DECLAMATIE s. f. 1. arta de a declama. 2. actiunea de a rosti expresiv textul dramatic. ◊ (peior.) vorbire emfatica. (< fr. declamation, lat. declamatio)

DECLAMATIE s.f. 1. Arta de a declama. 2. vorbire emfatica. [Gen. -iei, var. declamatiune s.f. / cf. fr. declamation, it. declamazione, lat. declamatio].

RODOMONTADA s. f. vorbire, tirada emfatica; laudarosenie, fanfaronada. (< fr. rodomontade)

PERORATIE, peroratii, s. f. Parte finala, concluzie a unui discurs, a unei cuvantari, rostita de vorbitor pe un ton insufletit (si emfatic); p. gener. vorbire insufletita (si emfatica), care cauta sa convinga. – Din lat. peroratio. Cf. fr. peroraison.

POMPIERISTIC, -A, pompieristici, -ce, adj. (Despre stil, vorbire etc.) Bombastic, emfatic; (rar) pompier. [Pr.: -pi-e-] – Pompier + suf. -istic.

MAGNILOCVENT, -A adj. grav, emfatic, exagerat (in vorbire). (< it. magniloquente)

PERORATIE s. f. partea finala a unui discurs, a unei cuvantari, rostita pe un ton insufletit si emfatic; (p. ext.) vorbire insufletita. (< lat. peroratio)

PATOS s. n. Insufletire pasionata; avant, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) in mod entuziast; pasionat, inflacarat; b) in mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfaza (in vorbire si in scris); falsa insufletire. – Din ngr. pathos fr. pathos.

DECLAMA, declam, vb. I. Tranz. A rosti cu voce tare, cu ton si cu gesturi adecvate, un text literar (in versuri). ♦ (Peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din fr. declamer, lat. declamare.

RETORIC, -A adj. De retor; de retorica. ♦ (Peior.; despre stilul, felul de a vorbi al cuiva) Afectat, emfatic. [Cf. lat. rhetoricus, it. retorico].

DECLAMATIE ~i f. 1) Arta de a declama. 2) vorbire cu ton si gesturi teatrale, emfatice. [Art. declamatia; G.-D. declamatiei; Sil. -ti-e] /<fr. declamation

PERORA, perorez, vb. I. Intranz. A vorbi mult, pe un ton insufletit si emfatic. ♦ Tranz. (Rar) A dezbate, a sustine cu inflacarare o problema, o teza etc. – Din fr. perorer.

DITIRAMBIC, -A, ditirambici, -ce, adj. 1. Care apartine ditirambilor (1), privitor la ditirambi. 2. Fig. (Despre stil, vorbire, cuvinte etc.) Plin de elogii exagerate; emfatic, retoric. – Din fr. dithyrambique, lat. dithyrambicus.

POMPOS ~oasa (~osi, ~oase) si adverbial 1) Care se caracterizeaza prin pompa deosebita; luxos; fastuos. Receptie ~oasa. A se purta ~. 2) (despre stil, vorbire) Care are caracter artificial, afectat si emfatic; bombastic. /<fr. pompeux, lat. pomposus

DECLAMATIE, declamatii, s. f. 1. Arta de a declama. 2. vorbire cu ton si cu gesturi exagerate, teatrale, emfatice. [Var.: declamatiune s. f.] – Din fr. declamation, lat. declamatio, -onis.

SFORAITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care sforaie; care produce sforaituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial si afectat; emfatic; bombastic. Fraze ~oare. [Sil. -ra-i-] /a sforai + suf. ~tor

BOMBASTIC ~ca (~ci, ~ce) (despre stil, vorbire) Care are caracter artificial; care este afectat si emfatic. /germ. bombastisch

RETORICA s.f. 1. Arta exprimarii alese, utilizata in scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocventa. ◊ Figura (de) retorica = forma de vorbire, intorsatura de fraza care infrumuseteaza stilul, dandu-i mai multa plasticitate si mai multa vigoare. 2. (Peior.) Declamatie emfatica, lipsita de un fond serios de idei; discurs pompos. ♦ Afectare in vorbire. [Gen. -cii. / cf. fr. rhetorique, it. retorica, lat. rhetorica, gr. rhetorike].

SONOR, -A, sonori, -e, adj. 1. Care produce, prin vibrare, sunete (puternice); care rasuna sau face sa rasune. 2. (Adesea adverbial) Care are un sunet placut, armonios (si patrunzator). 3. Care amplifica sunetele, care are rezonanta. 4. (Despre consoane) Care este rostit prin vibrarea coardelor vocale, glota fiind inchisa; fonic. 5. (Despre filme cinematografice) Insotit de vorbire si de muzica. ♦ (Substantivat, n.) Partea sonora (5) a unui film cinematografic sau de televiziune. 6. Fig. Important, cu rasunet, renumit; p. ext. pretentios, emfatic. – Din fr. sonore, lat. sonorus.