LAMENTABIL, -A, lamentabili, -e, adj. 1. Care este vrednic de plans, deplorabil; care inspira mila. 2. (Adesea adverbial) Prost, rau, mizerabil. Purtare lamentabila. – Din fr. lamentable, lat. lamentabilis.

MISEL, -EA, misei, -ele, adj., s. m. si f. 1. (Om) de nimic, ticalos, nemernic; (om) las, fricos. 2. (Inv.) (Om) de conditie modesta, de rand. 3. (Inv. si reg.) (Om) sarac, nevoias; (om) vrednic de plans. 4. (Inv. si reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; p. ext. (om) lipsit de energie. – Lat. misellus.

NENOROCIT, -A, nenorociti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana) care se gaseste intr-o situatie vrednica de plans, care este lipsita de noroc, de fericire, care are de indurat un mare necaz, o mare suferinta; (om) nefericit. 2. Adj. (Despre situatii) Care inspira mila, tristete; vrednic de plans, dureros, trist, jalnic. ♦ (Despre starea, mediul in care se afla cineva) Care denota o situatie foarte proasta, vrednica de plans; p. ext. sarac, saracacios. 3. Adj. Care aduce sau constituie o nenorocire (2); dezastruos, funest, nefast, tragic. 4. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, de nimic. – V. nenoroci.

DEPLORABIL ~a (~i, ~e) Care este vrednic de plans; jalnic. /<fr. deplorable

LAMENTABIL ~a (~i, ~e) 1) Care inspira mila; vrednic de plans. Voce ~a. 2) Care este de calitate proasta; mizerabil. Spectacol ~. Orator ~. /<fr. lamentable

DEPLORABIL, -A adj. vrednic de plans, de compatimit; jalnic, lamentabil. (< fr. deplorable)

MIZERABIL, -A adj. 1. (si s.) ticalos, marsav, nemernic. ◊ (fig.) aspru, rau. 2. lipsit de valoare, prost, rau. 3. neingrijit, vrednic de plans. (< fr. miserable, lat. miserabilis)

MEASER, -A, measeri, -e, adj. (Inv.) Sarac, umil, vrednic de plans. [Pr.: mea-] – Lat. miser.

TICALOS ~oasa (~osi, ~oase) si substantival (despre persoane) 1) Care este in stare sa comita fapte nedemne; netrebnic; abject; marsav; nemernic; josnic; infam. 2) Care se afla intr-o stare de plans; vrednic de mila; jalnic. /ticala + suf. ~os

CAINIC, -A, cainici, -ce, adj. (Inv.) vrednic de plans; nenorocit. – Cai + suf. -nic.

HAL s. n. Stare rea, situatie vrednica de plans. ◊ Loc. adv. In asa hal (ca)... = in asa masura (ca)... Intr-un hal... sau Intr-un hal fara (de) hal = in cea mai proasta stare. ◊ Expr. A nu avea hal sa... = a nu fi in stare, a nu putea sa... – Din tc. hal.

DEPLORABIL, -A, deplorabili, -e, adj. vrednic de plans, de compatimit; care produce o impresie penibila; jalnic, lamentabil. – Din fr. deplorable.

MIZERABIL, -A, mizerabili, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Om) ticalos, nemernic, infam. 2. Adj. Lipsit de (orice) valoare, de insemnatate; de calitate foarte proasta. 3. Adj. Care se afla intr-o stare foarte proasta, vrednica de plans; nenorocit, jalnic. ♦ Care denota o situatie foarte proasta; cu aspect urat, saracacios. – Din fr. miserable.

MIZERIE, mizerii, s. f. 1. Stare de extrema saracie, situatie nenorocita, vrednica de plans. – Loc. adj. De mizerie = saracacios; sarac; cu care nu se poate trai. ♦ Aspect exterior care arata o mare saracie, murdarie ori dezordine. 2. Ceea ce provoaca neplaceri, greutati, suferinta, griji, necazuri. – Din lat. miseria, fr. misere.

HAL n. Stare nespus de rea. ◊ Intr-un ~ fara de ~ in cea mai proasta stare; intr-o stare vrednica de plans. In asa ~ in asa masura. /<turc. hal

DEPLORABIL, -A adj. vrednic de plans, de mila; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. deplorable].

MIZERIE s.f. 1. Stare de saracie extrema. ◊ De mizerie = saracacios, insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedeste o mare saracie; stare vrednica de plans, de mila. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; neplaceri, suparari, sicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. misere].

MIZERIE s. f. 1. stare de saracie extrema. ◊ aspect exterior care dovedeste o mare saracie; stare vrednica de plans. 2. (pl.) lipsuri, griji; neplaceri, suparari, sicane. (< lat. miseria, fr. misere)

PUNK [PANC] s. m. epava umana, om ratat, fiinta vrednica de plans. ◊ (adj.) moda ~ = moda tinereasca extravaganta. (< amer. punk)

CAINIC, -A, cainici, -ce, adj. (Inv.) vrednic de plans; nenorocit. – Din cai + suf. -nic.

BIET, BIATA, bieti, biete, adj. 1. (Preceda nume de fiinte) vrednic de mila, de plans; sarman. ♦ (Despre morti) Regretat. 2. vrednic de dispret; fara insemnatate, fara valoare. – Cf. sl. bedinu.

plans¹, plansuri, s. n. Faptul de a (se) plange; tanguire; (concr.) lacrimi; planset, plansoare. ◊ Loc. adj. De plans = care provoaca mila, vrednic de mila, jalnic. – V. plange.

LAMENTABIL, -A adj. vrednic de mila, de plans; (p. ext.) rau, prost, mizerabil. [Cf. fr. lamentable, it. lamentabile].

MIZERABIL, -A adj. 1. (adesea s.) Ticalos, marsav, nemernic. ♦ (Fig.) Aspru, rau. 2. Lipsit de valoare, prost, rau. ♦ Neingrijit. 3. (Rar) Care este vrednic de mila, de plans. [Cf. fr. miserable, lat. miserabilis].

LAMENTABIL, -A adj. 1. vrednic de mila, de plans. 2. (si adv.) rau, prost, mizerabil. (< fr. lamentable, lat. lamentabilis)

BIET, BIATA, bieti, -te, adj. 1. (Preceda nume de fiinte) vrednic de mila, de plans. ♦ (Despre morti) Regretat, raposat. 2. vrednic de dispret; neinsemnat, mizerabil. – Comp. v. sl. bedinu.

plans¹ n. v. A plange si A SE plange. ◊ De ~ care trezeste compatimire; vrednic de mila. /a (se) plange

DEplange, deplang, vb. III. Tranz. A simti mila, parere de rau fata de cineva sau de ceva; a gasi, a socoti pe cineva vrednic de compatimire; a deplora. [Perf. s. deplansei, part. deplans] – De⁴ + plange (dupa fr. deplorer).

MILA¹ ~e f. 1) Sentiment de compatimire fata de suferintele si nenorocirile altora; compasiune; milostenie; compatimire. ◊ (A fi) vrednic de ~ (a se afla) intr-o situatie jalnica. A-i plange (cuiva) de ~ a fi cuprins de parere de rau pentru suferintele cuiva. A avea ~ (de cineva) a se purta cu grija fata de cineva. 2) Dar facut unui nevoias. 3) rar Atitudine binevoitoare fata de cineva; bunavointa; ingaduinta. ◊ A nu avea ~ (undeva sau la cineva) a nu gasi bunavointa undeva sau la cineva. [G.-D. milei] /<sl. milu