pangaricios, pangaricioasa, adj. (reg.) 1. care vorbeste urat, necuviincios. 2. care mananca lucruri oprite, spurcaciuni.

pangariciune, pangariciuni, s.f. (inv. si reg.) 1. pacat. 2. lucru murdar, scarbos; spurcaciune, pangaritura. 3. aliment interzis de biserica in perioada postului. 4. mancare gatita prost, care produce scarba. 5. om care vorbeste urat, necuviincios; pangaritura. 6. persoana care mananca de dulce in zilele de post.

biigui sau buigui si -iesc, a -i v. intr. (ung. bolygani, bolyogni si bolyongni, a rataci, a horhai). Vechi. Ratacesc: precum liliacu buiguieste. (Cant Ist. ier. 154). Fig. Gresesc. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc incurcat, spun prostii: ia nu mai biigui! V. tr. Vechi. fac sa aiurez, turbur: Dumnezeu l-a buiguit. – Si bulg-: ai visat si te-ai bulguit (Barac, Hal. 5, 222). Azi (Olt.) a se bilgui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s’a bilguit la avere, si n’are trai bun in casa (Boc.).

cal m., pl. cai (lat. caballus, d. vgr. kaballes; it. pg. cavallo, pv. caval, fr. cheval, sp. caballo. V. cavaler, cobila). Un animal soliped domestic (mai rar salbatic [!]) care serveste la calarie si la tras. Fig. Iron. Persoana robusta: ce cal de femeie! Cal de bataie, motiv aparent, lucru exploatat ca sa obtii ceva: a-ti face un cal de bataie dintr´o chestiune. Cal de mare, ipocamp. Calu d******r, om rau, femeie rea. Cal-vapor (pl. cai-vapori) sau numai cal, forta de 75 de chilogramometri capabila sa ridice [!] intr´o secunda o greutate de 75 de chilograme la o inaltime de 1 metru: masina de 400 de cai. A vorbi cai verzi pe pareti, a aiura, a abera, a vorbi lucruri fantastice. A umbla dupa potcoave de cai morti, a umbla dupa afaceri proaste, dupa cistiguri irealizabile.

A CLEFAI clefai intranz. 1) A manca lacom facand zgomot cu limba si cu buzele; a plescai. 2) A plesni din buze (in semn de placere sau de uimire); a plescai. 3) fig. A vorbi nedeslusit, producand un zgomot urat la pronuntarea cuvintelor. /Onomat.

aiurea adv. (lat. aliorsum, a. i., de unde si fr. ailleurs. V. nicaiurea si pururea). Trans. Mold. In alta parte, in alt loc: s' a dus aiurea, doarme aiurea. A fi cu gindu aiurea, a fi distrat. A vorbi intr' aiurea, a aiura, a abera, a delira. – Vechi si aiurele(a), aiurile(a).

dahie f. (din didahie, sau sb. davija, bg. daviia, proces, care vine d. turc. dava. V. dava). Mold. sud. Rar. A spune dahii (sau dahii), a vorbi in dodii, a biigui, a aiura. Vest. (dafie). Znoava, anecdota.

aiurez si (rar) -esc v. intr. (d. aiurea). Delirez, vorbesc intr' aiurea. V. biigui.

A MOLFAI molfai 1. tranz. 1) A mesteca in gura cu saliva, fara a musca cu dintii; a mozoli; a morfoli. 2) (alimente) A mesteca cu greu in gura, numai cu gingiile si cu limba din cauza lipsei dintilor; a morfoli. 2. intranz. 1) A manca, scotand un zgomot (urat) in timpul mestecarii alimentelor in gura; a clefai. 2) fam. A vorbi neclar, pronuntand nedeslusit cuvintele; a morfoli. /Onomat.

EUFEMISM s.n. (Lingv.) Cuvant, expresie cu care se inlocuieste in vorbire sau in scris un cuvant sau o expresie care desemneaza ceva urat, jignitor sau obscen. [< fr. euphemisme, cf. gr. eu – bine, phemi – vorbesc].

CLEFAI, clefai, vb. IV. 1. A manca urat si cu zgomot; a plescai, a clefeti. 2. Intranz. A deschide si a inchide gura plescaind. ♦ Fig. A vorbi repede, nedeslusit, articuland prost cuvintele. 3. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umbland prin noroi. – Formatie onomatopeica.

FRANTura, franturi, s. f. 1. Frangere; ceea ce se obtine frangand sau rupand ceva; bucata desprinsa de la locul ei sau ramasa dintr-un intreg imbucatatit. ◊ Expr. Frantura de limba = vorbire incalcita; p. ext. fraza incalcita, alcatuita din cuvinte greu de rostit. ♦ Portiune dintr-un intreg; fractiune (1). 2. (Pop.) Fractura. 3. (Rar) Spartura. – Lat. *franctura (=fractura) sau frant + suf. -ura.

RAU³ rele n. 1) Calitate care intruchipeaza tot ce este negativ. ~l aduce daune. ◊ De ~l cuiva din cauza cuiva. Cu parere de ~ cu regret. A vrea (sau a voi, a dori) (cuiva) ~l a dori (cuiva) sa aiba parte de lucruri neplacute. De bine, de ~ desi nu este asa cum trebuie, dar te poti impaca si cu ceea ce este. A meni ~ a prezice cuiva o nenorocire; a cobi. Uita-te-ar relele! urare glumeata de bine la adresa cuiva. ~ de mare stare de boala care apare la unii calatori pe mare. ~ de munte stare de indispozitie generala care apare in timpul urcarii la mari inaltimi. 2) Principiu care vine in contradictie cu morala; fapta nesocotita. ◊ A vorbi de ~ pe cineva a barfi pe cineva. /<lat. reus