INDIVID, -A, indivizi, -de, s. m. si f. 1. Persoana privita ca unitate distincta fata de alte persoane; ins. ♦ (Peior.) Om necunoscut, suspect sau vrednic de dispret. 2. Fiinta de origine animala sau vegetala privita ca unitate distincta a spetei din care face parte; exemplar dintr-o categorie de fiinte. – Din fr. individu, lat. individuum.

CIURUC, ciurucuri, s. n. Lucru fara valoare, ramasita buna de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Fig. (Depr.) Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispret. – Din tc. curuk.

ABJECT ~ta (~ti, ~te) Care este vrednic de dispret; josnic; ticalos; marsav; mizerabil; netrebnic. /<lat. abjectus, fr. abject

MURDAR ~a (~i, ~e) 1) Care este plin de murdarie; zoios. 2) (despre persoane) Care nu respecta sau neglijeaza curatenia. 3) fig. Care este vrednic de dispret; lipsit de scrupule. 4) (despre lumina, apa etc.) Care nu este limpede. 5) (despre culori) Care este lipsit de claritate. 6) (despre cuvinte sau despre expresii) Care vadeste lipsa de pudoare. /<turc. murdar

scarnavitura, scarnavituri, s.f. (reg.) om, animal, fapt respingator, dezgustator, gretos; om josnic, vrednic de dispret, care provoaca scarba.

BIET, BIATA, bieti, biete, adj. 1. (Preceda nume de fiinte) Vrednic de mila, de plans; sarman. ♦ (Despre morti) Regretat. 2. vrednic de dispret; fara insemnatate, fara valoare. – Cf. sl. bedinu.

MURDARIE, murdarii, s. f. 1. Stare a ceea ce este murdar (1); (concr.) strat de necuratenie care acopera sau imbacseste ceva; resturi nefolositoare; gunoi. ♦ Excremente. 2. Fig. Caracter, comportare, fapta vrednica de dispret, degradanta, josnica; imoralitate, marsavie. ♦ Vorba necuviincioasa, obscena. – Murdar + suf. -ie.

SPURCAT² -A, spurcati, -te, adj. 1. Murdar; respingator, scarbos, scarnav. ♦ Fig. (Despre vorbe) Trivial, vulgar. ◊ Expr. Spurcat la gura = care spune vorbe triviale, vulgare. 2. (Despre alimente) Care a venit in contact cu ceva scarbos, murdar si nu mai poate fi mancat; (despre vase) in care (din acelasi motiv) nu se pun alimente pentru oameni. ♦ Oprit, interzis de biserica (in posturi). 3. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor; adesea substantivat) vrednic de dispret; marsav, ticalos. ♦ (Despre lucruri, fapte etc.) Odios, nesuferit; rau, nedrept. 4. Fig. (Adesea substantivat) Eretic, pagan. ♦ (Substantivat, m. art.) D****l. – V. spurca.

BIET, BIATA, bieti, -te, adj. 1. (Preceda nume de fiinte) Vrednic de mila, de plans. ♦ (Despre morti) Regretat, raposat. 2. vrednic de dispret; neinsemnat, mizerabil. – Comp. v. sl. bedinu.

DETESTABIL, -A, detestabili, -e, adj. vrednic de ura, de dispret. ♦ Care este foarte rau, care este cu mult sub nivelul asteptat sau cerut. – Din fr. detestable, lat. detestabilis.

BIET biata (bieti, biete) si substantival 1) Care trezeste compasiune; vrednic de mila; sarman; sarac; nenorocit. 2) (despre morti) De care iti pare rau ca nu mai exista; regretat. 3) Care nu prezinta nici o importantat; demn de dispret. [Monosilabic] /<sl. bedinu