SPIRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etc. 2. inteligenta; imaginatie. 3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala. 4. mod, fel de manifestare, de gandire. ♦ in ul = potrivit cu... 5. gluma, anecdota; vorba de duh. ♦ a face e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus, it. spirito)

SPIRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existentei (opus materiei); totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. 2. Inteligenta; imaginatie. 3. (In superstitii) Fiinta imateriala, supranaturala. 4. Mod, fel de manifestare, de gandire. 5. Gluma, anecdota. ♦ vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta din punctul de vedere al aspiratiei sunetul caruia i se adauga. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].

haz (hazuri), s. n. – 1. Stare de buna dispozitie, placere, veselie. – 2. Farmec, lipici. – 3. vorba de duh, nostimada. – Mr. haze. Tc. haz (Seineanu, II, 213; Lokotsch 856; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάζι. – Der. hazliu, adj. (nostim); hazos, adj. (nostim; plin de haz, spiritual).

poanta (poante), s. f. – vorba de duh, gluma rafinata. Fr. pointe. Cf. pont.

CILIBI MOISE (pe numele adevarat Froim Moise) (1812-1870, n. Focsani), negustor evreu. Figura pitoreasca a negotului ambulant din Tara Romaneasca. Creator spontan de glume moralizatoare, zicale si vorbe de duh sau venite dintr-o straveche traditie talmudica („Diata lui Cilibi Moisi”, „Viata si proverbele lui Cibili Moisi”).

chiraleisa f. (ngr. kyrie, eleison, Doamne, miluieste). Est. vorba sau cintecu de Doamne, miluieste. Un fel de duh necurat ori chear [!] d***u, „la apropierea caruia strigi Doamne, miluieste!”

duh ~uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu