BRUMAREA, brumarele, s. f. Numele a doua plante erbacee ornamentale cu flori diferit si viu colorate si cu miros placut (Phlox paniculata si drummondi). – Bruma + suf. -area.

CALEIDOSCOP, caleidoscoape, s. n. Aparat optic format dintr-un cilindru opac in interiorul caruia se gasesc mai multe oglinzi, dispuse astfel incat mici piese viu colorate, aflate la capatul opus celui prin care se priveste, sa formeze, prin rotirea cilindrului, diferite imagini simetrice. ♦ Rubrica intr-o publicatie periodica, emisiune la radio sau la televiziune etc. cu un continut extrem de variat. – Din fr. kaleidoscope.

GERANIACEE, geraniacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze paroase si flori viu colorate; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. geraniacees.

IGUANA, iguane, s. f. (La pl.) Gen de soparle mari din America de Sud, in regiunile tropicale si subtropicale, viu colorate, cu o creasta dintata pe spate, vanate pentru carnea si pentru ouale lor (Iguana); (si la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. iguane.

JALES, jalesi, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dintate si cu florile viu colorate (Salvia); planta care face parte din acest gen. 2. Planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu frunze ovale si cu flori purpurii dispuse in spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -es.

STICLETE, sticleti, s. m. 1. Mica pasare cantatoare cu penele viu colorate cu rosu, negru, alb si galben (Carduelis carduelis). ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) sticleti (in cap) sau a-i canta (cuiva) sticletii (in cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ticnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticletii din cap = a face pe cineva sa renunte la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (Arg.) Epitet dat in trecut unui sergent de strada, unui functionar al politiei. [Var.: (pop.) stiglete, stiglet s. m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.

MARABU s. m. I. 1. Pasare exotica asemanatoare cu barza, cu pene albe stralucitoare (Leptoptilus crumeniferus); p. restr. pana sau penele acestei pasari, folosite ca podoaba; p. ext. podoaba formata din diferite pene (sau din fulgi) de pasare (viu colorate), insirate pe ata. 2. Fir de matase pentru batatura, alcatuit din mai multe fire sucite la un loc, care, prin prelucrare, au capatat aspect de fulgi. II. 1. Membru al unui ordin religios musulman medieval din nordul Africii, care ducea viata de ascet si era venerat ca sfant. 2. Moschee mica in care slujea un marabu (II 1). [Var.: marabut s. m.] – Din fr. marabout.

PAPAGAL, papagali, s. m. 1. Nume dat mai multor pasari tropicale cataratoare, cu ciocul mare si incovoiat, cu pene felurit si viu colorate, care, dresate, pot repeta sunete articulate. ◊ Expr. (Fam.) A avea papagal = a vorbi mult (si convingator), a fi bun de gura. ◊ Compus: papagal-tiganesc = stancuta: papagal-de-brazi = forfecuta. ♦ Epitet dat unei persoane care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. ♦ Fig. (Fam. si peior.) Gura (ca organ al vorbirii). 2. Cleste cu dinti, folosit la lucrarile de montare sau de reparare a tevilor. – Din ngr. pap(p)aghal(l)os, it. pappagallo.

OCHI¹, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta²; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.

COLIBRI s. m. invar. Nume dat mai multor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, care traiesc in America tropicala si care zboara foarte repede; pasare-musca (Trochilus). – Din fr. colibri.

FLUTURE ~i m. 1) Insecta cu corpul alungit, cu patru aripi catifelate (divers si viu colorate), care, in stadiul larvar, e o omida. ◊ ~ albastru (sau de varza) fluture de talie medie, a carui larva ataca frunzele de varza si conopida; albilita. 2) la pl. Disc mic, subtire si lucios (din metal, sticla etc.), aplicat pe imbracaminte in scopuri decorative; paieta; sic. 3) la pl. fig. Idei stranii. Are ~i in cap. 4) Procedeu de inot prin care bratele executa o miscare asemanatoare cu fluturarea aripilor. /Cuv. autoht.

GERANIACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, cu frunzele rotunde si paroase, cu flori viu colorate, dispuse in inflorescente, si cu fructe in forma de capsula (reprezentant: muscata). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. geraniacees

GLADIOLA ~e f. Planta erbacee decorativa inalta, cu frunze lanceolate, cultivata pentru florile sale mari si viu colorate, dispuse unilateral spre varful tulpinii; sabiuta. [G.-D. gladiolei; Sil. -di-o-] /<germ. Gladiole, lat. gladiolus

ORHIDEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee perene, cu tuberculi sau rizomi, cu frunze intregi si cu flori mari, pintenate, viu colorate (reprezentanti: papucul-doamnei, poroinicul etc.). 2) Planta din aceasta familie. [G.-D. orhideei; Sil. -de-e] /<ger. Orchidee, fr. orchidees

ROZACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee si lemnoase, cu flori viu colorate si placut mirositoare (reprezentanti: trandafi-rul, macesul, caisul, ciresul etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. rosace

ROZA ~e f. 1) Arbust decorativ cu tulpina inalta, ramificata si spinoasa, cultivat pentru florile lui viu colorate si placut mirositoare, folosita si in industria parfumurilor; trandafir. ◊ A sta pe ~e a o duce foarte bine. 2) Floare a acestui arbust. ◊ ~a-vanturilor a) pre-zentare grafica in forma de stea a directiei punctelor c*******e, folosita la busole; b) dia-grama care fixeaza directia si viteza vantului in raport cu punctele c*******e. 3) Forma pe care o capata diamantul ca rezultat al unei slefuiri speciale. /<fr. rose, lat. rosa, ~ae, germ. Rose

SABIUTA ~e f. (diminutiv de la sabie) Planta erbacee decorativa, cu frunze lanceolate, cultivata pentru florile viu colorate, mari, dispuse in sir unilateral spre varful tulpinii; gladiola. [ Sil. -bi-u-] /sabie + suf. ~uta

FLOX s.m. Planta erbacee originara din America de Nord, cultivata pentru florile sale viu colorate, reunite in corimb in varful tulpinii; (pop.) Brumarea. [< fr. phlox].

COLIBRI s.m.invar. Nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu penele viu colorate si stralucitoare, care traiesc in regiunea tropicala a Americii; pasare-musca. [< fr. colibri < cuv. caraib].

MARABU s.m. I. Pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ Mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].

PAPAGAL s.m. 1. Pasare tropicala cu ciocul gros si incovoiat, cu pene viu colorate, care poate emite sunete asemanatoare graiului omului. 2. (Fig.) Om care repeta mecanic parerile sau vorbele altuia. 3. Cleste cu dinti folosit in lucrarile de montare si de reparare a tevilor. [< it. pappagallo].

CACADU s. m. papagal din Australia, cu penajul alb, care poarta pe cap un mot de pene viu colorate; c******s. (< germ. Kakadu)

CALCIDIDE s. n. pl. familie de insecte himenoptere mici, viu colorate, ale caror larve traiesc ca paraziti in ouale si in larvele unor insecte daunatoare. (< fr. calcidides)

COLIBRI s. m. inv. nume dat unor specii de pasari foarte mici, cu pene viu colorate, din America tropicala; pasare-musca. (< fr., sp. colibri)

DANAIDA s. f. I. fluture diurn din Africa cu aripile viu colorate. II. orificiu calibrat destinat masurarii continue si precise a debitelor in conducte. (< fr. danaide)

FLOX s. m. planta decorativa erbacee, din America de Nord, cu flori viu colorate, reunite in corimb in varful tulpinii; brumarea. (< fr. phlox)

GERANIACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale erbacee, in general odorante, cu frunze paroase si flori viu colorate: geraniul. (< fr. geraniacees)

HIBISCUS s. m. planta ierboasa, arbustiva si arborescenta, originara din India si China, cu flori mari, viu colorate. (< fr., engl., lat. hibiscus)

MEROPIDE s. f. pl. familie de pasari migratoare, viu colorate, cu cioc lung si curbat si cu coada lunga si ascutita: prigoriile. (< fr. meropides)

URUBU (‹ engl.; cuv. tupi) s. m. Denumire data in America Latina unor pasari negrofage din familia Cathartidae asemanatoare ca aspect exterior cu vulturii. Capu, gatul si partea anterioara a pieptului sunt lipsite de pene, adesea viu colorate, ciocul puternic, curbat la varf. Printre cele mai raspandite specii se numara u. cu cap rosu (Cathartes aura), care in S.U.A. este cunoscut sub numele de vultur-curcan, cu anvergura a aripilor de 1,5 m, u. negru (Coragyps atratus) si u. cu cap negru (Cathartes burrovianus). Se considera ca fac parte din ord. Falconiformes, ca si vulturii, dar studii genetice recente au dus la incadrarea lor in ord. Ciconiiformes.

RODODENDRON (‹ fr.; {s} gr. rhodon „trandafir” + dendron „copac”) s. m. (BOT.) Numele unor plante lemnoase din fam. enicacee; exista circa 800 specii, incluse in genul Rhododendron. Au dimensiuni variate, de la arbusti scunzi si subarbusti din etajul subalpin pana la plante lemnoase tropicale si subtropicale. Unele specii au frunze persistente, lucioase, altele frunze cazatoare; florile, tubulare sau in forma de cupa, sunt foarte decorative, viu colorate sau albe; o serie de specii sunt cultivate, sub numele de azalee. Un numar mare de specii se intalnesc in Himalaya., in Asia de SE si Indonezia. In Romania creste o singura specie de r., smardarul.

CERAMBICID, cerambicide, s. n. (La pl.) Familie de insecte cu antene foarte lungi, cu corpul alungit si viu colorat (Cerambicidae); (si la sg.) insecta din aceasta familie. – Din fr. cerambycides.

MACROPOD, -A, macropozi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care are labele, picioarele sau aripioarele inotatoare lungi. 2. S. n. (la pl.) Specie de pesti exotici viu colorati; (si la sg.) peste din aceasta specie. – Din fr. macropode.

PITORESC, -EASCA, pitoresti, adj. Care, prin asezare, aspect, forma, colorit, este potrivit pentru a deveni subiectul unei picturi; p. ext. care atrage atentia, care impresioneaza prin bogatia coloritului, varietatea formelor, prin originalitate etc.; plin de farmec, impresionant. ♦ (Despre stil si limba) Plastic, bogat in imagini, colorat, viu, expresiv. – Din it. pittoresco, fr. pittoresque.

POLARIZATIE, polarizatii, s. f. Stare a unui corp sau a unui sistem fizic care prezinta proprietatea de polaritate sau care a suferit o polarizare. ◊ Polarizatie electrica = stare a unui corp sau a unui sistem fizic care poseda cel putin doi poli electrici (plus si minus). Polarizatia luminii = stare a unui fascicul luminos in care toate radiatiile electromagnetice componente au aceeasi directie de oscilatie. Polarizatie cromatica = ansamblul figurilor de interferenta, colorate viu, obtinute la cercetarea in lumina polarizata a unui cristal birefringent cu ajutorul unui polariscop. ♦ Marime vectoriala care caracterizeaza starea de polarizatie a unui corp sau a unui mediu. – Din fr. polarisation.

PRIGOARE, prigori, s. f. Pasare migratoare zvelta, de marimea unei turturele, viu colorata (cu rosu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung si subtire, care traieste pe malurile lutoase ale apelor si se hraneste mai ales cu albine si viespi; albinarel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

FAZAN, fazani, s. m. 1. Pasare de marimea unei gaini, cu coada lunga si ascutita, al carei barbatus se distinge printr-un penaj frumos si viu colorat, vanata pentru carnea ei gustoasa (Phasianus colchicus). 2. (Arg.) Naiv, f****r. ◊ Expr. (Fam.) A pica de fazan = a fi pacalit (din naivitate). – Din rus. fazan. Cf. fr. faisan.

COROZBINA, corozbine, s. f. Peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

TRITON¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marina greaca, inchipuita cu bust de om si cu coada de peste. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu infatisarea unor mormoloci de broasca, avand de obicei in lungul spatelui o creasta viu colorata (Triturus). [Acc. si: triton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis.

TUCAN, tucani, s. m. Gen de pasari cataratoare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare si puternic si cu penajul viu colorat (Rhamphastos); pasare din acest gen. – Din it. tucano.

SPUMOS, -OASA, spumosi, -oase, adj. (Despre lichide) Cu spuma, inspumat, spumegos. ♦ (Despre vin) Care face spuma cand este deschisa sticla si se toarna in pahare, datorita fermentarii incomplete sau unui procedeu special de fabricatie. ♦ Fig. Ca spuma; vaporos, diafan. ♦ Fig. (Despre felul de a se exprima al cuiva) Plin de verva; viu, colorat, plastic. – Spuma + suf. -os.

BOTROS ~i m. Pasare sedentara cantatoare, de talie mica, cu cioc foarte scurt si rotunjit, cu penaj viu colorat. /bot + ros

CACADU m. 1) Specie de papagali cu penajul de obicei alb si cu un mot viu colorat. 2) Papagal din aceasta specie. /<germ. Kakadu

CANAR ~i m. Pasare cantatoare, de talie mica, cu penajul viu colorat, originara din Insulele Canare. /<fr. canari

CIOCANITOARE ~ori f. Pasare sedentara, de talie mijlocie, cu cioc puternic si cu penaj viu colorat, care ciocaneste coaja copacilor in cautarea viermilor cu care se hraneste; ghionoaie. [G.-D. ciocanitorii] /a ciocani + suf. ~toare

CLONTAR ~i m. reg. Pasare sedentara, de talie mica, cu ciocul scurt si gros si cu penajul viu colorat; ciresar; botgros; samburar. /clont + suf. ~ar

COLIBRI m. invar. 1) Subordin de pasari din regiunile tropicale, de dimensiuni foarte mici, cu penaj viu colorat. 2) Pasare din acest subordin; pasare-musca. /<fr. colibri

FAZAN ~i m. Pasare sedentara, de talie medie, cu coada lunga si ascutita, cu penaj viu colorat, apreciata pentru carnea sa delicioasa. /<fr. faisan, lat. phasianus

FRINGILIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, gros si scurt, cu penaj viu colorat (reprezentanti: canarul, presura, sticletele etc.). 2) Pasare din aceasta familie. /<fr. fringillides

GAITA ~e f. 1) Pasare sedentara de talie medie, cu penaj pestrit, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte pasari. ◊ ~ de munte pasare de munte sedentara, cu cioc putin incovoiat spre varf, cu coada lunga si cu penaj negru (care se hraneste cu alune, ghinda, seminte de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoana, mai ales femeie, care vorbeste mult si fara rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie

GHIONOAIE ~oi f. pop. Pasare sedentara de talie medie, cu penaj viu colorat, avand cioc puternic, cu ajutorul caruia sparge coaja copacilor prin ciocanit pentru a cauta insecte; ciocanitoare. [G.-D. ghionoii si ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

IGUANA ~e m. Reptila asemanatoare cu o soparla mare, cu pielea viu colorata, care traieste in America de Sud. [Sil. -gua-na] /<lat. iguana, fr. iguane

PAPAGAL ~i m. 1) Pasare exotica de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat, cu penaj divers si viu colorat, care, fiind dresata, poate reproduce fragmente din graiul omenesc. ◊ ~-tiganesc stanca mica; stancuta. ~-de-brazi pasare de talie mica, cu cioc scurt, incovoiat, cu penaj brun, avand varfurile cozii dispuse ca lamele unor foarfece; forfecuta. A avea ~ a fi bun de gura. 2) fig. Persoana care repeta intocmai spusele cuiva, fara sa le patrunda. 3) fam. Organ al vorbirii; gura. 4) Cleste dintat folosit la montarea sau repararea tevilor. /<ngr. papaghalos, it. pappagallo

PASARE pasari f. Animal vertebrat ovipar, avand corpul acoperit cu pene, aripi adaptate, de obicei, pentru zbor, si un cioc in partea anterioara a capului. ~ domestica. ~ de padure. ~ migratoare. ◊ ~ calatoare pasare care pleaca iarna in tarile calde. ~-musca pasare tropicala de talie foarte mica, cu cioc lung, subtire, cu penaj viu colorat, stralucitor, care poate zbura foarte iute; colibri. ~-lira pasare australiana cu coada in forma de lira (la barbatusi). ~ea-paradisului v. PARADIS. ~ maiastra pasare inzestrata in credintele populare cu puteri supranaturale; pasare nazdravana. [G.-D. pasarii] /<lat. passer

PLED ~uri n. Cuvertura viu colorata de lana sau de fire sintetice; patura usoara. /<fr. plaid

PRIGORIE ~i f. Pasare migratoare de talie medie, cu cioc subtire si alungit, cu penaj divers si viu colorat, care isi face cuibul in maluri lutoase si se hraneste mai ales cu viespi si albine; albinarel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori

STICLETE ~ti m. Pasare sedentara, cantatoare, de talie mica, cu cioc conic, scurt si gros, cu penaj viu colorat. ◊ A fi cu (sau a avea) ~ti in cap (sau a-i canta cuiva ~tii in cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva ~tii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglic

TUCAN¹ ~i m. Pasare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare si puternic si cu penajul viu colorat. /<fr. toucan

PAGEL (Iht.) Peste marin din fam. sparidae (sparosi), caracterizat prin coloratia brun-roscata a corpului (sparid-rosu), pescuit in Mediterana si in Atlantic (Pagellus centrodontus), precum si in Marea Neagra (Pagellus erythrinus), cel din urma avand corpul viu colorat in rosu; ca si dorada, este un apreciat peste de consum; fr. pagel; it. pagello; germ. Rotbrasse.

MACROPOD, -A adj. (Despre animale) Care are picioarele, labele sau aripioarele inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. // s.n.pl. Specie de pesti viu colorati din apele dulci ale Indochinei. [< fr. macropode, cf. gr. makros – mare, pous – picior].

BENGAL adj.n. Foc bengal = foc de artificii, puternic si viu colorat. [< fr. feu de Bengale].

CERAMBICIDE s.n.pl. (Zool.) Familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung si viu colorat, ale caror larve sunt xilofage; (la sg.) insecta din aceasta familie. [Sg. cerambicid. / < fr. cerambycides].

TUCAN s.m. (Zool.) Gen de pasari cataratoare din America tropicala, cu ciocul mare si penajul viu colorat; pasare din acest gen; toko. [< fr. toucan, it. tucano < cuv. tupi].

ARA s. m. papagal mare, viu colorat., cu coada lunga, din America de Sud. (< fr., sp. ara)

ARIL² s. n. invelis carnos, viu colorat, al unor seminte. (< fr. arille)

BENGAL adj. foc ~ = foc de artificii, puternic si viu colorat. (< fr. /feu de/ Bengale)

BLENIIDE s. n. pl. familie de pesti marini viu colorati, cu capul turtit in partea superioara, botul scurt si aripioara dorsala foarte lunga: corosbina sau catelul-de-mare. (< fr. blenniides)

CERAMBICIDE s. n. pl. familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung si viu colorat, cu larve xilofage. (< fr. cerambycides)

LABRU s. m. peste marin comestibil, viu colorat, care traieste pe langa tarmuri stancoase; buzat. (< fr. labre)

LANTETA s. f. 1. lama plata si foarte ascutita, instrument pentru vaccinari, incizii etc. 2. unealta dintr-o tija cu capetele in forma de lopatica, la repararea formelor in turnatorie. 3. fiecare dintre fulgii lungi si subtiri, viu colorati, din jurul gatului si de pe spate, la unele pasari. (< germ. Lanzette, fr. lancette)

MACROPOD, -A I. adj. (despre animale) cu picioare sau inotatoare lungi; (despre plante) cu pedunculi lungi. II. s. m. pl. specie de pesti exotici viu colorati. (< fr. macropode/s/)

PAPAGAL s. m. pasare din zonele tropicale, cu penajul viu colorat si ciocul gros si incovoiat. ◊ epitet dat cuiva care repeta mecanic parerile sau cuvintele altuia. (< ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)

PSITACIFORME s. n. pl. ordin din familia psitacidelor, pasari arboricole cataratoare, cu cioc gros si puternic, cu penajul viu colorat: papagalul. (< fr. psittaciformes)

SPUMOS, -OASA adj. 1. acoperit cu spuma. ♦ vin ~ = vin care face spuma cand este turnat in pahare. 2. (fig.) fin, vaporos. ◊ (fig.; despre vorbire) viu, colorat, bogat in imagini; plin de verva. (< fr. spumeux)

TANGARA s. f. pasare din regiunea tropicala a Americii de Sud, de marimea unei vrabii, cu ciocul scurt, conic si ascutit la varf si penajul viu colorat. (< fr. tangara)

TUCAN s. m. pasare cataratoare din America tropicala, cu ciocul mare si penajul viu colorat. (< fr. toucan, it. tucano, sp. tucan)

papagal (papagali), s. m. – 1. Nume de pasare viu colorata care poate imita limbajul uman. – 2. (Arg.) Gura, plisc. – Mr. papagal. It. pappagallo, ven. papagal, prin intermediul ngr. παπαγάλλος, cf. alb., bg., sb. papagal, tc. papagan, mag. papagaly. – Der. papagalic, adj. (de papagal); papagaliceste, adv. (mecanic); papagalicesc, adj. (de papagal); papagaliza, vb. (a invata mecanic, fara a asimila); papagalism, s. n. (psitacism), cf. it. pappagallismo.

C*****E (cuv. malaez.) s. m. Pasare originara din Oceania si Asia de Sud-Est, cu penajul viu colorat, coada scurta, parca retezata, si o creasta mare, e******a.

COROSBINA s. f. Peste teleostean marunt, viu colorat, cu doua tentacule mici deasupra ochilor (Blennius sanguinolentus). Traieste si in Marea Neagra. Sin. catel-de-mare.

EXPRESIV adj. evocativ, evocator, nuantat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

SEMNIFICATIV adj. 1. revelator, (inv.) spunator. (Nota, trasatura ~.) 2. caracteristic, (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.) 3. evocativ, evocator, expresiv, nuantat, pitoresc, plastic, pregnant, sugestiv, viu, (fig.) colorat. (O descriere ~.)

ALBINAREL, albinarei, s. m. Pasare migratoare cu pene viu si pestrit colorate, care se hraneste cu insecte, in special cu albine si viespi; prigoare, furnicar, albinar (Merops apiaster). – Albinar + suf. -el.

CERCOPITEC ~ci m. Maimuta africana de talie mica, cu blana viu si variat colorata si cu coada lunga. /<fr. cercopitheque

ALBINAREL, albinarei, s. m. Pasare migratoare cu pene viu si pestrit colorate, care se hraneste cu insecte, in special cu albine si viespi (Merops apiaster). – Din albinar + suf. -el.

CROMOGENEZA (‹ {s} cromo- + geneza) s. f. (BIOL.) Formare a unor pigmenti sau a altor substante colorate de catre organisme vii (ex. bacterii care produc pigmenti, cerneala produsa de sepie s.a.).

REFLECTORIZANT, -A, reflectorizanti, -te, adj. Reflectant. ♦ Placa reflectorizanta = strat alcatuit din numeroase bile mici de sticla, inglobate intr-un material plastic transparent si colorat, care reflecta bine lumina incidenta, indeosebi aceea care vine normal, si care se utilizeaza in semnalizarea rutiera. – Reflector + suf. -izant.

DECOLORARE, decolorari, s. f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operatie care are ca scop indepartarea unei substante colorante sau colorate cu ajutorul decolorantilor, in vederea purificarii, albirii, vopsirii si imprimarii a diferite produse. – V. decolora.

colorat adj. v. evocativ, evocator, expresiv, nuantat, pitoresc, plastic, pregnant, semnificativ, sugestiv, viu.

A COLORA ~ez tranz. 1) (obiecte, materiale) A vopsi (cu ajutorul creioanelor colorate, a colorantilor etc.) dand anumite culori. 2) fig. A varia prin nuante vii, expresive. ~ stilul. /<fr. colorer, lat. colorare

TAPET, tapete, s. n. 1. Hartie, panza, matase etc. cu desene colorate, care se aplica pe peretii unor camere in loc de zugraveala; p. ext. zugraveala. 2. (Inv.) Covor mic. 3. (In expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce in discutie, a fi la ordinea zilei. [Pl. si: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.

ARTIFICIU, artificii, s. n. 1. Procedeu (ingenios) folosit spre a impodobi sau a modifica realitatea; podoaba (inutila). ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezolvarea unui calcul pe o cale mai scurta si mai ingenioasa decat calea obisnuita. 2. (Mai ales la pl.) Amestec de substante chimice (colorate) si de carburanti, folosit la semnalizari luminoase, in scop decorativ etc. ♦ Sarma scurta in varful careia se afla amestecul de mai sus si care, aprins, arde cu o flacara decorativa vie, aruncand mici scantei. – Din fr. artifice, lat. artificium.

colorat, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

colorat, -A, colorati, -te, adj. 1. Care are o anumita culoare (alta decat cea alba sau neagra); care are mai mai multe culori. 2. Fig. (Despre stilul, felul de exprimare al cuiva etc.) Bogat in nuantari sau in imagini; viu, expresiv. – V. colora.

JELEU, jeleuri, s.n. 1. Suc de fructe cu adaos de zahar, fiert pana capata aspect de gel; industrial, se obtine prin adaugarea unui gelifiant; sin. peltea. 2. Sirop sau piure de fructe, simplu sau aromatizat cu vin sau lichior, amestecat cu gelatina sau alt gelifiant, mulat in forme si lasat sa se inchege la rece, apoi rasturnat si servit ca desert; fr. gelee, germ. Gelee. 3. Produs zaharos cu aspect de bomboana, confectionat din jeleu (1), variat colorat, pudrat cu zahar.

SORBET s.n. Specialitate de inghetata de origine franceza sau italiana, realizata din piure sau suc de fructe, dar si pe baza de vin sau sampanie; parfumata divers si adesea cu adaos de mering-spuma pentru a-i da consistenta; din fr. sorbet, it. sorbetto; daca se prepara doar dintr-un simplu sirop de fructe sau sirop de zahar amestecat cu suc de fructe (de lamaie sau de portocale), inghetat si apoi dat prin mixer, capata aspect de gheata granulata, colorata, numit in it. gramolata sau granita, fiind mai mult o bautura racoritoare, decat o inghetata.