa o traditie, fiica (sau sora) zeului Faunus, pentru care se spunea ca acesta din urma ar fi nutrit o dragoste incestuoasa. Dupa o alta traditie ea era sotia lui Faunus, pe care zeul omorind-o, si caindu-se apoi, ar fi cinstit-o dupa moarte ca pe o divinitate (v. si Faunus).

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).