Rezultate din textul definițiilor
voi pr., d. acc. voua, neacc. va (voua va da), -va (dandu-va), -va- (da-va-voi), v- (v-a dat), -v- (dandu-v-o-), vi (vi se da), -vi- (dandu-vi-l), vi- (vi-l da); ac. acc. voi, neacc. va (va duce pe voi), -va (ducandu-va), -va- (spala-va-voi), v- (v-a dus pe voi), -v- (duce-v-as)
abbevilian, -a ab-vi-li-/ adj., s.n. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean. (< fr. abbevillien)
ABREVIA, abreviez, vb. I. Tranz. A prescurta (in scris sau in vorbire), un cuvant, un titlu etc.; a nota ceva printr-un simbol, printr-o sigla. [Pr.: -vi-a] – Din lat., it. abbreviare.
ABREVIAT, -A, abreviati, -te, adj. (Despre cuvinte, titluri etc.) Care a fost prescurtat. [Pr.: -vi-at] – V. abrevia.
ABREVIATIV, -A, abreviativi, -e, adj. Care indica o prescurtare, care abreviaza. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abreviatif.
ABREVIATOR, abreviatori, s. m. 1. Functionar al cancelariei papale. 2. Persoana care prelucreaza restrangand sau care rezuma scrierile unui autor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abreviateur.
ABREVIATIE, abreviatii, s. f. Abreviere. [Pr.: -vi-a-. – var.: abreviatiune s. f.] – Din lat. abbreviatio, -onis, fr. abreviation.
ABREVIERE, abrevieri, s. f. Actiunea de a abrevia si rezultatul ei; (concr.) cuvant, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviatie. [Pr.: -vi-e-] – V. abrevia.
AGATARSI s. m. pl. Populatie scitica, amintita de Herodot ca locuind in secolul al VI-lea i. Hr. in regiunea cursului mijlociu al Muresului. – Din lat. Agathyrsi, fr. Agathyrses.
ALEMANI s. m. pl. Numele unor triburi germanice care au trait (prin secolele III-VI) in regiunea Rinului. [var.: alamani s. m. pl.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.
ALINIERE, alinieri, s. f. Actiunea de a (se) alinia si rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjectie) Aliniati-va! Refaceti alinierea ! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia.
ALUVIAL, -A, aluviali, -e, adj. Format din aluviune; aluvionar. [Pr.: -vi-al] – Din fr. alluvial.
ALUVIONAR, -A, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. alluvionnaire.
ALUVIONARE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor si a carbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apa intr-un jgheab orizontal, in ordinea greutatii lor specifice. [Pr.: -vi-o-] – Dupa fr. alluvionnement.
ALUVIUNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mal, nisip si pietris, adus de apele curgatoare si depus pe fundul albiei, pe lunca sau la varsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis.
AUDIOVIDEO adj. invar. De radiodifuziune si televiziune. Mijloace audiovideo de informare. [Pr.: a-u-di-o-vi-de-o] – Din lat. audio- + lat. video.
AUDIOVIZUAL, -A, audiovizuali, -e, adj. Care se bazeaza pe perceperea auditiva si vizuala. [Pr.: a-u-di-o-vi-zu-al] – Din fr. audio-visuel.
AVIASAN s. n. Aviatie sanitara. [Pr.: -vi-a-] – Avia[tie] + san[itara].
AVIATIC, -A, aviatici, -ce, adj. De aviatie, privitor la aviatie. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. aviatisch.
AVIATOR, -OARE, aviatori, -oare, s. m. si f. Persoana care piloteaza un avion sau care face parte din echipajul unui avion (ori al altei aeronave mai grele decat aerul). [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviateur.
AVIATIE, aviatii, s. f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decat aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramura a aeronauticii care se ocupa cu constructia si functionarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o tara, o societate de transport etc. ◊ Aviatie sanitara = formatie sanitara dotata cu avioane in vederea acordarii asistentei medicale de urgenta; aviasan. ♦ Spec. Forta militara aeriana; diviziune a armatei care cuprinde aceasta forta. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.
AVIOFON, aviofoane, s. n. tub acustic prin care comunica in timpul zborului membrii echipajului unei aeronave mai grele decat aerul. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. aviophone.
AVION, avioane, s. n. Vehicul aerian mai greu decat aerul, care se mentine in aer datorita unor aripi si se deplaseaza cu ajutorul elicei si motoarelor sau al reactoarelor; aeroplan. [Pr.: -vi-on] – Din fr. avion.
AVIONETA, avionete, s. f. Avion mic (pentru sport, scoala etc.). [Pr.: -vi-o-] – Din fr. avionnette.
BAZEDOVIAN, -A, bazedovieni, -e, adj. (Rar) Care prezinta caracteristicile bolii lui Basedow. ♦ (Substantivat) Persoana bolnava de boala lui Basedow. [Pr.: vi-an]. – Din fr. basedowien.
BEHAVIORISM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferentiala a omului si animalului fata de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. behaviorisme.
BENEDICTIN, -A, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. si f. Calugar (sau calugarita) din ordinul intemeiat de sf. Benedict de Nursia in secolul VI. 2. Adj. Care apartine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Bautura spirtoasa, fina, de culoare galbena, cu gust dulce (preparata la inceput de benedictini). – Din fr. benedictin.
BINEVOI, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea dispozitie, o atitudine favorabila fata de o cerere, de o plangere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi.
BOLIVIAN, -A, bolivieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Boliviei sau care este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Boliviei sau bolivienilor (1), care este originar din Bolivia, privitor la Bolivia sau la bolivieni. [Pr.: -vi-an] – Bolivia (n. pr.) + suf. -an.
BREVIAR, breviare, s. n. 1. Lucrare in care sunt expuse sumar notiuni, date etc. dintr-un anumit domeniu. 2. Carte care cuprinde slujbele si rugaciunile pe care preotii si calugarii catolici trebuie sa le faca sau sa le rosteasca la anumite ore din zi. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. breviaire, lat. breviarium.
BRITANI s. m. pl. Triburi celtice, constituind pana la cucerirea anglo-saxona (sec. V-VI) populatia de baza a Britaniei. – Din lat. Britanni.
BUDISM, s. n. Religie aparuta in India in sec. V-VI i. cr. si atribuita lui Buddha, care considera viata un izvor de suferinte si de iluzii, propovaduind renuntarea la orice placeri. – Din fr. bouddhisme.
CAVIAR, s. n. Icre negre preparate prin sarare. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. caviar.
CEHOVIAN, -A, cehovieni, -e, adj. De Cehov, al lui Cehov; in maniera lui Cehov. [Pr.: -vi-an] – Cehov (n. pr.) + suf. -ian.
CERE, cer, vb. III. Tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obtine ceva, pentru a-l convinge sa-ti indeplineasca o dorinta. ◊ Expr. A cere voie sa... = a starui (pe langa cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obtine permisiunea sa... 2. A face unei fete propuneri de casatorie; a peti. 3. A cersi. 4. A pretinde ceva in baza unui drept; a reclama, a revendica. ◊ Expr. A cere (cuiva) socoteala (sau cont, inv., seama) = a pretinde de la cineva lamuriri, satisfactie etc. (in urma unei jigniri, a unei fapte reprobabile etc.); a trage la raspundere (pe cineva). ♦ A pretinde. 5. A impune; a face sa fie necesar. 6. A dori, a pofti; a voi. ♦ Refl. A avea cautare, a fi solicitat. – Lat. quaerere.
CEVIANA, ceviane, s. f. Fiecare dintre cele trei drepte care unesc un punct oarecare cu varfurile unui triunghi, punctul fiind coplanar cu triunghiul. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cevienne.
CHINOVIAL, -A, chinoviali, -e, adj. Care apartine unei chinovii, care se refera la chinovie, de chinovie. [Pr.: -vi-al] – Chinovie + suf. -al.
CLAVIAtuRA, claviaturi, s. f. 1. Totalitatea clapelor la pian, la orga, la acordeon, la masina de scris etc. 2. Totalitatea butoanelor de comanda care pun in functiune un mecanism, o masina etc. [Pr.: -vi-a-] – Din germ. Klaviatur.
GIRAVION, giravioane, s. n. Nume generic dat aeronavelor cu aripile avand o miscare giratorie. [Pr.: -vi-on] – Din fr. giravion.
HIDROAVIATIE, hidroaviatii, s. f. Mijloc de locomotie aeriana cu hidroavioane. [Pr.: -dro-a-vi-a-] – Din fr. hydroaviation.
HIDROAVION, hidroavioane, s. n. Avion inzestrat cu dispozitive de amerizare, care inlocuiesc trenul de aterizare si care ii permit sa pluteasca pe apa. [Pr.: -dro-a-vi-on] – Din fr. hydroavion.
IERTACIUNE, iertaciuni, s. f. (Inv. si pop.) Iertare. ◊ Expr. Sa fie cu iertaciune, formula prin care se cer cuiva scuze pentru un act nepotrivit; nu va suparati! A-si lua iertaciune = a cere iertare de la rude si de la prieteni pe patul de moarte. ♦ (Rar) Ingaduinta, permisiune. – Ierta + suf. -aciune.
INTERVIEva, intervievez, vb. I. Tranz. A lua cuiva un interviu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. interviewer.
INTERVIEvaRE, intervievari, s. f. Actiunea de a intervieva. [Pr.: -vi-e-] – V. intervieva.
INTRAPELVIAN, -A, intrapelvieni, -e, adj. (Anat.) Din interiorul bazinului (3). [Pr.: -vi-an] – Din fr. intrapelvien.
INVIOLABIL, -A, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, incalcat, atins. ♦ Care se afla in mod legal la adapost de orice urmarire, de orice atingere, de orice incalcare sau orice pedepsire. – [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.
INVIOLABILITATE, inviolabilitati, s. f. Calitatea de a fi inviolabil. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolabilite.
IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.
INVIA, invii, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a readuce la viata. ♦ Fig. A reveni sau a face sa revina in minte, a (se) trezi in amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetatie) A renaste dupa sfarsitul iernii, a incepe sa se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a capata putere, vlaga, a (se) umple de viata; a (se) inviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a. – Prez. ind. si: inviez] – In + viu.
INVIERE s. f. Actiunea de a invia. ♦ Sarbatoarea crestina de Paste; noaptea care preceda aceasta sarbatoare. [Pr.: -vi-e-] – V. invia.
INVIETOR, -OARE, invietori, -oare, adj. (Rar) Care da viata, energie, care face sa renasca, care regenereaza; inviorator. [Pr.: -vi-e-] – Invia + suf. -ator.
INVIORA, inviorez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorteala; a (se) dezmorti, a reveni sau a face sa-si revina in simtiri; p. ext. a (se) insufleti, a (se) inveseli; a (se) imbarbata. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec.
INVIORARE, inviorari, s. f. Actiunea de a (se) inviora si rezultatul ei; dezmortire, insufletire. [Pr.: -vi-o-] – V. inviora.
INVIORAT, -A, inviorati, -te, adj. Care a devenit vioi; insufletit, imbarbatat. [Pr.: -vi-o-] – V. inviora.
INVIORATOR, -OARE, invioratori, -oare, adj. Care invioreaza, care insufleteste; care imbarbateaza. [Pr.: -vi-o-] – Inviora + suf. -ator.
INVIOSA, inviosez, vb. I. Tranz. si refl. (Reg.) A (se) inviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.
INVIOSARE, inviosari, s. f. (Reg.) Actiunea de a (se) inviosa; inviorare. [Pr.: -vi-o-] – V. inviosa.
INVIOSAT, -A, inviosati, -te, adj. (Reg.) Inviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. inviosa.
JAINISM s. n. Religie si scoala filozofica indiana, opusa brahmanismului si sistemului de casta al acestuia, intemeiata in sec. VI a. Cr. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jainisme.
JOVIAL, -A, joviali, -e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumet, comunicativ. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovial.
JOVIALITATE s. f. Insusirea de a fi jovial; veselie, voiosie, buna dispozitie. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialite.
OBSECVIOS, -OASA, obsecviosi, -oase, adj. (Livr.) Care este excesiv de politicos, de respectuos; servil, slugarnic, smerit, umil, plecat. [Pr.: -vi-os] – Din fr. obsequieux, lat. obsequiosus.
OBSECVIOZITATE s. f. (Livr.) Insusirea de a fi obsecvios; servilism, slugarnicie. [Pr.: -vi-o-] -Din fr. obsequiosite.
QUADRIVIUM s. n. Treapta imediat urmatoare invatamantului elementar medieval, in care se predau aritmetica, muzica, geometria si astronomia. [Pr.: cva-dri-vi-um] – Din lat., fr. quadrivium.
ULTRAVIOLET, -A, ultravioleti, -te, adj. (Despre radiatiile electromagnetice; si substantivat, f. pl.) Care are lungimea de unda mai mica decat lungimea de unda minima a radiatiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.
vaIERA, vaier, vb. I. Refl. (Reg.) A se vaita. [Pr.: va-ie-] – Din vai (dupa suiera, fluiera etc.).
vaIERARE, vaierari, s. f. (Reg.) Faptul de a se vaiera; vaiet. [Pr.: va-ie-] – V. vaiera.
vaIUGA, vaiugi, s. f. (Reg.) vale mica, ingusta si putin adanca. [Pr.: va-iu-] – vale + suf. -uga.
VOI2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotarat, a fi decis sa...; a avea de gand sa..., a intentiona, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea vointa neclintita, a starui intr-o actiune. 2. A fi de acord, a consimti, a primi. [Prez. ind. si: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti.
VOI3, voiuri, s. n. (Reg.) 1. Rand de impletitura de papura sau de nuiele, intr-o leasa sau in peretii unui patul de pastrat porumb. 2. Fasie de pamant (arabil). – Et. nec.
VOINTA, vointe, s. f. 1. Functie psihica caracterizata prin orientarea constienta a omului spre realizarea unor scopuri si prin efortul depus pentru atingerea lor. ♦ Trasatura de caracter manifestata prin decizie ferma si perseverenta in invingerea piedicilor, greutatilor, incurcaturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotaraste cineva; hotarare, decizie, voie. ♦ Invoire, consimtamant, permisiune. 3. Intentie, scop, tel, tinta. 4. Dorinta, pofta, chef. – Voi2 + suf. -inta.
VOIRE, voiri, s. f. (Inv.) Vointa. – V. voi2.
VOIT, -A, voiti, -te, adj. Realizat in mod intentionat; facut dupa voie. – V. voi2.
VOITOR, -OARE, voitori, -oare, adj. (Inv.; adesea substantivat) Care voieste, care doreste ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rau) = care doreste binele (sau raul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi2 + suf. -tor.
ZAPOR, zapoare, s. n. (Pop.) 1. Ingramadire de sloiuri de gheata care se formeaza primavara intr-un punct al unui rau, indeosebi la coturi sau pe sectiuni de curgere mai inguste, datorita careia se produc cresteri de nivel si inundatii; p. ext. revarsare, inundatie. 2. Baraj facut de oameni pentru a permite pornirea plutelor sau functionarea morilor de apa; apa oprita la baraj. ◊ Expr. A pune zapor = (despre cai) a nu voi sa traga; a se impotrivi. – Din bg. zapor.
AStuPA, astup, vb. I. Tranz. A inchide, a acoperi, a infunda o gaura, o deschizatura etc., a face sa nu se mai vada (acoperind). ◊ Expr. (Fam.) A astupa gauri = a reusi sa realizeze unele lucruri strict necesare; a plati (din) datorii. A-si astupa urechile = a nu voi sa auda, sa cunoasca ceva. A-i astupa cuiva ochii = a nu lasa pe cineva sa vada realitatea. ♦ A face sa nu se mai auda ceva. ♦ A sterge, a face sa dispara o urma. – Din lat. *asstuppare.
VIER1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Ingrijitor, pazitor de vie. [Pr.: -vi-er] – Vie + suf. -ar.
VIOARA1, vioare, adj. (Pop.; despre ape curgatoare) Limpede, cristalin, clar. ◊ (Substantivat) Limpede (sau curat) vioara sau ca (sau cum e) vioara = foarte limpede, ca lacrima. [Pr.: -vi-oa-] – Probabil lat. *vivula (< vivus).
VIOI, VIOAIE, vioi, vioaie, adj. 1. Care este plin de viata, de vigoare; iute in miscari, sprinten; zglobiu, zburdalnic. ♦ (Despre ochi; p. ext. despre privire, infatisare) Radios, luminos, viu. ♦ Ager, istet. 2. Aprins, inflacarat, intens. ♦ (Despre sunete, melodii etc.) Cu ritm accelerat; saltaret; vesel. [Pr.: -vi-oi] – Viu + suf. -oi.
VIOLA1, viole, s. f. Instrument muzical cu coarde, mai mare decat vioara, acordat cu o cvinta mai jos decat vioara si avand sunete mai grave decat aceasta; alto. [Pr.: -vi-o-] – Din it. viola, fr. viole.
VIOICIUNE, vioiciuni, s. f. 1. Calitatea de a fi vioi; sprinteneala, zburdalnicie, agerime in miscari; insufletire, animatie. ♦ Neastampar, stralucire, expresie vie; elan, avant. 2. Capacitatea de a intelege cu usurinta ceva, de a reactiona spontan la ceva; istetime; spontaneitate. [Pr.: -vi-o-i-] – Vioi + suf. -iciune.
VIOL, violuri, s. n. Fapta (pedepsita de lege) comisa de barbatul care constrange prin forta fizica o femeie sa aiba cu el relatii s*****e; violare. [Pr.: -vi-ol] – Din fr. viol.
VIOLENTARE, violentari, s. f. (Livr.) Actiunea de a violenta si rezultatul ei. [Pr.: -vi-o-] – V. violenta.
VIOLENTA, violente, s. f. 1. Insusirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tarie. 2. Lipsa de stapanire in vorbe sau in fapte; vehementa, furie. 3. Faptul de a intrebuinta forta brutala; constrangere, violentare; siluire; incalcare a ordinii legale. ♦ Fapta violenta, impulsiva. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza.
VIOLET, -A, violeti, -te, adj., s. n., s. f. 1. Adj. De culoarea viorelei. 2. S. n. Culoare violeta (1), ultima din spectrul solar (dupa indigo); culoarea viorelei. 3. S. f. (Bot.) Toporas. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. violet.
VISINA, visine, s. f. Fructul visinului, sferic, carnos, de culoare rosu-inchis si cu gust acrisor. ◊ Visina salbatica = fructul visinelului (2). [Pl. si: visini] – Din sl. visnja.
DEVIA, deviez, vb. I. Intranz. 1. A se abate de la o directie data. 2. Fig. A se indeparta de la subiectul in discutie; a se abate de la calea buna (comitand erori, fapte reprobabile). [Pr.: -vi-a] – Din fr. devier, lat. deviare.
DEVIATIONIST, -A, deviationisti, -ste s. m. si f. Deviator. [Pr.: -vi-a-ti-o-] – Din fr. deviationniste.
DEVIATOR, -OARE, deviatori, -oare, s. m. si f. Membru al unui partid politic, care se abate de la linia politica a partidului; deviationist. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. deviateur.
ERIJA, erijez, vb. I. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) A-si atribui fara nici un drept o situatie, un rol care confera autoritate, a se da drept..., a voi sa treaca drept... – Din fr. eriger.
FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.
PELVIAN, -A, pelvieni, -e, adj. Care apartine pelvisului, privitor la pelvis, din regiunea pelvisului. ◊ Oase pelviene = oasele care formeaza bazinul animalelor vertebrate superioare. Centura pelviana = centura osoasa formata din cele doua oase coxale, care leaga membrele inferioare de coloana vertebrala. Prezentare (sau pozitie) pelviana = pozitie anormala a fatului la nastere, cu bazinul inainte. [Pr.: -vi-an] – Din fr. pelvien.
RIVIERA, riviere, s. f. Obstacol format dintr-o groapa umpluta cu apa, pe care trebuie sa-l sara, la intreceri, un atlet sau un cal de curse. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. riviere.
SERVIABIL, -A, serviabili, -e, adj. Care isi ofera cu placere si cu promptitudine serviciile; indatoritor, saritor, binevoitor. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. serviable.
SERVIABILITATE s. f. (Rar) Insusirea de a fi serviabil. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. serviabilite.
PAVIAN, paviani, s. m. (La pl.) Gen de maimute africane cu botul alungit ca de caine si cu corpul acoperit cu par lung si rar (Pavio); (si la sg.) maimuta care face parte din acest gen. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Pavian.
ANGLO-SAXON, -A, anglo-saxoni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Populatii germanice care au ocupat Insulele Britanice in sec. V-VI; (si la sg.) persoana care face parte din una dintre aceste populatii. 2. Adj. Care apartine anglo-saxonilor (1). ♦ Limba anglo-saxona = limba germanica vorbita de anglo-saxoni in secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon.
ANTEDILUVIAN, -A, antediluvieni, -e, adj., subst. (Timp) care apartine unei epoci stravechi a omenirii, dinainte de glaciatia cuaternara. ♦ Fig. Foarte vechi, stravechi; invechit, perimat. [Pr.: -vi-an] – Din fr. antediluvien.
VIELA, viele, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde, folosit de trubaduri, la care vibrarea coardelor se realiza printr-o manivela. [Pr.: -vi-e-] – Din fr., it. vielle.
VIEREASA, vierese, s. f. Sotia vierului1; ingrijitoare, paznica de vie. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -easa.
VIERIT s. n. (Rar) Ocupatia vierului1; viticultura. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + suf. -it.
VIETATE, vietati, s. f. Fiinta, vietuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -atate.
VIETNAMEZ, -A, vietnamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Vietnamului sau este originara de acolo. 2. Adj. Care apartine Vietnamului sau populatiei lui, privitor la Vietnam sau la populatia lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de vietnamezi (1). [Pr.: vi-et-] – Vietnam (n. pr.) + suf. -ez.
VIISOARA, viisoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -isoara.
VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ Viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.
PERUVIAN, -A, peruvieni, -e, s. m. si f., adj. Peruan. [Pr.: -vi-an] – Din fr. peruvien.
VIITORIME s. f. 1. (Inv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generatiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime.
VIITORIST, -A, viitoristi, -ste, s. m. si f. Viitorolog. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ist.
VIITOROLOG, -A, viitorologi, -ge, s. m. si f. Specialist in viitorologie; viitorist, futurolog. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (dupa meteorolog).
VIITOROLOGIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studierea legilor si metodelor noi de previziune a viitorului; stiinta viitorului, futurologie. [Pr.: vi-i-] – Din viitor (dupa meteorologie).
VIItuRA, viituri, s. f. 1. Crestere brusca a nivelului apei dintr-un rau (care poate duce la revarsarea lui). 2. Mal, bolovani, pietris, crengi etc. aduse de apele curgatoare cand se revarsa. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tura.
PLAVIOARA, plavioare, s. f. Diminutiv al lui plavie. [Pr.: -vi-oa-] – Plavie + suf. -ioara.
PLUVIAL, -A, pluviali, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre ape) Produs de ploaie. 2. S. n. Interval de timp din perioada cuaternara, caracterizat printr-o clima cu precipitatii abundente, printr-o accelerare a eroziunii si printr-o largire a suprafetelor de vegetatie. [Pr.: -vi-al] – Din fr. pluvial, lat. pluvialis.
PLUVIODENUDARE, pluviodenudari, s. f. Actiunea de denudatie exercitata de scurgerea apelor provenite din precipitatii. [Pr.: -vi-o-] – Cf. pluvial si denudare (rar „denudatie”).
PLUVIOGRAF, pluviografe, s. n. Pluviometru care inregistreaza automat cantitatea si intensitatea precipitatiilor atmosferice. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviographe.
PLUVIOMETRIC, -A, pluviometrici, -ce, adj. Referitor la pluviometru; de pluviometru. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometrique.
PLUVIOMETRU, pluviometre, s. n. Aparat utilizat pentru determinarea cantitatii de precipitatii atmosferice cazute intr-un anumit interval de timp pe o anumita suprafata. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometre.
PLUVIOS, -OASA, pluviosi, -oase, adj. (Livr.) Ploios. [Pr.: -vi-os] – Din fr. pluvieux.
PLUVIOSCOP, pluvioscoape, s. n. Aparat care inregistreaza ora, durata si cantitatea ploii cazute intr-o anumita regiune. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluvioscope.
PLUVIOSE s. f. A cincea luna din calendarul republican francez (20 ianuarie – 18 februarie). [Pr.: -vi-o-] – Cuv. fr.
PORTAVION, portavioane, s. n. Nava de lupta de mare tonaj, construita special pentru a permite gararea, decolarea si aterizarea avioanelor. [Pr.: -vi-on] – Din fr. porte-avions.
VIOLABIL, -A, violabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi violat. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violable.
VIOARA2, vioare, s. f. (Bot.; reg.) 1. Toporas. 2. Compus: vioara-rosie = micsandra. [Pr.: vi-oa-] – Lat. viola.
VIOARA3, viori, s. f. Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta, avand intinse pe una din fete patru coarde, care vibreaza cand sunt atinse cu arcusul sau cand sunt ciupite; violina, scripca. [Pr. vi-oa- – Pl. si: vioare] – Cf. it. viola.
VIOLABILITATE s. f. (Rar) Insusirea de a fi violabil. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violabilite.
VIOLACEU, -CEE, violacei, -cee, adj., s. f. 1. Adj. Care bate in violet, care are nuante de violet. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care are aceste nuante. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, al carei tip principal este vioreaua; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violace, lat. violaceus.
VIOLARE, violari, s. f. Actiunea de a viola si rezultatul ei. [Pr.: vi-o-] – V. viola.
VIOLATOR, -OARE, violatori, -oare, s. m. si f. (Adesea adjectival) 1. Persoana care violeaza (1,2), care determina sau pricinuieste o incalcare a unei legi, dispozitii, conventii etc.; infractor; profanator, pangaritor. 2. Persoana care comite un viol. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violateur, lat. violator, -oris.
VIOLA2, viole, s. f. (Bot.) 1. Toporas. 2. Compus: viola-de-noapte (sau -de-primavara) = nopticoasa. [Pr.: vi-o-] – Din lat. viola.
VIOLENT, -A, violenti, -te, adj. 1. Care se produce sau actioneaza cu putere, cu intensitate, cu violenta; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumina etc.) Izbitor, tipator; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinte) Care are accese de furie, care se lasa condus de manie, care se infurie usor, care are manifestari nestapanite; coleric, furtunos, impulsiv, nestapanit. ♦ (Despre manifestari ale fiintelor) Care arata violenta, impulsivitate, nestapanire, agresiune. 3. Care se face cu forta; brutal, silnic. ◊ Moarte violenta = moarte produsa de un accident, de un act de violenta sau de alta cauza nefireasca. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.
VIOLENTA, violentez, vb. I. Tranz. (Livr.) A comite un act de violenta; a constrange, a sili, a forta. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter.
VIOLINA, violine, s. f. Vioara3. [Pr.: vi-o-] – Din it. violino.
VIOLONCELIST, -A, violoncelisti, -ste, s. m. si f. Persoana care canta la violoncel. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violoncelliste, it. violoncellista.
VIOLONIST, -A, violonisti, -ste, s. m. si f. Persoana care canta la vioara3. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violoniste.
VIOLONISTIC, -A, violonistici, -ce, adj. Care se refera la vioara3 sau la cantatul din vioara; pentru vioara. [Pr.: vi-o-] – Din it. violonistico.
VIOREA, -ICA, viorele, s. f. (Bot.) 1. Toporas. 2. Planta erbacee din familia liliaceelor, din al carei bulb cresc doua-trei frunze lunguiete si o tulpina care poarta flori albastre, roz sau albe (Scilla bifolia). [Pr.: vi-o-] – Vioara2 + suf. -ea, -ica.
VIORIST, -A, vioristi, -ste, s. m. si f. Violonist (intr-o orchestra populara). [Pr.: vi-o-] – Vioara3 + suf. -ist.
VIORIU, -IE, viorii, adj. Violet-deschis, liliachiu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare violet-deschis, liliachie. [Pr.: vi-o-] – Vioara2 + suf. -iu.
POSTDILUVIAN, -A, postdiluvieni, -e, adj. Care a avut loc dupa diluviu, care apartine acestei perioade. [Pr.: -vi-an] – Din fr. postdiluvien.
SASE num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cinci si sapte si care se indica prin cifra 6 sau VI. ◊ (Adjectival) Sase vagoane. ◊ (Substantivat) Scrie un sase. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul sase. (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de sase ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De sase ori pe atata. (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le ofera cate sase carti. [var.: sese num. card.] – Lat. *sess (= s*x).
PREACUVIOS, -OASA, preacuviosi, -oase, adj. (In titulatura data unor clerici; adesea substantivat) Foarte cuvios, extrem de cucernic. [Pr.: -vi-os] – Prea + cuvios.
PREACUVIOSIE, preacuviosii, s. f. (Urmat de un adj. pos.) Termen de referenta pentru clerici. [Pr.: -vi-o-] – Prea + cuviosie.
PLUVIOGRAMA, pluviograme, s. f. (Met.) Diagrama obtinuta la pluviograf. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviogramme.
PLUVIOMETRIE s. f. Masurare a cantitatii de precipitatii cazute intr-un interval de timp pe o anumita suprafata. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviometrie.
VIVIERA, viviere, s. f. (Mar.) Bazin sau barcaz pentru pastrat sau transportat peste viu. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. vivier.
PROTODORIC, -A, protodorici, -ce, adj. Care apartine doricului primar din sec. VII-VI a. Cr. – Din fr. protodorique.
PROVIANT, provianturi, s. n. (Inv.) Provizii, alimente (pentru armata). [Pr.: -vi-ant] – Din pol. prowiant, rus. proviant, germ. Proviant.
SEVIOT s. n. 1. Rasa de oi originara din Anglia, cu lana alba fina si cu firul lung. ♦ Stofa tesuta din lana pura a acestor oi sau din amestec de lana cu fibre sintetice. [Pr.: -vi-ot] – Din fr. cheviot.
SOvaITOR, -OARE, sovaitori, -oare, adj. 1. (Despre miscari, mers etc.) Impleticit, nesigur, sovaielnic (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care sovaie, care ezita; sovaielnic (2). [Pr.: -va-i-] – Sovai + suf. -tor.
VEZUVIAN s. n. Silicat natural hidratat de calciu si de aluminiu. [Pr.: -vi-an] – Din germ. Vesuvian.
VIABIL, -A, viabili, -e, adj. (Livr.) Care prezinta conditiile, calitatile necesare pentru a dura, a se mentine, a se dezvolta. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viable.
VIABILITATE s. f. Faptul, calitatea de a fi viabil. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viabilite.
VIADUCT, viaducte, s. n. Constructie de piatra, de beton sau de metal care sustine o cale de comunicatie terestra, traversand o vale la mare inaltime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt.
VIAGER, -A, viageri, -e, adj. (Despre drepturi, rente, pensii) De care se bucura cineva toata viata, dar care nu este transmisibil urmasilor. [Pr.: vi-a-. – var.: viajer, -a adj.] – Din fr. viager.
FEROVIAR, -A, feroviari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre intreprinderi, instalatii, transporturi) De cale ferata, in legatura cu calea ferata, care se face pe calea ferata. 2. S. m. si f., adj. (Muncitor, functionar, salariat) de la caile ferate. [Pr.: -vi-ar] – Din fr. ferroviaire, it. ferroviario.
SUPARARE, suparari, s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere, necaz, suferinta; nevoie, neajuns, lipsa. ◊ Expr. Sa nu-ti (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu ti-ar (sau v-ar) fi cu suparare, formula de politete prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politete prin care cineva arata ca nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate, povara, piedica. ♦ (Pop.) Paguba, stricaciune, deranj. 2. Intristare, amaraciune, tristete. 3. Furie, iritare, manie. – V. supara.
TRIVIAL, -A, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.
TRIVIALITATE, trivialitati, s. f. Insusirea a ceea ce este trivial; lipsa de pudoare, necuviinta, nerusinare. ♦ Fapta, atitudine, vorba etc. triviala. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialite.
TRIVIALIZA, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. sa devina sau sa para triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.
TRIVIALIZARE, trivializari, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: – vi-a-]. – V. trivializa.
TRIVIUM s. n. Parte a invatamantului elementar medieval care cuprindea gramatica, retorica si dialectica. [Pr.: -vi-um] – Din lat., fr. trivium.
TARE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ◊ (Pe langa adjective sau adverbe, ajuta la formarea superlativului). Iti voi ramanea tare recunoscator (ODOBESCU). 2. Cu forta, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe langa verbe ca «a vorbi», «a spune», «a canta» etc.; in opozitie cu in gand) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (in opozitie cu incet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (In opozitie cu agale, incet etc.) Iute, repede. Prin targ asa mana de tare... de ti se parea ca zboara iepele (CREANGA). – Lat. talem.
FLUVIAL, -A, fluviali, -e, adj. Care apartine unui fluviu, privitor la un fluviu; care se face pe un fluviu. [Pr.: -vi-al] – Din fr. fluvial, lat. fluvialis.
FLUVIATIL, -A, fluviatili, -e, adj. (Bot.: despre plante) De apa curgatoare. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. fluviatile, lat. fluviatilis.
FLUVIOMETRIC, -A, fluviometrici, -ce, adj. Referitor la masurarea variatiei debitului si nivelului unei ape curgatoare [Pr.: -vi-o-] – Din fr. fluviometrique.
FLUVIOMETRU, fluviometre, s. n. Aparat cu care se masoara variatiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. fluviometre.
CIOROvaIALA, ciorovaieli, s. f. (Fam.) Cearta usoara (pentru nimicuri); ciorovaire, ciondaneala. [Pr.: -va-ia-] – Ciorovai + suf. -eala.
LEVIATAN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spalarea industriala a lanii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. leviathan.
LEVIER, leviere, s. n. Parghie de manevra (la o masina, la un mecanism). [Pr.: -vi-er] – Din fr. levier.
LONGOBARD, -A, longobarzi, -de, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor rasariteni, care au locuit in antichitate in bazinul inferior al fluviilor Elba si Dunare, iar in sec. VI s-au stabilit in nordul si in centrul Italiei; (si la sg.) persoana care apartinea acestor triburi. 2. Adj. Care apartine longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.
CUVIINCIOS, -OASA, cuviinciosi, -oase. adj. 1. Care respecta regulile bunei cuviinte, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Inv.) Potrivit, corespunzator, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviinta + suf. -ios.
CUVIINTA, cuviinte, s. f. Regula de buna conduita, atitudine sau purtare cuviincioasa; politete, decenta. ◊ Loc. adv. Dupa cuviinta = asa cum trebuie. ◊ Expr. A gasi (sau a crede, a socoti) de cuviinta = a gasi, a crede etc. ca e bine, potrivit. Cele de cuviinta = cele trebuincioase, cele ce se cuvin. [Pr.: -vi-in-] – Lat. convenientia.
CUVIOS, -OASA, cuviosi, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se da calugarilor si calugaritelor. ♦ (Substantivat: in religia crestina) Nume dat sfintilor proveniti din calugari care nu au fost martiri. 2. (Inv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os.
CUVIOSIE, cuviosii, s. f. Buna-cuviinta; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Insotit de un pronume posesiv) Titlu dat calugarilor si altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.
METILVIOLET s. n. Substanta chimica folosita ca medicament antiseptic, antihelmintic si drept colorant in industria textila si chimica. [Pr.: - vi-o-] – Din fr. methylviolet.
MOVIOLA, moviole, s. f. Aparat de proiectie pentru montajul filmului sonor. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. moviola.
NORD-VIETNAMEZ, -A, nord-vietnamezi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Republicii Democrate Vietnam sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea nord-vietnamezilor (1) sau statului lor, privitor la nord-vietnamezi sau la statul lor. [Pr.: -vi-et-] – Nord + vietnamez.
NIVOPLUVIAL, -A, nivopluviali, -e, adj. (Met.; in sintagma) Regim nivopluvial = regim al cursurilor de apa alimentate de zapezi si ploi. [Pr.: -vi-al] – Din fr. nivo-pluvial.
NONVIOLENTA s. f. Doctrina social-politica care neaga necesitatea violentei ca mijloc de actiune politica. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. non-violence.
NEOPLATONISM s. n. Doctrina filozofica din sec. III-VI ai carei adepti reluau filozofia lui Platon, incercand s-o concilieze cu conceptiile mistice-religioase din Orient. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-platonisme.
NEVIABIL, -A, neviabili, -e, adj. (Livr.) Care nu prezinta conditiile necesare pentru a dura, care nu se poate mentine in viata. [Pr.: -vi-a-] – Ne- + viabil (dupa fr. non-viable).
EXUVIABIL, -A, exuviabili, -e, adj. (Despre animale) Care isi schimba pielea. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. exuviable.
ELUVIAL, -A, eluviali, -e, adj. (Despre soluri) Care s-a diferentiat prin eluvionare. [Pr.: -vi-al] – Din fr. eluvial.
ELUVIONARE, eluvionari, s. f. 1. Actiunea de formare e eluviilor. 2. Spalare spre adancime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub actiunea apei de precipitatii infiltrate in sol. [Pr.: -vi-o] – Dupa fr. eluvionnement.
ELUVIUNE, eluviuni, s. f. Proces de formare a eluviilor; produse ale acestui proces. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. eluvion.
EVLAVIOS, -OASA, evlaviosi, -oase, adj. (Adesea substantivat) Stapanit de evlavie; cucernic. [Pr.: -vi-os] – Evlavie + suf. -os.
DISTINS, -A, distinsi, -se, adj. 1. Care se remarca prin insusirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Plin de distinctie (2). ◊ (In formule de adresare) Distinsa doamna! ◊ (In formule de incheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiti, va rog, distinse salutari. – V. distinge.
TOTALITATE, totalitati, s. f. Numarul complet al lucrurilor sau al fiintelor in discutie; ansamblul lucrurilor sau al fiintelor legate intre ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalite.
COLOCVIAL, -A, colocviali, -e, adj. De conversatie (familiara). [Pr.: -vi-al] – Din engl. colloquial.
RECVIEM, recviemuri, s. n. (In Biserica romano-catolica) Slujba religioasa pentru pomenirea unei persoane decedate; muzica corala compusa pentru aceasta slujba.** Compozitie corala cu orchestra, alcatuita din mai multe parti, scrisa pe textul liturgic al misei funebre. [Scris si: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.
REFUZA, refuz, vb. 1. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ti se ofera. ♦ A nu da ceva ce ti se cere, a nu consimti la ceva, a nu voi sa faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunta la ceva. – Din fr. refuser.
REINVIA, reinvii, vb. I. Intranz. A reveni la viata (dupa ce a murit); a invia. ♦ Tranz. (Med.) A repune in functiune inima, respiratia. ♦ Fig. A capata din nou viata, putere, a deveni din nou activ; a renaste. ♦ Tranz. si intranz. Fig. A reveni in amintirea cuiva. ♦ Tranz. Fig. A face sa fie din nou folosit; a readuce la viata. A reinvia arhaismele. [Pr.: -vi-a] – Re1- + invia.
REINVIAT, -A, reinviati, -te, adj. Care a revenit la viata (dupa ce a murit); fig. readus la viata (dupa ce fusese uitat). [Pr.: -vi-at] – V. reinvia.
REINVIERE, reinvieri, s. f. Faptul de a reinvia. [Pr.: -vi-e-] – V. reinvia.
REINVIETOR, -OARE, reinvietori, -oare, adj. (Rar) Care reinvie, care reinsufleteste. [Pr.: -vi-e-] – Reinvia + suf. -tor.
COLUVIAL, -A, coluviali, -e, adj. (Geol.) De coluvii; care formeaza coluvii. [Pr.: -vi-al] – Din fr. colluvial.
REAPROVIZIONA, reaprovizionez, vb. I. Tranz. si refl. A (se) aproviziona din nou. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – Re1- + aproviziona.
REAPROVIZIONARE, reaprovizionari, s. f. Actiunea de a (se) reaproviziona si rezultatul ei. [Pr.: re-a-pro-vi-zi-o-] – V. reaproviziona.
UVIOL s. n. varietate de sticla transparenta pentru radiatiile ultraviolete. [Pr.: -vi-ol] – Din germ. Uviol, fr. uviol.
DILUVIAN, -A, diluvieni, -e, adj. Care tine de diluviu, provenit din diluviu, de diluviu. ♦ (Geol.; substantivat, n.) Pleistocen. [Pr.: -vi-an] – Din fr. diluvien.
DESTINDE, destind, vb. VI. 1. Refl. A se desface din incordare; a se relaxa, a slabi. ♦ Fig. (Despre nervi sau stari de surescitare) A se linisti, a se calma, a se descarca, a se deconecta. 2. Refl. (Despre fiinte, corpul sau parti ale corpului lor) A se intinde, a se indrepta (din inchircire, din ghemuire). [Perf. s. destinsei, part. destins] – Des1- + [in]tinde (dupa fr. detendre).
DEVIATIE, deviatii, s. f. Abatere de la directia data sau normala. ◊ (Med.) Deviatie de sept = deformare a peretelui despartitor al cavitatii nazale. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. deviation.
DEVIATIONISM s. n. Atitudine de deviationist. [Pr.: -vi-a-ti-o-] – Din fr. deviationnisme.
DEVIERE, devieri, s. f. Faptul de a devia. [Pr.: -vi-e-] – V. devia.
SANSEVIERIA s. f. Planta tropicala decorativa din familia liliaceelor, cu frunze lungi, carnoase, din ale caror fibre rezistente se fac sfori, panza etc. (Sansevieria). [Pr.: -vi-e-ri-a] – Din lat. Sansevieria, numele stiintific al plantei.
SCOTI s. m. pl. Triburi celtice care populau initial vestul si nordul Islandei si care in sec. V-VI s-au stabilit in nordul insulei britanice. – Din fr. Scots.
SERVIETA, serviete, s. f. Geanta (mare), mai ales de piele, cu una sau mai multe despartituri, in care se poarta acte, carti etc. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. serviette.
SOVIET, soviete, s. n. (In fosta U.R.S.S.) Organ al puterii de stat centrale si locale format din deputati alesi de cetateni. [Pr.: -vi-et] – Din rus. sovet.
SOVIETIC, -A, sovietici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Uniunii Sovietice sau era originara de acolo. 2. Adj. Care apartinea Uniunii Sovietice sau sovieticilor (1), privitor la Uniunea Sovietica sau la sovietici, originar din Uniunea Sovietica. ♦ Care apartinea sovietelor, privitor la soviete; propriu sovietelor. [Pr.: -vi-e-] – Din fr. sovietique.
SINOVIAL, -A, sinoviali, -e, adj. Privitor la sinovie; care secreta sinovie. Membrana sinoviala. [Pr.: -vi-al] – Din fr. synovial.
CRACOVIAC, cracoviace, s. n. Dans popular polonez, cu ritm vioi, cu pasi sariti; melodie dupa care se executa acest dans; cracoviana. [Pr.: -vi-ac] – Din pol. krakowiak.
CRACOVIANA, cracoviene, s. f. Cracoviac. [Pr.: – vi-a-] – Din fr. cracovienne.
CRAMPONA, cramponez, vb. I. Refl. A se agata cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se tine mortis, scai de ceva sau de cineva, a nu voi sa renunte, a se stradui din toate puterile sa pastreze ceva. – Din fr. cramponner.
AJUTOR s., interj. 1. s. asistenta, ocrotire, protectie, sprijin, (livr.) recurs, (inv. si pop.) ajutorinta, (inv. si reg.) ajutorie, sprijoana, (inv.) sprijineala, (turcism inv.) iamac. (I-a multumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (va ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contributie, sprijin. (~ul lui a fost hotarator.) 4. s. ocrotire, patronaj, protectie, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societati.) 5. s. v. mila. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul batranetelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ pretios.) 9. interj. sariti! (~!, ma omoara!)
ATINGE vb. 1. (inv. si reg.) a tinge. (~ un obiect.) 2. (inv. si reg.) a (se) pipai. (Sa nu va ~ de aceste lucruri.) 3. v. insusi. 4. v. lovi. 5. v. bate. *6. (fig.) a impunge, a intepa, a pisca, a sfichiui. (Il ~ cu vorba.) 7. v. ajunge. *8. (fig.) a se lipi. (Nu se ~ somnul de el.)
CERE vb. 1. a pretinde, a reclama, a revendica, (inv. si reg.) a striga, (inv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism inv.) a pretenderisi. (~ sa i se faca dreptate.) 2. a pretinde, (inv. si pop.) a apuca. (~ cuiva birul.) 3. v. vrea. 4. a dori, a pofti, a voi, a vrea. (Ochii vad, inima ~.) 5. v. solicita. 6. a apela, a recurge, a solicita, (Transilv.) a suruclui. (~ ajutorul lor.) 7. v. peti. 8. v. cersi. 9. v. necesita. 10. v. implica. 11. v. trebui. 12. v. cauta.
CHEMA vb. 1. a invita, a pofti. (I-a ~ sa mearga la el.) 2. a convoca, a invita, (inv., in Transilv. si Ban.) a conchema. (I-a ~ la politie.) 3. v. solicita. 4. v. provoca. 5. v. cita. 6. v. actiona. 7. v. evoca. 8. v. supranumi. 9. a se numi, (inv. si pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (inv.) a se porecli. (- Cum te ~? – Gheorghe!) 10. a se numi, a se spune, a se zice, (inv.) a se pomeni. (Cum se ~ pe la voi aceasta floare?)
CIOROvaIALA s. ciondaneala, (rar) ciorovaire, (reg.) cioanda, (fam.) caraiala. (Ce e ~ asta intre voi?)
COMUN adj. 1. v. general. 2. (GRAM.) (iesit din uz) apelativ. (Substantiv ~.) 3. v. obisnuit. (Un om ~.) 4. mediocru, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 5. grosolan, ordinar. (Panza ~.) 6. v. banal. 7. banal, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 8. v. prozaic. 9. banal, neinsemnat, obisnuit, sarac. (Viata pictorului a fost uimitor de ~.) 10. banal, obisnuit, ordinar, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.)
COMUNICA vb. 1. a anunta, a informa, a incunostinta, a instiinta, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. si Ban.) a stirici. (va ~ ca trebuie sa fiti prezenti.) 2. v. anunta. 3. v. transmite. 4. v. declara.
CONSIMTI vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se invoi, a primi, a voi, a vrea. (~ sa fii sotia mea?)
DEZIDERA vb. v. dori, jindui, pofti, ravni, voi, vrea.
DORI vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. a jindui, a pofti, a ravni, a voi, a vrea, (inv.) a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multa vreme ~ sa...) 4. v. cere. 5. v. pofti. 6. v. ura.
DUMNEAVOASTRA pron. 1. v. voi. 2. v. tu.
DUSMANIE s. animozitate, discordie, invrajbire, ostilitate, pornire, ura, vrajba, vrajmasie, zazanie, (livr.) inimicitie, (inv. si pop.) price, (pop. si fam.) dihonie, (pop.) pica, (inv. si reg.) cearta, pizma, pizmuire, scarba, (Mold.) poxie, (inv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandala, sfada, uraciune, vrajbie, (latinism inv.) rancoare. (Ce e ~ asta neimblanzita intre voi?)
INTENTIONA vb. a planui, a proiecta, a-si propune, a voi, a vrea, (pop.) a chiti, (inv. si reg.) a sfatui, (reg.) a scapa, (prin Bucov.) a scoposi, (inv.) a aseza, a cugeta, a izvodi, (fig., in Mold. si Transilv.) a cumpani. (~ sa plece la mare.)
IUBI vb. v. dori, jindui, pofti, ravni, voi, vrea.
IMBRACA vb. 1. a se echipa, a se invesmanta, (inv. si reg.) a se investe. (va rog sa va ~ si sa mergem.) 2. a-si lua, a-si pune. (Si-a ~ haina si a plecat.) 3. a pune, a trage. (~ camasa pe tine.) 4. v. infata. 5. v. tapisa. 6. a (se) acoperi, a (se) inveli, (inv. si pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.) 7. v. fereca.
IMBULZI vb. 1. a se gramadi, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tarsi, (prin Ban. si Olt.) a se nalogi, (rar fig.) a se musuroi. (S-au ~ cu totii in jurul lui.) 2. a se baga, a se indesa, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Ce va ~ asa in mine?)
INCREDERE s. 1. (pop.) crezare, crezamant, (fig.) credit. (Se bucura de ~ lui.) 2. (livr.) confienta, (inv.) credinta. (Nu am ~ in el.) 3. nadejde, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?) 4. optimism. (Priveste cu ~ viitorul.)
INDESA vb. 1. v. ingramadi. 2. v. imbulzi. 3. a se baga, a se imbulzi, a se inghesui, a se ingramadi, a se vari. (Nu va mai ~ asa in mine!) 4. a baga, a infunda, a trage, a vari. (~ caciula pe cap.) 5. v. batatori. 6. v. tasa.
INGRAMADI vb. 1. v. imbulzi. 2. a se baga, a se imbulzi, a se indesa, a se inghesui, a se vari. (Nu va mai ~ asa in mine!) 3. a burdusi, a ghemui, a indesa, a inghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (inv. si pop.) a stramtora, (reg.) a bucsi, (prin Transilv. si Mold.) a bacsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. si Transilv.) a desagi, (Mold.) a gavozdi, (fig.) a captusi. (A ~ in valiza toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovani. (Norii se ~.)
INSUFLETI vb. 1. v. invia. 2. a (se) anima, a (se) inviora. (Atmosfera s-a mai ~.) 3. v. entuziasma. 4. a imbarbata, a incuraja, a indemna, a stimula, a sustine, (inv.) a insufla, a mangaia, a semeti. (Ce va ~ in lupta?)
MARIE s. (mai ales art.) domnie, inaltime, maiestate, (inv.) marime, marire. (~ sa nu va poate primi.)
NADEJDE s. 1. v. speranta. 2. credinta, speranta, (rar) nadajduire, (inv.) nadajduinta. (Nu si-a pierdut ~ in mai bine.) 3. incredere, siguranta. (Pot sa am ~ in voi?)
NOROC s., interj. 1. s. sansa, (inv. si pop.) norocire, striste, (inv.) selamet, (fam.) bafta, (rar fig.) vena. (Lipsit de ~; ~ul lui a fost acela ca....) 2. s. v. fericire. 3. interj. ferice!, halal! (~ de voi!) 4. s. v. soarta.
NUMI vb. 1. a se chema, (inv. si pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (inv.) a se porecli. (Cum te numesti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (inv.) a se pomeni. (Cum se numeste pe la voi aceasta floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. inscauna. 8. v. angaja.
ORDINAR adj., s., adv. 1. adj. normal, obisnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obisnuit, (inv.) prost, prostesc. (In lucruri ~ voi vedeti numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Panza ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocanesc. 7. adv. v. mitocaneste.
ORIINCOTRO adv. 1. orisiunde, oriunde, pretu-tindeni, (rar) fieunde, (inv.) oareunde, tutindeni. (~ te voi urma.) 2. v. oriunde.
ORIUNDE adv. 1. oriincotro, orisiunde, pretutindeni, (rar) fieunde, (inv.) oareunde, tutindeni. (~ te voi urma.) 2. incotro, oriincotro, orisiunde. (Du-te ~ vezi cu ochii.)
PLECA vb. I. 1. v. apleca. 2. v. povarni. 3. v. prosterna. 4. v. smeri. 5. v. apune. 6. v. preda. 7. v. ceda. 8. v. subjuga. II. 1. v. porni. 2. a se duce, a merge, a porni, (pop.) a (se) misca, (inv. si reg.) a pasa. (Unde ~ acum seara?) 3. v. apuca. 4. a se cara, a se duce, a se misca. (Sa ~ imediat de aici!) 5. a se retrage. (va rog sa-mi permiteti sa ~.)
POFTI vb. 1. v. aspira. 2. v. dori. 3. v. cere. 4. a dori, a-i placea, a voi, a vrea. (Ramai cu cine ~.) 5. v. ura. 6. v. chema. 7. a invita, a ruga, a solicita. (Il ~ sa intre.) 8. v. invita. 9. v. indemna. 10. a veni. (Il roaga sa ~ la catedra.) 11. v. indrazni.
POFTISI vb. v. dori, jindui, pofti, ravni, voi, vrea.
PRECIPITA vb. 1. a (se) grabi, a (se) zori. (Nu e nevoie sa va ~.) 2. v. napusti. 3. v. sari.
PUNCtuAL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~-.)
PUTIN adj., adv. 1. adj. insuficient. (Oaste ~ a; bani ~ i.) 2. adj. (inv.) scurt. (A scris in ~ cuvinte totul.) 3. adv. v. prost. 4. adj. v. catva. 5. adv. nitel, (pop.) oleaca, (inv.) oarece, oaresice. (Stai ~!) 6. adv. v. catva. 7. adj. scurt. (In ~ vreme voi fi la tine.) 8. adv. v. rar. 9. adv. v. usor. 10. adv. v. intrucatva. 11. adv. v. cam. 12. adj. v. redus. 13. adj. v. slab.
REPRODUCE vb. 1. a cita, a reda. (Iti voi ~ intocmai vorbele lui.) 2. v. mima. 3. v. copia. 4. a copia, (inv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 5. v. multiplica. 6. a se inmulti, a se prasi, a procrea, (inv. si reg.) a se plodi, (reg.) a se puiti, (Mold.) a se puiezi, (inv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 7. (BIOL.) a se inmulti, (pop.) a (se) impuia, (inv. si reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin oua.)
SCUZA vb. 1. v. dezvinovati. 2. a ierta. (va rog sa ma ~ pentru o clipa.) 3. a justifica, a motiva. (Scopul ~ mijoacele.)
SERVI vb. 1. v. lucra. 2. a sluji, (pop.) a slugari, a slugarnici. (A ~ la el doi ani.) 3. v. oficia. 4. v. sustine. 5. v. folosi. 6. v. uza. 7. a se folosi, a intrebuinta, a se sluji, a umbla, a utiliza, a uza. (Se ~ de tertipuri.) 8. (astazi rar) a sluji. (A ~ mancarea la masa.) 9. v. ospata. 10. v. ajuta. 11. v. deservi. 12. (prin Transilv.) a slugatori. (Cu ce va putem ~?) 13. a lua. (Mai ~ o portie!)
SIGUR adj., adv. 1. adj. v. adevarat. 2. adj. categoric, cert, precis, (rar) neaparat. (vrea un raspuns ~.) 3. adj. v. convins. 4. adj. cert, (livr.) infailibil. (Un procedeu ~.) 5. adj. eficace, eficient. (Un remediu ~.) 6. adj. ferm, hotarat, neabatut, nesovaielnic, nesovaitor. (Cu pasi ~.) 7. adj. cert, inevitabil. (Caderea ~ a orasului.) 8. adj. v. categoric. 9. adv. adevarat, cert, serios. (- Asa s-au intamplat lucrurile! – ~?) 10. adv. indiscutabil, neaparat, negresit, neindoielnic, neindoios, precis, (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntata.) 11. adv. absolut, bineinteles, cert, desigur, fireste, garantat, indiscutabil, natural, negresit, neindoielnic, neindoios, normal, precis. (- Crezi ca vine azi? – ~!) 12. adj. adapostit, aparat, ferit, ocrotit, pazit, protejat, (inv.) scutit. (Un loc mai ~.)
SIGURANTA s. 1. aparare, asigurare, paza, protectie, protejare, securitate. (Masuri de ~.) 2. (TEHN.) siguranta in functionare = fiabilitate. 3. securitate, (inv.) siguratie, siguritate. (Un sentiment de ~.) 4. v. convingere. 5. incredere, nadejde. (Pot sa am ~ in voi?) 6. fermitate, hotarare. (Vocea lui capata mai multa ~.) 7. certitudine, (livr.) infailibilitate. (~ unui remediu.) 8. precizie. (Dovedeste o mare ~ in probele de tir.)
SPRIJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protectie. 5. ajutor, concurs, contributie. (~ul lui a fost hotarator.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (va ofer ~ul meu.) 7. protectie, (inv.) regea, regealac, (reg. fig.) propta. (Ii serveste ca ~.) 8. aparare, ocrotire, protectic, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (Serveste ca ~ impotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protectie, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societati de binefacere.) 10. egida, obladuire, ocrotire, patronaj, protectie. (Asociatia se bucura de inaltul ~ al ...) 11. v. aparator. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul batranetelor lui.)
STIMULA vb. 1. v. e****a. 2. v. activa. 3. a imbia, a imboldi, a incuraja, a indemna, (livr.) a emula, a incita. (Aprecierile lui m-au ~ sa ...) 4. a impulsiona, a imboldi, a indemna. (Ii ~ spre noi realizari.) 5. a indemna, (grecism inv.) a parachinisi, (fig.) a impinge, (pop. fig.) a inghimpa, a misca. (Totul il ~ sa procedeze astfel.) 6. a imbarbata, a incuraja, a indemna, a insufleti, a sustine, (inv.) a insufla, a mangaia, a semeti. (Cine va ~ in lupta?)
SUPARARE s. 1. (pop. si fam.) burzuluiala, (fam.) imbufnare, (arg.) sucareala. (Termina cu ~!) 2. v. mahnire. 3. v. necaz. 4. v. necaz. 5. nemultu-mire, neplacere, (inv., reg. si fam.) parapon, (inv. si reg.) scarba, (inv.) pricinuire. (Ce ~ te apasa?) 6. belea, bucluc, dandana, incurcatura, napasta, neajuns, necaz, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, pacoste, pocinog, rau, (inv. si pop.) pozna, rautate, (pop.) alagea, daravera, pacat, ponos, potca, poticala, zaduf, (inv. si reg.) nacafa, nagoda, (reg.) dananaie, incurcala, nazbaca, nazdravanie, pacostenie, suga, sugu-bina, toroapa, (prin Mold.) bacala, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. si Bucov.) beda, (Mold.) chichion, (Olt. si Ban.) cotoarba, (Olt., Ban. si Transilv.) dabila, (inv.) nesosinta, nevointa, patima, satara, stenahorie. (Ce ~ a cazut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. deranj. (Nu va fac nici o ~ daca ...)
VOI pron. dumneavoastra. (Veniti si ~ cu noi?)
VOI vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. v. vrea. 5. v. consimti. 6. v. intentiona.
vrea vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iata ce ~ eu de la voi; cat ~ pe ceas?) 5. v. consimti. 6. v. intentiona.
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
ZAZANIE s. 1. animozitate, cearta, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discutie, disensiune, disputa, divergenta. (~ ivita intre doua persoane.) 2. dusmanie, invrajbire, ostilitate, ura, vrajba, vrajmasie. (Ce e ~ asta neimblanzita intre voi?)
ZORI vb. 1. a (se) grabi, a (se) iuti, (livr.) a (se) alerta, (inv. si pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ sa ajunga la timp.) 2. a (se) grabi, a (se) precipita. (Nu e nevoie sa va ~.) 3. a grabi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grabi, (grecism inv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grabi, a iuti, a urgenta, (astazi rar) a pripi. (A ~ incheierea unei actiuni.)
abrevia vb. (sil. -bre-vi-a), ind. prez. 1 sg. abreviez, 3 sg. si pl. abreviaza, 1 pl. abreviem (sil. -vi-em), 2 pl. abreviati; conj. prez. 3 sg. si pl. abrevieze; ger. abreviind (sil. -vi-ind)
abreviativ adj. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviativi; f. sg. abreviativa, pl. abreviative
abreviator s. m. (sil. -bre-vi-a-), pl. abreviatori
abreviatie s. f. (sil. -bre-vi-a-ti-e), art. abreviatia (sil. -ti-a), g.-d. art. abreviatiei; pl. abreviatii, art. abreviatiile (sil. -ti-i-)
aluvial adj. m. (sil. -vi-al), pl. aluviali; f. sg. aluviala, pl. aluviale
aluvionar adj. m. (sil. -vi-o-), pl. aluvionari; f. sg. aluvionara, pl. aluvionare
aluvionare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. aluvionarii; pl. aluvionari
aluviune s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. aluviunii; pl. aluviuni
antediluvian s. n. (sil. -vi-an)
audiovideo adj. invar. (sil. a-u-di-o-vi-de-o)
aviasan s. n. (sil. -vi-a-)
aviatic adj. m. (sil. -vi-a-), pl. aviatici; f. sg. aviatica, pl. aviatice
aviatoare s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. aviatoarei; pl. aviatoare
aviator s. m. (sil. -vi-a-), pl. aviatori
aviatie s. f. (sil. -vi-a-ti-e), art. aviatia (sil. -ti-a), g.-d. art. aviatiei; pl. aviatii, art. aviatiile (sil. -ti-i-)
aviochimic adj. (sil. -vi-o-) → chimic
aviofon s. n. (sil. -vi-o-), pl. aviofoane
avion s. n. (sil. -vi-on), pl. avioane
avioneta s. f. (sil. -vi-o-), pl. avionete
bazedovian adj. m., s. m. (sil. -vi-an), pl. bazedovieni (sil. -vi-eni); f. sg. bazedoviana, pl. bazedoviene
behaviorism s. m. (sil. -vi-o-)
binevoi vb. → voi
bolivian s. m., adj. m. (sil. -vi-an), pl. bolivieni (sil. -vi-eni); f. sg. boliviana, g.-d. art. bolivienei, pl. boliviene
breviar s. n. (sil. -vi-ar), pl. breviare
buglovian adj. m. (sil. -glo-vi-an), pl. buglovieni (sil. -vi-eni); f. sg. bugloviana, pl. bugloviene
buglovian s. n. (sil. -glo-vi-an)
buna-cuviinta s. f. (sil. -vi-in-), art. buna-cuviinta, g.-d. art. bunei-cuviinte
calovian adj. m. (sil. -vi-an), pl. calovieni (sil. -vi-eni); f. sg. caloviana, pl. caloviene
calovian s. n. (sil. -vi-an), pl. caloviene
caviar s. n. (sil. -vi-ar)
ceviana s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. cevianei; pl. ceviane
chinovial adj. m. (sil. -vi-al), pl. chinoviali; f. sg. chinoviala, pl. chinoviale
chinovie s. f. (sil. -vi-e), art. chinovia (sil. -vi-a), g.-d. art. chinoviei; pl. chinovii, art. chinoviile (sil. -vi-i-)
ciorovaiala s. f. (sil. -va-ia-), g.-d. art. ciorovaielii; pl. ciorovaieli
claviatura s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. claviaturii; pl. claviaturi
claviolina s. f. (sil. -vi-o-), pl. clavioline
colocviu s. n. [-viu pron. -vĩu], art. colocviul; pl. colocvii, art. colocviile (sil. -vi-i-)
coluvial adj. m., pl. coluviali; f. sg. coluviala, pl. coluviale (sil. -vi-a-)
cracoviac s. n. (sil. -vi-ac), pl. cracoviace
cracoviana s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. cracovienei (sil. -vi-e-); pl. cracoviene
cuviincios adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviinciosi; f. sg. cuviincioasa, pl. cuviincioase
cuviinta s. f. (sil. -vi-in-), g.-d. art. cuviintei; pl. cuviinte
cuvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. cuviosi; f. sg. cuvioasa, pl. cuvioase
Cuviosia sa (ta, voastra) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Cuviosiei sale (tale, voastre)
cuviosie s. f. (sil. -vi-o-), art. cuviosia, g.-d. art. cuviosiei; pl. cuviosii, art. cuviosiile
defluviatie s. f. (sil. -flu-vi-a-ti-e), pl. defluviatii
deluvial adj. m.(sil. -vi-al), pl. deluviali; f. sg. deluviala, pl. deluviale
deluviu (material sedimentar) s. n. [-viu pron. -viu], art. deluviul; pl. deluvii, art. deluviile (sil. -vi-i-)
devia vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviez, 3 sg. si pl. deviaza, 1 pl. deviem (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. si pl. devieze; ger. deviind (sil. -vi-ind)
deviatoare s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. deviatoarei; pl. deviatoare
deviator s. m. (sil. -vi-a-), pl. deviatori
deviatie s. f. (sil. -vi-a-ti-e), art. deviatia (sil. -ti-a), g.-d. art. deviatiei; pl. deviatii, art. deviatiile (sil. -ti-i-)
deviationism s. n. (sil. -vi-a-ti-o-)
deviationist s. m. (sil. -vi-a-ti-o-), pl. deviationisti
deviationista s. f. (sil. -vi-a-ti-o-), pl. deviationiste
deviere s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. devierii; pl. devieri
diluvial (geol.) s. m. (sil. -vi-al), pl. diluviali; f. sg. diluviala, pl. diluviale
diluvian (meteor., geol.) adj. m. (sil. -vi-an), pl. diluvieni (sil. -vi-eni); f. sg. diluviana, pl. diluviene
diluviu (potop) s. n. [-viu pron. -viu], art. diluviul; pl. diluvii, art. diluviile (sil. -vi-i-)
eluvial adj. m. (sil. -vi-al), pl. eluviali; f. sg. eluviala, pl. eluviale
eluvionare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. eluvionarii; pl. eluvionari
eluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. eluviul; pl. eluvii, art. eluviile (sil. -vi-i-)
eluviune s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. eluviunii; pl. eluviuni
evlavie s. f. (sil. -vla-vi-e), art. evlavia (sil. -vi-a), g.-d. art. evlaviei; pl. evlavii, art. evlaviile (sil. -vi-i-)
evlavios adj. m. (sil. e-vla-vi-os), pl. evlaviosi; f. sg. evlavioasa, pl. evlavioase
exuviabil adj. m., (sil. -vi-a-), pl. exuviabili; f. sg. exuviabila, pl. exuviabile
feroviar adj. m., s. m. (sil. -vi-ar), pl. feroviari; f. sg. feroviara, pl. feroviare
fluvial adj. m. (sil. -vi-al), pl. fluviali; f. sg. fluviala, pl. fluviale
fluviometru s. n. (sil. -vi-o-, -tru), art. fluviometrul; pl. fluviometre
fluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. fluviul; pl. fluvii. art. fluviile (sil. -vi-i-)
gavial s. m. (sil. -vi-al), pl. gaviali
giraviatie s. f. (sil. -a-vi-a-), g.-d. art. giraviatiei
hauterivian adj. n. (sil. hau-te-, -vi-an) [haute- pron. fr. ot-], f. sg. hauteriviana
hauterivian s. n. (sil. hau-te-, -vi-an) [haute- pron. fr. ot-]
hidroavion s. n. (sil. -dro-a-vi-on), pl. hidroavioane
iluvial adj. m. (sil. -vi-al), pl. iluviali; f. sg. iluviala, pl. iluviale
iluviune s. f. (sil. -vi-u-), pl. iluviuni
impluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. impluviul; pl. impluvii, art. impluviile (sil. -vi-i-)
intervieva vb. (sil. -vi-e-), ind. prez. 1 sg. intervievez, 3 sg. si pl. intervieveaza
intervievare s. f. (sil. -vi-e-), pl. intervievari
inviolabilitate s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. inviolabilitatii; pl. inviolabilitati
iunie s. m. (sil. iu-ni-e), g.-d. art. lui iunie; abr. iun.; simb. VI (si: .6./-6-)
incuviinta vb. (sil -vi-in-), ind. prez. 1 sg. incuviintez, 3 sg. si pl. incuviinteaza
incuviintare s. f. (sil. -vi-in-), g.-d. art. incuviintarii; pl. incuviintari
invia vb. (sil. -vi-a), ind. si conj. prez. 1 si 2 sg. invii, 3 sg. si pl. invie, 1 pl. inviem (sil. -vi-em); ger. inviind (sil. -vi-ind)
inviere s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. invierii
invietor adj. m. (sil. -vi-e-), pl. invietori; f. sg. si pl. invietoare
inviora vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. inviorez, 3 sg. si pl. invioreaza; conj. prez. 3 sg. si pl. invioreze
inviorare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. inviorarii; pl. inviorari
inviorator adj. m. (sil. -vi-o-), pl. invioratori; f. sg. si pl. invioratoare
inviosa vb. (sil. -vi-o-), ind. prez. 1 sg. inviosez, 3 sg. si pl. invioseaza, 1 pl. inviosam; conj. prez. 3 sg. si pl. invioseze; ger. inviosand
inviosare s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. inviosarii; pl. inviosari
jovial adj. m. (sil. -vi-al), pl. joviali; f. sg. joviala, pl. joviale
jovialitate s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialitatii
leviatan (monstru) s. m. (sil. -vi-a-)
leviatan (agregat) s. n. (sil. -vi-a-), pl. leviatane
levier s. n. (sil. -vi-er), pl. leviere
metilviolet s. n., pl. (sil. -vi-o-)
moscovian (geol.) s. n. (sil. -vi-an)
moviola s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. moviolei; pl. moviole
necuviincios adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. necuviinciosi; f. sg. necuviincioasa, pl. necuvincioase
nonviolenta s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. nonviolentei
obsecvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. obsecviosi; f. sg. obsecvioasa, pl. obsecvioase
obsecviozitate s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. obsecviozitatii
pavian s. m. (sil. -vi-an), pl. paviani
pavlovian adj. m. (sil. -vlo-vi-an), pl. pavlovieni (sil. vlo-vi-eni); f. sg. pavloviana, pl. pavloviene
pelvian adj. m. (sil. -vi-an), pl. pelvieni (sil. -vi-eni); f. sg. pelviana, pl. pelviene
peruvian s. m., adj. m. (sil. -vi-an), pl. peruvieni (sil. -vi-eni); f. sg. peruviana, g.-d. art. peruvienei, pl. peruviene
plavie s. f. (sil. -vi-e), art. plavia (sil. -vi-a), g.-d. art. plaviei; pl. plavii, art. plaviile (sil. -vi-i-)
plavioara s. f. (sil. -vi-oa-), g.-d. art. plavioarei; pl. plavioare
pluriviograma s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. pluriviogramei; pl. pluriviograme
pluriviometrie s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. pluriviometriei
pluvial adj. m. (sil. -vi-al), pl. pluviali; f. sg. pluviala, pl. pluviale
pluvial s. n. (sil. -vi-al)
pluviodenudare s. f. (sil. -vi-o-) denudare
pluviograf s. n. (sil. -vi-o-graf), pl. pluviografe
pluviometric adj. (sil. -vi-o-) → metric
pluviometru s. n. (sil. -vi-o-, -tru), art. pluviometrul; pl. pluviometre
pluvios adj. m. (sil. -vi-os), pl. pluviosi; f. sg. pluvioasa, pl. pluvioase
pluvioscop s. n. (sil. -vi-; mf. -scop), pl. pluvioscoape
portavion s. n. (sil. -vi-on; mf. port-), pl. portavioane
Preacuviosia sa (ta, voastra) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Preacuviosiei sale (tale, voastre)
proluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. proluviul; pl. proluvii, art. proluviile (sil. -vi-i-)
proviant s. n. (sil. -vi-ant), pl. provianturi
quadrivium s. n. (sil. -dri-vi-um) [qua-pron. cva-]
recviem s. n. (sil. -vi-em), pl. recviemuri
riviera s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. rivierei; pl. riviere
salvie s. f. (sil. -vi-e), art. salvia (sil. -vi-a), g.-d. art. salviei; pl. salvii, art. salviile (sil. -vi-i-)
sansevieria s. f. (sil. -vi-e-ri-a)
serviabil adj. m. (sil. -vi-a-), pl. serviabili; f. sg. serviabila, pl. serviabile
serviabilitate s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. serviabilitatii
servieta s. f. (sil. -vi-e-), pl. serviete
silvie s. f. (sil. -vi-e), art. silvia (sil. -vi-a), g.-d. art. silviei; pl. silvii, art. silviile (sil. -vi-i-)
sinovial adj. m. (sil. -vi-al), pl. sinoviali; f. sg. sinoviala, pl. sinoviale
soviet s. n. (sil. -vi-et), pl. soviete
sovietic s. m., adj. m. (sil. -vi-e-), pl. sovietici; f. sg. sovietica, g.-d. art. sovieticei, pl. sovietice
sturzul viilor s. m. + s. f. (sil. vi-i-)
seviot s. n. (sil. -vi-ot)
sovaitor adj. m. (sil. -va-i-), pl. sovaitori; f. sg. si pl. sovaitoare
stevie s. f. (sil. -vi-e), art. stevia (sil. -vi-a), g.-d. art. steviei; pl. stevii, art. steviile (sil. -vi-i-)
trivial adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviali; f. sg. triviala, pl. triviale
trivialitate s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialitatii; pl. trivialitati
trivializa vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializez, 3 sg. si pl. trivializeaza
trivializare s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivializarii; pl. trivializari
trivium s. n. (sil. -vi-um)
ultraviolet adj. m., (sil. -vi-o-), pl. ultravioleti; f. sg. ultravioleta, pl. ultraviolete
uviol s. n. (sil. -vi-ol)
vaita (sil. va-i-/vai-)/vaieta vb., ind. prez. 1 sg. vait/vaiet, 3 sg. si pl. vaita/vaieta, 1 pl. vaitam/vaietam
vezuvian s. n. (sil. -vi-an)
via vb., ind. prez. 1 sg. viez; conj. prez. 3 sg. si pl. vieze (sil. vi-e-); ger. viind
viabil adj. m. (sil. vi-a-), pl. viabili; f. sg. viabila, pl. viabile
viabilitate s. f. (sil. vi-a-), g.-d. art. viabilitatii
viaduct s. n. (sil. vi-a-), pl. viaducte
viager adj. m. (sil. vi-a-), pl. viageri; f. sg. viagera, pl. viagere
viela s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vielei; pl. viele
vienez s. m., adj. m. (sil. vi-e-), pl. vienezi; f. sg. vieneza, g.-d. art. vienezei, pl. vieneze
viereasa s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vieresei; pl. vierese
vierit s. n. (sil. vi-e-)
vietate s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vietatii; pl. vietati
vietnamez s. m., adj. m. (sil. vi-et-), pl. vietnamezi; f. sg. vietnameza, g.-d. art. vietnamezei, pl. vietnameze
vioara adj. f. (sil. vi-oa-)
vioara (planta) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. vioarei; pl. vioare
vioara (instrument) s. f. (sil. vi-oa-), g.-d. art. viorii; pl. viori
viola vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violez, 3 sg. si pl. violeaza
violabil adj. m. (sil. vi-o-), pl. violabili; f. sg. violabila, pl. violabile
violabilitate s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violabilitatii
violaceu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacei; f. sg. si pl. violacee
violare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violarii; pl. violari
violatoare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violatoarei; pl. violatoare
violator s. m. (sil. vi-o-), pl. violatori
viola (instrument, planta) s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violei; pl. viole
violent adj. m. (sil. vi-o-), pl. violenti; f. sg. violenta, pl. violente
violenta vb. (sil. vi-o-), ind. prez. 1 sg. violentez, 3 sg. si pl. violenteaza
violentare s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentarii; pl. violentari
violenta s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violentei; pl. violente
violet adj. m. (sil. vi-o-), pl. violeti; f. sg. violeta, pl. violete
violet s. n. (sil. vi-o-)
violina s. f. (sil. vi-o-), g.-d. art. violinei; pl. violine
violoncel s. n. (sil. vi-o-), pl. violoncele
violoncelist s. m. (sil. vi-o-), pl. violoncelisti
violoncelista s. f. (sil. vi-o-), pl. violonceliste
violonist s. m. (sil. vi-o-), pl. violonisti
violonista s. f. (sil. vi-o-), pl. violoniste
violonistic adj. m. (sil. vi-o-), pl. violonistici; f. sg. violonistica, pl. violonistice
viorea/viorica s. f. (sil. vi-o-), art. vioreaua/ viorica, g.-d. art. viorelei; pl. viorele
viorist s. m. (sil. vi-o-), pl. vioristi
viorista s. f. (sil. vi-o-), pl. vioriste
vioriu adj. m.(sil. vi-o-), f. viorie; pl. m. si f. viorii
vioriu s. n. (sil. vi-o-), art. vioriul
vivianit s. n. (sil. -vi-a-)
viviera s. f. (sil. -vi-e-), g.-d. art. vivierei; pl. viviere
vlavie s. f. (sil. -vi-e), art. vlavia (sil. -vi-a), g.-d. vlavii, art. vlaviei
voi vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. voiesc, 2 sg. voiesti, 3 sg. voieste, 1 pl. voim, imperf. 1 sg. si pl. voiam, 3 sg. voia; conj. prez. 3 sg. si pl. voiasca; ger. voind; part. voit
voie s. f., art. voia, g.-d. art. voii, pl. voi
vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrui, 3 sg. vru; conj. prez. 3 sg. si pl. vrea; part. vrut; ger. vrand; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veti, 3 pl. vor
A ABREVIA ~ez tranz. (cuvinte, expresii) A face mai scurt prin reducerea numarului de litere sau de silabe; a prescurta. [Sil. a-bre-vi-a] /<lat., it. abbreviare
ALUVIONAR ~a (~i, ~e) Care este format din aluviuni. [Sil. -vi-o-] /<fr. alluvionnaire
ALUVIUNE ~i f. Material (nisip, pietris, mal, bolovani etc.) adus de apele curgatoare si depus pe fundul albiei. [G.-D. aluviunii; Sil. vi-u-]/<fr. alluvion, lat. alluvio, ~onis
ANTEDILUVIAN ~ana (~eni, ~ene) 1) Care tine de o epoca straveche a omenirii dinainte de glaciatia cuaternara. Animale ~ene. 2) fig. rar Care este invechit, perimat. Conceptii ~ene. [Sil. -vi-an] /<fr. antediluvien
