Rezultate din textul definițiilor
ARAC, araci, s. m. Par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Din ngr. haraki.
BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; butura. ♦ Bucata groasa de lemn de foc; bustean, buturuga. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut. – Et. nec.
HORTIVITICULTURA s. f. Domeniu al agronomiei consacrat studiului cultivarii pomilor fructiferi si vitei de vie. – Horti[cultura] + viticultura.
INCORDA, incordez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) contracta muschii corpului, p. ext. corpul intreg, in vederea unui efort. ♦ Fig. A-si concentra atentia, memoria, vointa etc. ♦ Tranz. (Rar) A stimula, a intari. 2. Tranz. A intinde (puternic) o coarda, un arc, un cablu etc. ♦ A acorda un instrument muzical cu coarde, prin intinderea coardelor. 3. Tranz. A lega coardele vitei de vie. 4. Refl. Fig. (Despre raporturile dintre oameni) A ajunge intr-o stare de tensiune (maxima), a se inaspri. – In + coarda.
INGROPAT s. n. Faptul de a (se) ingropa. ♦ A doua prasila a viei si a porumbului; musuroit; acoperire cu pamant a vitei de vie, toamna. – V. ingropa.
FRUCTIFICATIE, fructificatii, s. f. 1. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor fructiferi si a vitei de vie de a da lastari fertili. 2. Totalitatea organelor reproducatoare la criptogame. 3. Perioada in care se formeaza fructele. – Din fr. fructification.
FUMAGINA, fumagine, s. f. Boala a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi provocata de o ciuperca din clasa ascomicetelor si manifestata ca un invelis negru, prafos, asemanator cu funinginea, care apare pe partile atacate. – Din fr. fumagine.
ARICEALA, ariceli, s. f. 1. Boala de piele la cai si la unele vite cornute, manifestata prin inflamarea pielii de la chisita. 2. Boala a vitei de vie, costand in aparitia unor umflaturi noduroase pe partile lemnoase ale plantei. – Arici2 + suf. -eala.
PLANTATOR, -OARE, plantatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care se ocupa cu plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc.; saditor. 2. S. m. Proprietar al unei plantatii. 3. S. f. Masina care serveste la plantarea diverselor plante de cultura; masina de plantat. 4. S. n. Unealta de lemn sau de fier, de forma unui baston scurt ascutit la un capat, cu care se lucreaza la plantarea puietilor, a rasadurilor etc. – Planta + suf. -tor.
PODGOREAN, -A, podgoreni, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Din regiunile viilor, din podgorie. 2. S. m. si f. Persoana care poseda o podgorie sau care se ocupa cu cultivarea si ingrijirea vitei de vie; viticultor. – Podgorie + suf. -ean.
VINETEALA, vineteli, s. f. 1. Vanataie. 2. (Pop.) Scrobeala albastra, albastreala (pentru rufe). 3. Boala a vitei de vie produsa de o ciuperca parazita, care se manifesta prin aparitia unor pete brune-rosietice pe fata superioara a frunzelor. – Vanat + suf. -eala.
VITICULTOR, -OARE, viticultori, -oare, s. m. si f. Persoana care se ocupa de cultura vitei de vie; podgorean. ♦ Specialist in viticultura. – Din fr. viticulteur.
VITICULTURA, viticulturi, s. f. Cultura vitei de vie. ♦ Stiinta care se ocupa de cultivarea vitei de vie. – Din fr. viticulture.
OIDIUM s. n. 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite, care formeaza pete cenusii-fumurii pe suprafata organelor plantelor atacate. 2. Boala a vitei de vie si a altor plante de cultura provocata de aceste ciuperci; fainare. [Pr.: -di-um] – Din fr. oidium.
VERIGA, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lant. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite marimi, cu numeroase intrebuintari tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Brat de apa care imprejmuieste un ostrov. 6. (In sintagma) Veriga de rod = cuplu format dintr-o coarda de rod si un cap, care se lasa la taierea vitei de vie. – Din sl. veriga.
FILOXERA, filoxere, s. f. 1. Insecta parazita care distruge radacina si frunzele vitei de vie (Phylloxera vastatrix). 2. Boala a vitei de vie provocata de filoxera (1). – Din fr. phylloxera.
MELANOZA, melanoze, s. f. 1. (Med.) Denumire generica pentru pigmentatia in exces a pielii si mucoaselor datorita acumularii difuze de melanina. 2. (Bot.) Boala a vitei de vie cauzata de ciuperci. – Din fr. melanose.
MLAJA, mlaji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenusii sau verzi, cu frunzele lanceolate, putin ondulate si acoperite cu peri matasosi, care creste mai ales pe malurile si pe prundisurile raurilor (Salix viminalis). ♦ Rachita. 2. Ramura tanara de mlaja (1) sau, p. gener. de salcie, de tei etc., taiata din planta si intrebuintata la impletitul cosurilor, al leselor etc. sau la legatul vitei de vie. – Refacut din mlada.
STRUGURE, struguri, s. m. Fructul vitei de vie, in forma de ciorchine; poama. ♦ Compus: strugurii-ursului = planta taratoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate in forma de ciorchine la varful ramurilor, si cu fructul o baca mica, rosie, comestibila (Arctostaphylos uva ursi). [Var.: (pop.) strugur s. m.] – Et. nec.
CURMEI, curmeie, s. n. 1. Bucata, capat de funie sau de franghie, intrebuintate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proasta (facuta din coaja de tei sau de rachita). 2. (Reg.) Mladita care creste din tulpina vitei de vie. – Curm + suf. -ei.
CURPEN, curpeni, s. m. 1. Mladita lunga si subtire a vitei de vie sau a altei plante agatatoare, care se incolaceste sau se agata de alte plante, de araci etc.; tulpina unor plante taratoare ca dovleacul, pepenele etc.; p. ext. ramura tanara si flexibila. 2. Arbust cu tulpina subtire, agatatoare si ramificata, cu frunze compuse, cu flori mari, violete sau albe, in panicule (Clematis vitalba). – Cf. alb. kurpen.
BUTASIRE s. butasit, (inv. si reg.) sadit. (~ vitei de vie.)
COPILIT s. (AGRIC.) copilire, plivit, (rar) pliveala, (inv. si reg.) plevila. (~ul vitei de vie.)
FAINARE s. (FITOP.) oidium. (~ vitei de vie.)
FIXARE s. 1. fixat, imobilizare, intepenire, pironire, prindere, tintuire, (rar) pecetluire. (~ in cuie a unui obiect.) 2. v. asamblare. 3. agatare, prindere. (~ vitei de vie de araci.) 4. v. amplasare. 5. v. stabilire. 6. (fig.) gravare, imprimare, intiparire, pecetluire, sapare. (~ acestor cuvinte in memorie.) 7. v. stabilizare. 8. hotarare, precizare, punere, stabilire. (~ unui nou termen.) 9. determinare, precizare, stabilire, statornicire. (~ datei exacte a evenimentului.) 10. precizare, punere, stabilire. (~ unui diagnostic.) 11. v. calculare. 12. v. consfintire.
MARCOTAJ s. marcotare. (~ul vitei de vie.)
PLIVIT s. 1. v. plivire. 2. copilire, copilit, (rar) pliveala, (inv. si reg.) plevila. (~ul vitei de vie.)
ARAC ~ci m. Par lung si subtire folosit pentru sustinerea vitei de vie sau a unor plante agatatoare. /<ngr. haraki
ARICEALA f. 1) Boala a vitelor (mai ales la cai) caracterizata prin inflamarea pielii de la incheietura piciorului, deasupra copitei. 2) Boala a vitei de vie care se manifesta prin aparitia unor umflaturi pe partea lemnoasa. /arici + suf. ~eala
BUTUC ~ci m. 1) Bucata dintr-un trunchi de copac taiat. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; buturuga. ◊ A dormi ~ a dormi adanc, fara simtire; a dormi bute; a dormi bustean. A-i trage cuiva ~cul a pacali pe cineva. 3) Bucata din tulpina unui copac gros, destinat efectuarii diferitelor operatii (despicatul lemnelor de foc, taiatul carnii la macelarie etc.); trunchi. 4) inv. Trunchi de lemn, prevazut cu gauri, in care se prindeau mainile, picioarele si gatul arestatilor si prizonierilor. 5) fig. Om prost si needucat. 6) Partea de jos, mai groasa, a tulpinei vitei de vie. 7) Partea centrala a unei roti in care se monteaza spitele. /Orig. nec.
COARDA1 ~e f. 1) Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumente muzicale (vioara, pian etc.), produce oscilatii acustice; struna. ~ de chitara. ◊ Orchestra de ~e orchestra alcatuita din instrumente muzicale cu coarde. A intinde ~a pana se rupe a intrece masura in ceva. 2) Segment de dreapta care uneste doua puncte ale unei curbe plane, fara a o intersecta. 3) Sfoara care leaga bratele unui ferastrau cu rama, pentru a tine intinsa panza. 4) Sfoara avand la capete doua manere, cu care se joaca copiii sarind peste ea sau se foloseste in unele exercitii sportive. 5) pop. Tesut conjunctiv, membranos, alb-sidefiu, rezistent, care leaga muschii de oase; tendon. ◊ ~ele vocale cele doua membrane simetrice ale laringelui, a caror v******e produce vocea. 6) Curbura gatului la cal (acoperita de coama). 7) Ramura din tulpina vitei de vie. 8) Suvita de sirop de zahar sau de dulceata prea tare legat. [G.-D. coardei; Sil. coar-da] /<lat. chorda
COTOR ~oare n. 1) (la plante) Tulpina care sustine frunzele, florile si fructele. 2) Partea de jos a tulpinii. ~orul vitei de vie. 3) (la chitantiere) Parte ramasa dupa ruperea foilor detasabile. 4) (la carti, registre, caiete etc.) Parte laterala unde se leaga foile. 5) (la fructe, legume) Mijloc tare; cocean. /Orig. nec.
DIONISIAC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de Dionisos (Bachus), zeul vinului si al vitei de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspiratiei, entuziasmului; care exprima stari pasionale, zbucium sufletesc etc. Arta ~ca. [Sil. -si-ac] /<fr. dionisiaque
FILOXERA ~e f. 1) Insecta parazita foarte mica, cu aripi stravezii, mult mai lungi decat corpul, care distruge unele specii de vita de vie. 2) Boala a vitei de vie provocata de aceasta insecta. /<fr. phyloxera
FORFECAR ~i m. Insecta neagra cu corpul scurt si gros, lipsita de aripi posterioare, daunatoare vitei de vie. /foarfeca + suf. ~ar
MANA f. 1) Planta exotica, criptograma, bogata in amidon. 2) Ciuperca parazita care provoaca unele boli la plantele cultivate. ~a vitei de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundenta; belsug. ~a livezilor. 4) bis. Hrana pe care se crede ca Dumnezeu o trimitea israelitilor, in fiecare dimineata, in desertul Arabiei. /<sl. mana, ngr. manna
MLAJA mlaji f. 1) Arbust asemanator cu salcia, cu ramuri lungi, subtiri si flexibile, care creste, mai ales, pe malurile raurilor; rachita; lozie. 2) Ramura a acestui arbust, folosita la impletitul diferitelor obiecte sau la legatul vitei de vie. 3) Crang de arbusti de acest fel. /Refacut din mlada, mlazi
OIDIUM n. 1) Stadiu de dezvoltare a unor ciuperci parazite, cand sporii, care asigura inmultirea lor, formeaza pe organele plantelor atacate un strat fainos, cenusiu. 2) Boala, mai ales a vitei de vie, provocata de acesti spori; fainare. [Sil. -di-um-] /<fr. oidium
POAMA1 ~e f. 1) Rod comestibil al unor pomi; fruct. 2) la sing. reg. Fruct in forma de ciorchine al vitei de vie; struguri. 3) la pl. Fructe preparate pentru iarna (taiate si uscate). 4) fig. Persoana viciata din punct de vedere moral. /<lat. poma
PODGOREAN ~eana (~eni, ~ene) m. si f. Persoana care se ocupa de cultivarea vitei de vie; viticultor. /podgorie + suf. ~ean
PODGOREANCA ~ence f. Femeie care se ocupa de cultivarea vitei de vie; viticultoare. /podgorean + suf. ~ca
SPALIER ~e n. 1) Sistem de sustinere a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, format din stalpi verticali intre care sunt intinse orizontal mai multe randuri de sarma, de care se leaga aceste plante. 2) Rand de plante sau de arbusti cu ramurile tunse care formeaza un perete de verdeata de-a lungul unei alei. 3) Aparat de gimnastica constituit dintr-o scara fixata vertical pe un perete; scara fixa. [Sil. -li-er] /<fr. espalier, germ. Spalier
STRUGURE ~i m. 1) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; ciorchine. 2) la pl. Fructe ale vitei de vie; poama. ◊ ~ele-ursului arbore sau arbust cu tulpina taratoare, cu frunze alterne, persistente, cu flori albe sau roz, dispuse in ciorchine si cu fructe rosii, mici, comestibile. /Cuv. autoht.
VIER ~i m. Lucrator specializat in cultivarea vitei de vie; podgorean; viticultor. [Sil. vi-er] /vie + suf. ~er
VINICOL ~a (~i, ~e) Care tine de cultura vitei de vie. 2) Care produce vin; viticol. Industrie ~a. /<fr. vinicole
VINIFER ~a (~i, ~e) 1) Care produce vin; vinicol. Intreprindere ~a. 2) (despre terenuri, regiuni) Care permite cultivarea vitei de vie; propice pentru cultivarea vitei de vie. /<fr. vinifere
VITICULTURA f. Ramura a agriculturii care se ocupa cu cresterea vitei de vie. [G.-D. viticulturii] /<fr. viticulture
FALENA s.f. Fluture de noapte, care produce mari stricaciuni copacilor din paduri si vitei de vie. [< fr. phalene, cf. gr. phalaina].
PIRAMIDA s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatra, care avea patru fete triunghiulare si in care erau inmormantati faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 3. Figura de gimnastica in care mai multe persoane se asaza in randuri suprapuse in forma unei piramide (2). 4. Forma de coroana de pom cu ax principal. 5. Sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, alcatuit dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. Formatie anatomica asemanatoare unei piramide (2). ♦ Proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formeaza substanta medulara a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
VITICULTURA s.f. Ramura a agronomiei care se ocupa cu cultura vitei de vie. ♦ Ramura a productiei agricole care cuprinde cultura vitei de vie. [< fr. viticulture, cf. lat. vitis – vita de vie, cultura – cultura].
VITICULTOR, -OARE s.m. si f. Specialist in viticultura. ♦ Cultivator al vitei de vie; podgorean. [< fr. viticulteur, cf. lat. vitis – vita, cultor – cultivator].
VITICOL, -A adj. Referitor la cultura vitei de vie. ♦ Bogat in vii. [< fr. viticole].
AMPELOGRAFIE s.f. Parte a viticulturii care se ocupa cu descrierea speciilor si varietatilor vitei de vie. [Gen. -iei. / < fr. ampelographie, cf. gr. ampelos – vita de vie, graphein – a scrie].
cotori, cotorasc, vb. IV (reg.) 1. a ridica vita de vie si a o lega de araci. 2. a taia lastarii de vie inutili. 3. a scormoni pamantul in jurul butucului vitei de vie; a cuibari. 4. a jumuli o pasare. 5. a bate pe cineva cu un cotor de matura. 6. a cauta ceva cu de-amanuntul; a cotrobai.
arac (araci), s. m. – 1. Par pentru sustinerea vitei de vie. – 2. Tarus. – Var. harac, (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek, bg. harak – Der. araci, vb. (a pune araci).
FILOXERA s.f. Insecta care ataca radacina vitei de vie; (p. ext.) boala cauzata vitei de vie de aceasta insecta. [< fr. phylloxera, cf. gr. phyllon – frunza, xeros – uscat].
FRUCTIFICATIE s.f. Fructificare. ♦ Proprietate a plantelor de a produce fructe; (p. restr.) proprietate a pomilor si a vitei de vie de a da lastari fertili. ♦ Perioada in care se formeaza fructele. [Gen. -iei. / cf. fr. fructification].
FUMAGINA s.f. Boala a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi datorata unei ciuperci si care se manifesta prin aparitia unor pete negre, prafoase pe organele atacate. [< fr. fumagine].
parpoala, parpoale, s.f. (reg.) mana vitei de vie.
parpor, -a, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.) care nu rezista la frig; plapand. 2. (s.m.) cenusa uda din ciubarul in care se oparesc rufele; solutie din soda caustica dizolvata in apa. 3. (s.m.) taciune stins in apa, folosit la vindecarea intepaturilor de cuie. 4. (s.m. si f.) foc de paie; caldura, arsita, fierbinteala. 5. pojar. 6. (fig.) agitatie, zbucium, avant, entuziasm, inflacarare. 7. (s.f.) mana vitei de vie. 8. (s.f.) aversa de ploaie.
pepe, pepi, s.f. (reg.) 1. insecta, gaza; gandac (licurici, molie, plosnita etc.). 2. baligar. 3. (art.) fiinta urata imaginara cu care sunt speriati copiii; caua, uraciune, balaur, diavol. 4. specie de ciuperca parazita care produce mana vitei de vie.
prepelicit, prepelicituri, s.n. (reg.) legare a vitei de vie de araci.
OIDIUM s.n. (Biol.) 1. Nume dat unor ciuperci parazite care ataca, mai ales in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, in special ale vitei de vie. 2. Boala a plantelor produsa de aceste ciuperci. [Pron. -o-i-di-um. / < fr. oidium].
sighinca, sighince, s.f. (reg.) 1. unealta de lemn sau de fier, cu un capat ascutit, cu care se fac gropi pentru saditul vitei de vie; sadila, sadelca, sadelnita. 2. unealta de pescuit de forma unei suliti de fier care se infige in corpul pestilor; ostie. 3. mai cu care pescarii sparg gheata pentru copci.
PLANTATOR, -OARE s.m. si f. 1. Cel care se ocupa cu plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc. 2. Proprietar al unei plantatii (2). [Cf. fr. planteur].
FALENA s. f. fluture de noapte care produce mari stricaciuni copacilor din paduri si vitei de vie. (< fr. phalene)
FILOXERA s. f. 1. insecta daunatoare din ordinul h**********r, care produce gale pe frunzele si radacinile vitei de vie. 2. boala cauzata vitei de vie de filoxera (1). (< fr. phylloxera)
FRUCTIFICATIE s. f. 1. proprietate a plantelor de a produce fructe; proprietate a pomilor si a vitei de vie de a da lastari fertili. 2. totalitatea organelor reproducatoare la criptogame. 3. perioada in care se formeaza fructele. (< fr. fructification, lat. fructificatio)
FUMAGINA s. f. boala criptogamica a unor arbori de padure, a vitei de vie si a unor pomi fructiferi, care se manifesta prin aparitia unor pete negre, prafoase pe frunze. (< fr. fumagine)
HORTIVITICULTURA s. f. domeniu al agronomiei care se ocupa cu studiul cultivarii pomilor fructiferi si al vitei de vie. (< horti- + viticultura)
OIDIUM s. n. 1. ciuperca parazita care ataca, in anii ploiosi, organele verzi ale plantelor, ale vitei de vie, producand pete cenusii-fumurii. 2. boala a plantelor produsa de aceasta ciuperca. (< fr. oidium)
PIRAMIDA s. f. 1. poliedru avand ca baza un poligon si fetele laterale in forma de triunghi cu acelasi varf. 2. monument funerar antic, de forma unei piramide (1), din blocuri de piatra, in care erau inmormantati faraonii Egiptului. ◊ edificiu arhitectonic asemanator unui asemenea monument. 3. figura de gimnastica in care mai multi sportivi se asaza in randuri suprapuse. 4. ingramadire de materiale, de lucruri etc. in forma de piramida (1). ◊ forma de asezare a armelor pe sol, cu varfurile tevilor sprijinite unele de altele. 5. forma de coroana de pom cu ax principal. ◊ sistem de sustinere a vitei de vie portaltoi, dintr-un stalp inalt din varful caruia pornesc mai multe sarme legate de butuci. 6. formatie anatomica asemanatoare unei piramide (1). ◊ proeminenta osoasa din interiorul cavitatii timpanice. ♦ ~ bulbara = proeminenta a cordoanelor anterioare ale maduvei spinarii, la nivelul bulbului rahihdian; e Malpighi = formatiuni conice din zona medulara a parenchimului renal, prin care se scurge u***a. (< fr. pyramide, lat., gr. pyramis, -idis)
PLANTATOR, -OARE I. s. m. f. 1. cel care se ocupa de plantarea rasadurilor, a vitei de vie etc. 2. proprietar al unei plantatii (2). II. s. n. unealta baston, la saparea gropilor in care se introduc puietii. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizata a minelor. III. s. f. masina de plantat. (< planta + -tor)
VITICOL, -A adj. 1. referitor la cultura vitei de vie. 2. bogat in vii. (< fr. viticole)
VITICULTOR, -OARE s. m. f. specialist in viticultura: cultivator al vitei de vie. (< fr. viticulteur)
VITICULTURA s. f. 1. cultura vitei de vie. 2. stiinta care studiaza cultura vitei de vie. (< fr. viticulture)
INCORDIT s. n. (Pop.) Legare (pe arc) a coardelor vitei de vie. – Din in- + coarda.
BACHUS (in mitologia romana), zeul vinului, al vitei de vie si al betiei o********e, Fiul lui Iupiter si al nimfei Semele. Identificat la greci cu Dionysos.
ARAC, araci, s. m. Par lung care serveste la sustinerea vitei de vie si a altor plante agatatoare. [Var.: harac, harag s. m.] – Ngr. haraki.
BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucata dintr-un trunchi de copac taiat si curatat de crengi; bucata groasa de lemn de foc; bustean. ◊ Expr. A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel incat sa nu se mai poata misca; a lega cobza, a lega fedeles. A dormi butuc = a dormi adanc. ♦ Bucata groasa de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la macelarie; (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor. 2. Fig. Om prost si necioplit. 3. Partea de jos, mai groasa, a tulpinii vitei de vie (de la pamant pana la punctul de ramificatie). 4. Partea centrala a unui corp rotativ, care se monteaza pe un arbore si in care sunt infipte spite (la roti), pale (la elice) etc. Butucul rotii. 5. Bucata groasa de lemn prevazuta cu gauri, in care se prindeau in vechime picioarele, mainile sau gatul arestatilor si prizonierilor. 6. Partea superioara a jugului. 7. Talpa sau scaunul razboiului de tesut.
ampelideu, -ee adj., pl. f. tot asa (d. vgr. ampelos, vita de vie, cu sufixu -ideu din irideu). Bot. Din familia vitei de vie: plante ampelidee. S. f. O ampelidee.
IRIGATIE (‹ fr., lat.) s. f. Ansamblul lucrarilor efectuate pentru a se asigura aprovizionarea controlata cu apa a culturilor agricole in vederea maririi productiei agricole si a asigurarii independentei acesteia fata de regimul pluviometric. Din punctul de vedere al metodei de distributie a apei se deosebesc: i. prin submersiune sau inundare (folosita in cultura orezului), i. prin circulatie sau revarsare folosita pentru fanete si pasuni), i. prin infiltratie sau in brazda (folosita pentru culturile plantelor prasitoare, a vitei de vie, a pomilor fructiferi etc), i. prin aspersiune (care consta in distribuirea apei sub forma de picaturi care cad ca o ploaie si au o utilizare multilaterala), i. subterana si i. combinata cu drenajul. In prezent, se experimenteaza noi metode de i. (cu apa de mare desalinizata, cu ape industriale tratate etc.).
Bacchus, la romani, zeul vinului si al vitei de vie. Era o divinitate secundara, preluata de la greci (v. Dionysus).
AFUZALI subst. Soi de vita de vie originar din Asia Mica, cu ciorchini grei pana la 2 kg si boabe mari, de culoare galbena-verzuie si miez carnos. – Din n. pr. tc. Afuz-Ali.
ALBISOR, -OARA, albisori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. Diminutiv al lui alb; albior. II. S. m. si f. (Iht.) Oblet. III. S. m. 1. Nume dat unor bureti comestibili. 2. (Pop.; la pl.) Bani de argint. IV. S. f. Albitura (2). 2. Varietate de vita de vie cu struguri albi. – Alb + suf. -isor.
ALICANTE subst. Soi de vita de vie cu struguri rosietici de marime mijlocie si boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.
ALIGOTE subst. Soi de vita de vie originar din Franta, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba-verzuie si miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. aligote.
AMPELOGRAFIE s. f. Stiinta care se ocupa cu studiul genurilor, al speciilor si al soiurilor de vita de vie. – Din fr. ampelographie.
ARACI, aracesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vita de vie sau alte plante agatatoare. [Var.: haraci, haragi vb. IV] – Din arac.
BABESC, -EASCA, babesti, adj., s. f. 1. Adj. (Peior.). Dupa felul, obiceiurile sau portul babelor. ◊ Expr. Vorbe (sau fleacuri) babesti = vorbe carora nu trebuie sa li se dea importanta. Leacuri babesti = mijloace empirice cu care se incearca vindecarea unor boli. Socoteala babeasca = socoteala facuta in mod simplist, empiric; fig. judecata gresita, ingusta. 2. S. f. Soi romanesc de vita de vie, cu struguri ramurosi si boabe rotunde, de culoare neagra-albastruie, din care se produc vinuri rosii. – Baba + suf. -esc.
BRAGHINA s. f. Soi autohton de vita de vie, cu boabe rare, rosii, care se coc devreme. – Et. nec.
BUCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau bustean (de arbore); spec. butuc de vita de vie. 2. Butuc (al rotii carului). – Et. nec.
CABERNET subst. Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare neagra-albastruie, cultivat pentru producerea vinurilor rosii de calitate superioara. ♦ Vin produs din acest soi. – Din fr. cabernet.
CALARAS, calarasi, s. m. 1. (La pl., in evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (si la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Inv.) Ostas de cavalerie. 2. Coarda de rod la vita de vie, scurtata la 4-6 muguri, si plasata calare pe coarda de doi ani. – Calare + suf. -as.
CARLIG, carlige, s. n. 1. Piesa de metal cu un capat indoit, de care se atarna, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face carlig = a se stramba; a se ghemui. 2. Prajina cu un capat (metalic) incovoiat. care serveste la scoaterea galetii cu apa din fantana. 3. Partea metalica a unditei, de forma unui ac indoit, in care se prinde pestele. 4. Incuietoare la o usa, la o poarta etc., in forma de bara metalica subtire sau de cui lung, incovoiat la un capat, care se prinde intr-un belciug, intr-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe franghie. 7. (Rar) Mladita sau carcel de vita de vie. – Cf. karlik.
CHARDONNAY s. n. Soi de vita de vie, de origine franceza, cu struguri mici, cilindrici, cu boabe rotunde, albe-verzui, care produce vinuri dulci; p. ext. vin din acest soi de vita. [Pr.: sardone] – Cuv. fr.
GORDIN s. m. Soi autohton de vita de vie, cu boabele strugurilor ovoide, verzi-galbui (cu puncte ruginii), folosit mai ales la producerea vinului. – Et. nec.
INVENTAR, inventare, s. n. Lista, catalog, registru, document in care sunt enumerate (si descrise cantitativ si valoric) toate bunurile care se afla intr-o gospodarie, intr-o institutie, intr-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor si pasarilor dintr-o gospodarie. Inventar mod = totalitatea uneltelor, a masinilor, a mijloacelor de transport apartinand unei gospodarii sau intreprinderi. ◊ Loc. vb. A face inventarul = a inventaria. ♦ P. gener. Lista exacta, amanuntita; insirare, enumerare (a unor fapte, a unor intamplari etc.). – Din fr. inventaire, lat. inventarium.
KIS-MIS s. n. Soi de vita de vie originar din Asia, cu ciorchini rasfirati si boabe alungite, albe sau negre, fara seminte, folosit la producerea stafidelor. – Cuv. rus.
LACRIMA-CHRISTI s. n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Varietate de vita de vie italiana care produce vinul cu acelasi nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.
VASLA2, vasle, s. f. (Reg.) 1. Coarda de vita de vie cu cativa ciorchini, care se pastreaza pentru iarna. 2. Manunchi de spice cate poate cuprinde seceratorul cu mana. – Din bg. sveslo.
ZAIBAR, s. n. (Reg.) 1. Soi de vita de vie nealtoita. 2. Vin din struguri proveniti din zaibar (1). – Cf. germ. Seiber.
TIRS, tirsuri, s. n. 1. Toiag simbolic, impodobit cu vita de vie si avand in varf un con de pin, cu care era infatisat zeul Dionysos si cei care il insoteau. 2. Inflorescenta in forma de con de brad. – Din fr. thyrse.
MAJARCA s. f. Soi autohton de vita de vie cultivat pe terenuri nisipoase, cu boabe mari de culoare verzuie-ruginie. – Et. nec.
VINIFER, -A, viniferi, -e, adj. Care produce vin. ♦ (Despre terenuri) Pe care se cultiva vita de vie. – Din fr. vinifere.
FORFECAR, forfecari, s. m. Gandac negru, lipsit de aripi posterioare, daunator pentru vita-de-vie (Lethrus cephalotes) – Foarfece + suf. -ar
AMPELIDACEE s. f. Familie de plante dicotiledonate avand ca tip vita de vie. – Din fr. ampelidacees.
PINOT, pinoturi, s. n. Numele mai multor soiuri de vita de vie superioare de origine franceza, cultivate pentru obtinerea vinului; p. ext. vin produs din strugurii acestor soiuri. [Pr.: pino] – Din fr. pinot.
PLAVIT, -A, plaviti, -e, adj. 1. (Despre parul sau lana animalelor) De culoare alba-galbuie sau alba-cenusie; (despre animale) care are parul sau lana de culoare alba-galbuie sau alba-argintie. 2. (Pop.; despre oameni) Cu pielea alba si cu parul blond; (despre parul oamenilor) blond; plaviu. 3. (Reg.; in sintagma) vita plavita = varietate de vita de vie cu bobul foarte deschis la culoare. – Plav (reg., despre boi, „care are parul de culoare (alba-)galbuie” < sl.) + suf. -it.
PLIVI, plivesc, vb. IV. Tranz. 1. A distruge buruienile de pe terenuri cultivate. ♦ A smulge, a starpi o buruiana. 2. A taia sau a rupe lastarii si carceii de prisos de la vita de vie sau de la pomi, folosind mijloace manuale, mecanice sau chimice. – Din bg. plevja.
POAMA, poame, s. f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ◊ Expr. Poama acra = persoana uracioasa, cicalitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos si mezocarpul carnos, provenit din dezvoltarea si modificarea receptaculului florii. 2. (La pl.) Fructe taiate felii, uscate la soare sau in cuptoare (speciale) pentru a fi pastrate pentru iarna. 3. (Reg.; la sg. cu sens colectiv) Struguri. ♦ Stafida. ♦ vita de vie. ♦ (La pl.) Coacaz. 4. Fig. Persoana lipsita de seriozitate si de caracter; om de nimic, ticalos, derbedeu. ♦ Femeie imorala, usuratica, stricata. 5. Compuse: (Bot.; reg.) poama-canelui = a) verigar; b) barba-caprei; poame-de-runc = zmeur; poama-vulpii = a) dalac; b) remf; poama-momitei = vuietoare; poamele-matei = arariel; poame-de-pamant = cartof. – Lat. poma.
PODGORIE, podgorii, s. f. 1. Regiune intinsa, de obicei deluroasa, cultivata cu plantatii masive de vita de vie (care asigura producerea unui anumit tip de vin); regiune viticola. 2. (Inv.) Regiune de la poalele unui munte sau ale unui deal. [Acc. si: podgorie] – Din sl. podugorije.
POGONARIT s. n. Impozit care se platea in tarile romanesti (sec. XVII – XVIII) in favoarea domniei, pentru fiecare pogon cultivat (mai ales cu vita de vie, cu tutun sau cu porumb). – Pogon + suf. -arit.
vitaCEE, vitacee, s. f. (La pl.) Familia de plante lemnoase, agatatoare, avand ca prototip vita de vie; (si la sg.) planta din aceasta familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. vitacees.
COSORI, cosorasc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A taia vita de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe suparatoare, a jigni. – Din cosor.
SASLA s. f. 1. Nume dat mai multor soiuri de vita de vie care produc struguri pentru masa. Sasla napoleon, Sasla muscat. 2. Portaltoi hibrid pentru vita de vie, folosit pe solurile bogate in calciu. [Var.: ceasla s. f.] – Din fr. chasselas.
FETESC, -EASCA, fetesti, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care apartine fetei, privitor la fata. 2. S. f. Numele a doua soiuri autohtone de vita de vie, care produc vinuri de calitate superioara; p. ext. vin produs din strugurii acestor doua soiuri de vita de vie. Feteasca alba. Feteasca neagra. – Fata + suf. -esc.
ZARNA, zarne, s.f. 2. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre.
FURMINT s. m. Soi de vita de vie cu struguri mijlocii, cilindrici, cu boabe dese, omogene, verzi-galbui, din care se fac vinuri superioare; vin din acest soi de vita de vie. – Din fr. furmint.
LOAZA, loaze, s. f. (Reg.) 1. vita de vie. ♦ Ramura verde; vlastar. 2. Fig. Om strengar, smecher; om de nimic, secatura. – Din sl. loza.
MERLOT s. n. Soi de vita de vie de origine franceza, cu struguri cilindrici, cu bobul negru, rotund si mic, care produce vinuri rosii superioare. [Pr.: merlo] – Din fr. merlot.
MILDIOGRAF, mildiografe, s. n. Aparat care detecteaza conditiile producerii manei la vita de vie. [Pr.:-di-o-] – Din fr. mildiographe.
TAMAIOS, -OASA, tamaiosi, -oase, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Despre unele varietati de fructe, in special de struguri) Care are un gust aromat, asemanator cu aroma de tamaie; muscat. 2. Adj., s. f. (Varietate de vita de vie) care produce struguri cu boabele sferice, carnoase, dese si verzi sau violet-roscate, puternic aromate. 3. S. f., s. n. Vin facut din tamaioasa (2). – Tamaie + suf. -os.
TRAMINER s. n. Soi de vita de vie originara din Germania, cu struguri cilindrici si cu boabe mici, rotunde, de culoare roz-murdar, nearomate; vin de calitate superioara obtinut din strugurii acestei vite. [Pr.: traminar] – Din germ. Traminer.
RAZACHIE s. f. Varietate de vita de vie care da struguri cu boabe mari, lunguiete si foarte carnoase. – Din tc. razakı, ngr. razaki.
ROSIOR, -OARA, rosiori, -oare, adj., subst. I. Adj. Diminutiv al lui rosu. ◊ Pere rosioare = soi de pere care se pastreaza bine toata iarna. Prune rosioare = soi de prune care se coc de timpuriu. II. S. f. 1. (La sg.) Soi de vita de vie cu struguri mici de culoare rosiatica, putin raspandit in cultura. 2. Peste cu corpul turtit lateral si acoperit cu solzi mari, cu ochii si cu inotatoarele rosietice (Scardinius erythrophthalmus). III. S. m. (La pl.) Corp de elita al cavaleriei in organizarea mai veche a armatei romane; (si la sg.) ostas din acest corp de cavalerie. [Pr.: -si-or] – Rosu + suf. -ior.
SAUVIGNON s. n. Soi de vita de vie cu struguri avand boabele verzui, indesate, bune pentru producerea unor vinuri superioare. ♦ Vin facut din acest soi de struguri. [Pr.: sovinion] – Cuv. fr.
SILVANER s. m. Soi de vita de vie cu ciorchini de marime mijlocie, cu boabe albe dese. – Din germ. Silvaner.
SULTANIN, -A, sultanini, -e, adj., subst. 1. Adj. (Despre fructe, legume) De cea mai buna calitate, de soi. 2. S. f. Soi de vita de vie cultivat pentru producerea stafidelor. 3. S. m. Veche moneda turceasca de aur. – Din tc. sultani, fr. sultanine.
CRAMPOSIE s. f. (Reg.) Soi de vita de vie autohton, cu struguri albi-verzui sau ruginii cu boaba rotunda; vin facut din acesti struguri. – Et. nec.
CRET, CREATA, (I) creti, -e, adj., (II 1) creti, s. m. (II 4) crete, s. f.. (II, 2,3) creturi, s. n. I. 1. Adj. (Despre par, blana, lana etc.) Rasucit in inele; carliont, buclat. 2. Adj. Cu ridicaturi si adancituri; cutat, incretit; zbarcit, ridat. II. 1. S. m. Par cret sau incretit; bucla, carliontat. 2. S. n. Incretitura la o tesatura sau la un obiect confectionat; cuta, fald. 3. S. n. Incretitura a pielii; zbarcitura, rid, cuta. 4. S. f. Soi de vita de vie cu struguri verzi-galbui, din care se obtin vinuri de masa. – Et. nec.
ACRID s. v. vita de vie.
FIXA vb. 1. a imobiliza, a intepeni, a pironi, a prinde, (reg.) a protapi. (A ~ ceva in cuie.) 2. a prinde, a pune. (~ olanele pe casa.) 3. a intepeni, a pecetlui. (~ piatra pe mormant.) 4. v. asambla. 5. a se agata, a se prinde. (vita de vie se ~ de araci.) 6. v. amplasa. 7. v. stabili. 8. v. posta. 9. v. atinti. 10. a-i ramane, (fig.) a se grava, a se imprima, a se intipari, a se pecetlui, a se sapa, (inv. fig.) a se tipari. (Cuvintele lui i s-au ~ in constiinta.) 11. v. ordona. 12. v. alege. 13. v. institui. 14. v. stabiliza. 15. a determina, a hotari, a preciza, a stabili, a statornici, (inv.) a defige, a insemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 16. a preciza, a pune, a stabili. (A ~ un diagnostic.) 17. v. calcula. 18. a determina, a preciza, a stabili, a statornici. (Cum ati ~ concentratia vinului?) 19. v. consfinti.
LOAZA s. v. derbedeu, lastar, lepadatura, lichea, mlada, mladita, netrebnic, puslama, scarnavie, secatura, smicea, vita de vie, vlastar.
MARCOTA s. (BOT.) (rar) marcotas. (~ de vita de vie.)
MUGUR s. (BOT.) ochi, (prin Ban. si Transilv.) pup. (~ la vita de vie.)
OCHI s. 1. v. vedere. 2. v. privire. 3. (la pl.) v. fata. 4. (BOT.) ochii-pasaruicii (Myosotis palustris) = (reg.) graul-cucului, nu-ma-uita, ochiul-sarpelui, urechea-soarecelui; ochii-soricelului (Saxifraga adscendens) = (reg.) strugurel; ochiul-boului (Callistephus chinensis) = (reg.) rotil, rotocoale (pl.). 5. (ORNIT.) ochiul-boului (Troglodytes troglodytes) = pitulice, (reg.) imparatus, imparatel, nuculita, panciarus, parasita, patrut, pietrosel, pipirus, pitulusa, pit, pitiimparat, pitiimparatus, pitur, sfredelas, sfredeleac, sfredelus, tartalac, regina-pasarilor, (Ban.) curtubes, (Bucov., Transilv. si Ban.) sofrac, (prin Bucov.) sofracut. 6. (FIZ.) ochi magic = indicator de acord, indicator de sintonie. 7. v. lat. 8. v. za. 9. (BOT.) mugur, (prin Ban. si Transilv.) pup. (~ la vita de vie.) 10. (reg.) pancova, (Ban.) caigana. (~ din oua.) 11. v. copca. 12. v. bulboana.
POAMA s. v. categorie, fel, gen, pruna, soi, specie, speta, stafida, strugure, tip, vita de vie.
vita s. 1. (BOT.; Vitis) vie. (Frunza de ~; planteaza ~.) 2. (BOT.) vita de vie (Vitis vinifera, riparia etc.) = (reg.) acrid, loaza, poama. 3. (BOT.) vita salbatica (Vitis hederacea) = (rar) vita de Canada, (pop.) vita puturoasa, (reg.) aguridar. 4. (BOT.) coarda. (Butucul de vie are mai multe ~.) 5. v. neam. 6. v. familie. 7. v. urmas.
Alicante (soi de vita de vie, vin) s. pr. n.
feteasca (soi de vita de vie) s. f.
sultanina (vita de vie) s. f., g.-d. art. sultaninei
ALIGOTE n. 1) Varietate de vita de vie altoita avand struguri cu boabe mici, rotunde, albe-verzui, dulci. 2) Vin obtinut din acest soi de struguri. /<fr. aligote
AMPELIDACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare (reprezentant: vita de vie). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. ampelidacee
AMPELOGRAFIE f. Disciplina care se ocupa cu studiul speciilor si soiurilor de vita de vie. /<fr. ampelographie
A ARACI ~esc tranz. (plante agatatoare, mai ales vita de vie) A pune pe araci. /Din arac
BUSUIOACA ~ce f. Varietate de vita de vie cu aroma de busuioc. [Sil. -su-ioa-] /Din busuioc
BUTAS ~i m. Portiune din tulpina, din radacina, ramurile sau frunzele unei plante, detasata de la planta-mama si sadita in pamant pentru a obtine o planta noua. ~ de vita de vie. /<ung. bujtas
CABERNET [pr.: caberne] n. 1) Soi de vita de vie avand struguri cu bobite mici, de culoare neagra-albastrie. 2) Varietate de vin rosu, obtinut din acest soi de vita. /< fr. cabernet
C******L3 n. 1) Soi de vita de vie, cultivata pentru struguri de masa. 2) Struguri din acest soi de vita de vie. /<lat. c********s, fr. c******l
CALARAS ~i m. 1) inv. Ostas de la cavalerie; cavalerist. 2) Coarda de rod la vita de vie, scurtata si plantata peste o coarda mai veche (de doi ani). /calare + suf. ~as
CAPUSA ~e f. 1) Insecta parazita din clasa arahnidelor care se infige in pielea animalelor sau a oamenilor si se hraneste cu sange. 2) fam. Mugur de vita de vie; ochi. /Cuv. autoht.
CARLIG ~ge n. 1) Piesa de metal indoita la un capat, care serveste pentru a atarna, a prinde sau a agata un obiect. 2) Parte componenta a unditei, avand forma unui ac indoit, in care se pune momeala. 3) Unealta de impletit, in forma de ac lung, avand la un capat o indoitura; croseta; iglita. 4) Prajina incovoiata la un capat, cu ajutorul careia se scoate caldarea din fantana sau se apleaca ramurile copacilor. 5) Piesa mica cu arc, cu ajutorul careia se prind rufele pe franghie. 6) Incuietoare la usa in forma de cui lung, incovoiat la un capat, care se agata intr-un belciug. 7) rar Portiune dintr-o mladita de vita de vie care se rasadeste in pamant; butas. /<bulg. karlik
A CARNI ~esc 1. intranz v. A CARMI. ◊ ~ din nas a-si manifesta nemultumirea (dezaprobarea, dispretul etc.) printr-o grimasa. 2. tranz. (vita de vie, tomate, bumbac etc.) A supune unei operatii de inlaturare a varfurilor la lastarii principali sau la ramurile laterale. /Din carn
CEP ~uri n. 1) Dop de lemn cu care se astupa gaura de scurgere la un butoi. 2) Gaura mica intr-un butoi care se astupa cu un astfel de dop. ◊ A da ~ a incepe un butoi (cu vin). 3) Proeminenta a unei piese care se imbuca cu scobitura facuta in alta piesa. 4) Coarda de vita de vie, cu 1-3 ochi. /<lat. cippus
CHARDONNAY [pr.: sardone] n. 1) Soi de vita de vie, originar din Franta, cu ciorchinii mici, cilindrici, cu boabe alb-verzui, care produce vinuri dulci. 2) Vin din acest soi de vita de vie. /Cuv. fr.
CIORCHINE ~i m. 1) Inflorescenta cu flori grupate pe o axa centrala. ~ de vazdoaga. 2) (mai ales la vita de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescenta; strugure. ~ de fraga. [Sil. cior-chi-] /<lat. circ[u]lina
COARNA1 f. 1) Varietate de vita de vie avand struguri dulci, cu boabe alungite si coa-ja tare. ~-neagra. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. /<lat. corna
CORCAN ~i m. pop. Ramura groasa (uscata) la un butuc de vita de vie. /Orig. nec.
CORNITA f. Soi de vita de vie cu bobite mici si lunguiete, de culoare neagra-rosiatica. /coarna + suf. ~ita
A COSORI ~asc tranz. (vita de vie) A curata cu cosorul. /Din cosor
COTORAT ~uri n. Operatie agrotehnica constand in inlaturarea sistematica a radacinilor si a lastarilor porniti din tulpina subterana a butucului de vita de vie. /a cobori + suf. ~at
A COTORI ~asc tranz. (butuci de vita de vie) A sapa in jur si a taia radacinile superficiale. /Din cotor
CRACANA2 ~e f. 1) Varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari, albe sau negre. 2) Vin din astfel de struguri. /crac + suf. ~ana
FETEASCA f. 1) Varietate de vita de vie autohtona avand struguri cu bobite dese, ovale, galbene-verzui. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Din Fetesti n. pr. + suf. ~easca
FRAGA1 ~gi f. Varietate de vita de vie, avand struguri cu bobite rotunde, placut mirositoare. [G.-D. fragii] /<lat. fraga
FURMINT m. 1) Soi de vita de vie cu ciorchini cilindrici si boabe dese, verzi-galbui. 2) Vin de calitate superioara obtinut din asemenea struguri. /<fr. furmint
GALUSCA ~te f. pop. Preparat culinar in forma de cocolos, pregatit dintr-un amestec de orez (sau crupe) cu carne tocata si adaos de condimente, infasurat in foi de varza sau de vita de vie; sarma. ◊ A inghiti ~ca a suporta in tacere o neplacere. [G.-D. galustei] /<rus. galuska
GORDIN m. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite ovoide, de culoare verde-galbuie, folositi pentru producerea vinurilor de masa. /Orig. nec.
A HARAGI ~esc tranz. (plante agatatoare, mai ales vita de vie) v. A ARACI.
MAJARCA f. 1) Varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari verzui-ruginii. 2) Vin de calitate superioara produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.
MERLOT [pr.: merlo] n. 1) Soi de vita de vie de origine franceza, avand struguri cu bobite negre, rotunde si mici. 2) Vin produs din acest soi de struguri. /<fr. merlot
MUSCAT n. 1) Soi de vita de vie, avand struguri cu aroma de tamaie. 2) Vin produs din acest soi de struguri. /<fr. muscat
PINOT [pr.: pino] n. 1) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite dese, rotunde, deseori deformate, de diferite culori. 2) Strugure al acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /<fr. pinot
PLAVAIE f. Varietate de vita de vie avand struguri cilindrici cu boabe albe-verzui, folosita pentru obtinerea vinurilor. /plav + suf. ~ai
A PLIVI ~esc tranz. 1) (terenuri cultivate) A curata de buruieni, rupandu-le sau smulgandu-le cu mana. 2) (vita de vie, pomii) A curata de lastarii, frunzele sau crengile de prisos, taindu-le sau rupandu-le. /<bulg. plevja
PODGORIE ~i f. 1) Regiune (deluroasa) cultivata cu vii; regiune viticola. 2) Plantatie de vita de vie (de un anumit sort). [G.-D. podgoriei; Sil. ri-e] /<sl. podugorije
RAR2 ~a (~i, ~e) 1) (despre elemente omogene) Care se afla la intervale mai mari sau care sunt mai putin numeroase decat in mod obisnuit. Padure rara. ◊ Rara-neagra varietate de vita de vie, avand struguri cu boabe mari negre, distantate una de alta. 2) Care este mai putin dens, mai putin compact. 3) Care este putin raspandit, putin frecvent. Frumusete rara. 4) rar Care este de mare valoare; pretios; scump. Piatra rara. Exemplar rar. /<lat. rarus
RAZACHIE ~i f. Varietate de vita de vie avand struguri cu boabe mari, carnoase, de culoare alba sau rosie. /<turc. razaki, ngr. razaki
RISLING n. 1) Varietate de vita de vie, avand strugurii cu boabe mici, rotunde, de culoare galbena-verzuie. 2) Struguri din aceasta varietate. 3) Vin alb produs din acest soi de struguri. /<germ. Riesling, fr. riesling
ROSIOARA1 f. 1) Varietate autohtona de vita de vie, avand struguri mici, rosietici. 2) Struguri din aceasta varietate. /rosu + suf. ~oara
SARMA ~le f. mai ales la pl. Preparat culinar din carne tocata, amestecata cu orez (crupe) si alte ingrediente si invelita in foi de varza sau de vita de vie; galusca. [Art. sarmaua; G.-D. sarmalei] /<turc., sb. sarma
SAUVIGNON [pr.: sovinion] n. 1) Soi de vita de vie cu struguri avand boabe verzi , folosit la producerea unor vinuri superioare. 2) Vin obtinut din acest soi de vita de vie. /Cuv. fr.
SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de marfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de vita de vie. /<fr. sorte
SULTANINA ~e f. Soi de vita de vie din care se fac stafide. [G.-D. sultaninei] /<turc. sultani, fr. sultanine, germ. Sultanine
SaslA f. Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite rare, de culoare galbe-na-verzuie, folositi ca desert. [Var. ceasla] /<fr. chasselas
TAMAIOASA ~e f. 1) Soi de vita de vie cu struguri placut mirositori. 2) Vin facut din struguri de acest soi. /tamaie + suf. ~oasa
TERAZ n. 1) Varietate de vita de vie hibrida (de calitate inferioara), avand struguri cu boabe mici si negre. 2) Vin facut din astfel de struguri. /<fr. Terras
TIRS ~uri n. 1) mit. Toiag simbolic ornat cu frunze de vita de vie, cu care este infatisat, de obicei, zeul Bachus. 2) bot. Inflorescenta in forma de con de brad. /<ngr. thirsos, lat. thyrsus, fr. thyrse
VERDUNCA ~ci f. varietate de vita de vie, avand struguri cu bobite de culoare verzuie. /verde + suf. ~unca
vie vii f. Plantatie cu vita de vie. ◊ Vinde via pe stafide v. A VINDE. A se duce la ~ cu struguri in poala a pleca undeva luand cu sine lucruri ce pot fi gasite acolo. [G.-D. viei] /<lat. vinea
vitaCEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase, agatatoare, cu frunze palmat-lobate si cu fructe bace, carnoase (reprezentant: vita de vie). 2) Planta din aceasta familie. [Sil. -ce-e] /<fr. vitacees
ZAIBAR m. pop. 1) Varietate de vita de vie nealtoita, avand struguri nu prea mari, cu boabe alungite, de culoare neagra. 2) Strugurii acestei varietati de vita de vie. 3) Vin produs din acest soi de struguri. /Orig. nec.
ZARNA ~e f. 1) Planta erbacee avand frunze dintate, flori mici albe si fructe rotunde, de culoare neagra. 2) Varietate de vita de vie avand struguri cu bobite mici si negre. /<sl. zruno
AMPELO- Element prim de compunere savanta cu care se formeaza termeni in viticultura si avand semnificatia „in legatura cu vita de vie”. [Var. ampel-. / < fr. ampelo-, cf. gr. ampelos – vita de vie].
AMPELOLOGIE s.f. Disciplina, tratat care au ca obiect vita de vie. [< fr. ampelologie, cf. gr. ampelos – vita de vie, logos – studiu].
MALAGA s.f. Specialitate de vin din vita de Malaga. [< fr. malaga, cf. Malaga, oras in sudul Spaniei].
surlui, surluiesc si surlui, v. IV (reg.) 1. (despre vase, dusumele) a curata frecand cu nisip, cu o perie etc. 2. (fig.; despre persoane) a mustra. 3. (in forma surui) a zgaria (cu unghiile sau cu un obiect ascutit. 4. (in forma surui) a merge tarand incaltamintea. 5. (despre rotile unui vehicul) a impiedica. 6. (despre un teren cultivat cu vita de vie) a prasi a doua oara. 7. (despre un teren cultivat cu porumb; in forma sirali) a prasi cu prasitoarea.
surluit s.n. (reg.) 1. curatare prin frecare cu nisip (a vaselor, dusumelelor) sau cu o perie. 2. prasire a doua oara a unui teren cultivat cu vita de vie.
SAUVIGNON s.n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu ciorchinii mici, cilindrici, indesati si cu boabe verzui, usor transparente. ♦ Vin produs din acest soi de vita. [Pron. so-vi-non. / < fr. sauvignon].
VITI- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) vita de vie”; „viticol”. [< fr. viti-, cf. lat. vitis].
vitaCEE s.f.pl. Familie de plante lemnoase agatatoare, din care face parte vita de vie; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. vitacees].
VINIFER, -A adj. Care produce vin; vinicol. ♦ (Despre terenuri) Pe care se cultiva vita de vie. [< fr. vinifere, cf. lat. vinum – vin, ferre – a purta].
ALICANTE s.n. Soi de vita de vie cu struguri rosietici si boabe sferice. ♦ (P. ext.) Vin licoros originar din Spania. [< fr., sp. alicante, cf. Alicante – oras in Spania].
AMPELIDACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, avand ca tip vita de vie; (la sg.) planta din aceasta familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. ampelidacees, cf. gr. ampelos – vita de vie].
VERMOREL s.n. Aparat portativ pentru stropit cu solutii speciale pomii, vita de vie etc. [Pl. -le, -luri. / nume comercial].
CHARDONNAY s.n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu ciorchini mici si boabe rotunde albe-verzui, din care se produc vinuri dulci; (p. ext.) vin din acest soi. [Pron. sar-do-ne. / < fr. chardonnay].
ciocarlie, ciocarlii, s.f. (reg.) 1. (la pluta) nuia cu lat de franghie la un cap, cu care plutasii opresc pluta, agatand-o de carma; iapa, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butas de vita de vie.
corlata1, corlate, s.f. (reg.) 1. iesle. 2. ingraditura sau coliba pentru vite. 3. impletitura de forma bombata care se asaza pe car cand se transporta snopi sau fan; loitre, suiana. 4. polita in jurul cuptorului pe care se tin vase de bucatarie si alte lucruri marunte; prichici, rapt, tapsan. 5. parapet, rampa, balustrada. 6. rama pe care se intinde postavul ca sa se usuce. 7. banca, scaun. 8. scandura de gard; laturoi, razlog, tapusa; gard facut din aceste scanduri. 9. (la pl.) dependintele casei taranesti. 10. spalier pentru vita de vie. 11. (la pl.) lemnele pe care sta cosul casei.
paradaisa, paradaise, s.f. (reg.) 1. patlagea rosie. 2. numele unei varietati de vita de vie.
pavit s.n. (reg.) vita de vie.
paduri, paduresc, vb. IV (reg.) 1. a taia lemne din padure (pentru propria gospodarie). 2. (refl.; despre vita de vie) a creste mare si stufoasa.
poci, pocesc, vb. IV (reg.; despre teren) a imprejmui, a inchide cu pocii (crengi infipte in pamant); (despre vita de vie) a araci (a pune araci).
pocit2, pocita, adj. (reg.; despre un teren) inchis, imprejmuit cu pocii (cu crengi infipte in pamant); (despre vita de vie sau alte plante agatatoare) aracit.
polojani, polojanesc, vb. IV (reg.; despre vita de vie) a butasi.
polojnita, polojnite, sf. (reg.) butas de vita de vie.
MELANOZA s.f. 1. Acumulare patologica a pigmentilor in diferite tesuturi. 2. (Bot.) Nume al unor boli, cauzate de ciuperci, care ataca vita de vie. [Pl. -ze. / < fr. melanose, cf. gr. melas – negru].
MERLOT s.n. Soi de vita de vie de origine franceza, cu ciorchini cilindrici si boabe mici, negre si rotunde. ♦ Vin obtinut din strugurii acestei vite. [< fr. merlot].
scadarca s.f. (reg.) soi de vita de vie care face struguri negri.
spritui, spritui si sprituiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre vita de vie) a stropi cu vermorelul. 2. (in exploatarea lemnului) a turna apa pe uluc (jilip) pentru a inlesni alunecarea bustenilor. 3. a face spalaturi interne la animale cu sprita (v.). 4. (despre pereti) a tencui.
SULTANINA s.f. Soi de vita de vie cultivata pentru stafide. [< germ. Sultanine].
TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era infatisat zeul Bachus, impodobit cu frunze de iedera si de vita de vie si in varf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescenta in forma de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos].
TRAMINER s.n. vita de vie originara din Germania. ♦ Vin obtinut din strugurii acestei vite. [< germ. Traminer].
ALICANTE s. n. soi de vita de vie cu struguri rosietici, cu boabele dese, rotunde. ◊ vin din acest soi de vita. (< fr. alicante)
AMPEL(O)- elem. „vita de vie”. (< fr. ampel/o/-, cf. gr. ampelos)
AMPELIDACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale: vita de vie. (< fr. ampelidacees)
AMPELOFAG, -A adj., s. f. (insecta) care ataca vita de vie. (< fr. ampelophage)
AMPELOGRAFIE s. f. disciplina care studiaza soiurile de vita de vie. (< fr. ampelographie)
AMPELOLOGIE s. f. stiinta care se ocupa cu experimentarea si cultivarea soiurilor de vita de vie. (< fr. ampelologie)
CHARDONNAY [SARDONE] s. n. soi de vita de vie originar din Franta, cu ciorchini mici si boabe rotunde albe-verzui. ◊ vin alb, fin, din acest soi. (< fr. chardonnay)
FASONARE s. f. actiunea de a fasona; fasonaj, fasonat. ◊ operatie prin care arborii doborati sunt curatati de crengi, cojiti, retezati si stivuiti. ◊ scurtarea, prin taiere, a radacinilor si a lastarilor puietilor si butasilor de vita de vie, in vederea plantarii. (< fasona)
FURMINT s. m. soi de vita de vie cu ciorchinii mijlocii, cilindrici, cu boabe dese, verzi-galbui. ◊ vin alb superior. (< fr. furmint)
LACRIMA-CHRISTI s. n. vin alb ambrat, foarte limpede si putin aromat, din regiunile Campaniei (Italia). ◊ varietate de vita de vie care produce acest vin. (< it. lacrima Christi)
MERLOT [MERLO] s. n. soi de vita de vie de origine franceza, cu ciorchinii cilindrici si boabe mici, negre si rotunde. ◊ vin din acesti struguri. (< fr. merlot)
SAUVIGNON [SO-VI-NION] s. n. soi de vita de vie din Franta, cu ciorchinii mici, cilindrici, indesati si boabe verzui, usor transparente. ◊ vin din acest soi de vita. (< fr. sauvignon)
SILVANER s. m. soi de vita de vie cu ciorchini de marime mijlocie, cu boabe albe, dese. (< germ. Silvaner)
SULTANINA s. f. soi de vita de vie cultivata pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine)
TRAMINER [-NAR] s. n. soi de vita de vie, din Germania, cu ciorchini cilindrici, cu boabe mici, roz. ◊ vinul obtinut. (< germ. Traminer)
VERMOREL s. n. aparat portativ pentru stropit cu solutii pomii, vita de vie etc. sau pentru zugravit. (n. com.)
VINIFER, -A adj. care produce vin. ◊ (despre terenuri) pe care se cultiva vita de vie. (< fr. vinifere)
vitaCEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate lemnoase, agatatoare: vita de vie. (< fr. vitacees)
VITI- elem. „vita de vie”. (< fr. viti-, cf. lat. vitis)
VITICOTECA s. f. colectie de soiuri de vita de vie. (< vitico/l/ + -teca)
lozie (lozii), s. f. – Mlaja, rachita (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loza. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „vita de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lastar”. De aici dubletul loaza, s. f. (lastar; pungas, ticalos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face smecherii); loznicior (var. loznisor, lasnicior, lasnicor), s. m. (umbra-noptii, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lastar”, loznica „vita salbatica”.
mei (meiuri), s. n. – O anumita graminee (Panicum miliaceum). – Var. meiu. mr. mel’u, megl., istr. mel’. Lat. milium (Puscariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s. n. (caderea florii la vita de vie), al carui semantism nu este clar; meisor, s. m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meiste, s. f. (cultura de mei).
podgorie (podgorii), s. f. – 1. Regiune de deal, colin[ subalpina. – 2. vita-de-vie, plantatie de vita-de-vie. Sl. podugorije „vale” (Miklosich, Lexicon, 598; Cihac, II, 273; Conev 42), cf. pogori, slov. podgorje. – Der. podgorean, adj. (rar, subalpin; s. m., viticultor); podgoriu, adj. (bogat in podgorii), creatie fortata la Alecsandri.
ALICANTE s. n. Soi de vita de vie cu struguri rosietici de marime mijlocie si boabe sferice uniforme. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. alicante.
ALIGOTE s. n. Soi de vita de vie originar din Franta, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba-verzuie si miez zemos. ♦ P. ext. Vin produs din soiul de vita de vie descris mai sus. – Din fr. aligote.
ALBISOARA, albisoare, s. f. 1. (Iht.) Oblet. 2. Albitura (2). 3. Varietate de vita de vie cu struguri albi. – Din alb2 + suf. -isoara.
ARACI, aracesc, vb. IV. Tranz. A pune pe araci vita de vie sau alte plante agatatoare. [Var.: haraci, haragi vb. IV] – Din arac.
CALCICOLA (‹ fr.; {s} lat. calc- „var” + colo „a locui”) adj. Planta ~ = planta care vegeteaza pe soluri bogate in carbonat de calciu sau pe stincarii de calcare (ex. floarea-de-colti, vita de vie); planta calcifila.
CALCIDICA (gr. KHALKIDHIKI), Peninsula ~, pen. muntoasa in NE Greciei intre G. Orfani la E si G. Salonic la V, continuata cu trei pen. mai mici: Kassandra, Sithonia si Athos. Expl. de pirite, min. de fier si de mangan. Izv. minerale. Maslini, citrice si vita de vie. Cresterea caprinelor si ovinelor. Pe terit. sau se afla rep. monastica Athos.
BUCIUM2, buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpina de arbore; (in special) butuc de vita de vie. 2. Butucul rotii carului, in care sunt infipte spitele. – V. arom. bucium, megl. buciun „bustean”.
LEVANT (in it. „rasarit de soare”) 1. Denumire data in trecut litoralului rasaritean al M. Mediterane (Asia Mica, Siria, Liban, Egipt), ocupat de musulmani si frecventat din sec. 11 de negustori crestini. Comertul cu L. a fost dominat de negustorii italieni (din Venetia si Genova in special) pana la sfarsitul sec. 15, cand suprematia a trecut de partea turcilor otomani. Din initiativa lui Colbert a fost creata Compania Levantului (1670), companie franceza de comert avand scopul de a controla comertul din bazinul oriental al M. Mediterane. Si-a incetat activitatea dupa 1678. 2. Regiune geografica in E Spaniei, cuprinzand provinciile Castelon de la Plana, Valencia, Alicante si Murcia. Climat semiarid: culturi de maslini, vita de vie. Picturi rupestre din Epipaleolitic.
CHASSELAS (cuv. fr.) [sasia] subst. Nume dat mai multor soiuri de vita de vie nobila care produc struguri pentru masa (c. dore, c. napoleon, c. muscat, c. rosu etc.); ceasla.
BUSUIOC2, -OACA, busuioci, -oace, adj. Cu aroma si miros de busuioc1. ♦ (Substantivat) Varietate de vita de vie; strugure produs de aceasta vita. ♦ (Substantivat, f.) Varietate romaneasca de pere varatice. – Din busuioc1.
CALVARIU (< fr., lat.) s. n. (La catolici) Cruce monumentala din piatra sau lemn, asezata in apropierea bisericii sau la intretaierea drumurilor, decorata cu figura lui Iisus in ronde-bosse sau cu vita-de-vie in torsada.
RUPESTRIS DU LOT [du lo] (loc. fr.) subst. Soi de portaltoi pentru vita de vie, utilizat pe soluri sarace, calcaroase, in zone secetoase.
NEUBURGER (cuv. germ.) [noiburgər] s. m. Soi german de vita de vie cu ciorchini mici, cilindrici, care au boabe verzi-galbui si must nearomat.
cercuiesc v. tr. (d. cerc 1). Pun cercuri la butoaie. Pun un cerc la capatu unui lemn ca sa nu roada, ca la butucu roatei. Leg vita de vie. Fig. Lit. Circumscriu, ingradesc, limitez. V. incercuiesc.
RACEM (‹ fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescenta formata dintr-un ax principal lung pe care se insera alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali intre ei ca lungime (ex. la salcam, zambila, lacramioara); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescenta alcatuita din mai multe r. simple asezate in lungul unui ax principal (ex. la vita de vie, castan).
Aristaeus, fiul lui Apollo si al nimfei Cyrene. Casatorit fiind cu Autonoe, fiica lui Cadmus, cu care a avut la rindul lui un fiu, pe Actaeon, Aristaeus s-a indragostit de Eurydice, sotia lui Orpheus. In timp ce o urmarea fugarind-o de-a lungul unui riu, Eurydice a fost muscata de un sarpe. Moartea ei a atras asupra lui Aristaeus minia zeilor. Ispasindu-si vina, el a fost in cele din urma iertat si primit in rindul semizeilor. Aristaeus era considerat ca protector al pastorilor si se spunea ca i-ar fi invatat pe oameni cum sa planteze vita de vie si cum sa creasca albinele.
LA MANCHE [la mantʃa], regiune naturala in partea central-sudica a Spaniei, parte componenta a comunitatii autonome Castilia-La Mancha, situata la 680-710 m alt. Clima calda (peste 20ºC media anuala); precipitatii reduse (400-500 mm anual). Culturi de cereale si de vita de vie. In aceasta regiune se petrece actiunea romanului „Don Quijote de La Mancha” de Cervantes.
butuc m. (gep. buttuk, anglosaxon, buttuc, capatii, butuc; engl. buttok, crupa. D. rom. vine rut. butuk, id. Cp. cu bont 2). Bustean, trunchi (mai mare ori mai mic, retezat si fara ramuri). Restu trunchiului ramas la pamint. Bucata de lemn gros: a pune un butuc in foc (V. naclad). Mijlocu roatei, in care-s intepenite spitele si pin care trece osia. Bucata de trunchi pe care macelaru taie carnea ori pe care se despica lemne ori se bate ceva cu ciocanu (Cind e de fer se numeste nicovala). Diba, lemn gros in care prindeau odinioara picioarele criminalilor si si se intrebuinteaza si azi contra celor indaratnici. Fig. Om prost ori trindav: ce butuc si acest om! Butuc de vita, trunchi de vita: o vie cu o mie de butuci. A trage cuiva un butuc (Mold.), a-l insela, a-l pacali. A fi din butuci, a fi din neam prost. Adv. A dormi butuc, a dormi adinc, greu, bumben, bustean, tun. A lega butuc, a lega teapan asa in cit sa nu se mai poata misca.
RIPARIA GLOIRE [riparia gluar] (loc. fr.) Soi de portaltoi pentru vita de vie, utilizat pe solurile afanate, fertile, cu umiditate bogata si cu continut redus de calciu.
SÃO MIGUEL [səu migel], cea mai mare ins. din arh. Azore (Portugalia), situata in Oc. Atlantic, la 1.190 km V de capul Roca (Portugalia); 746 km2; 65 km lungime; 15 km latime max. Orase pr.: Ponta Delgada, Furnas, Sete Cidades. Relief de campie in partea centrala si muntos-vulcanic in rest. Alt. max.: 1.103 m (vf. Vara). Clima calda si umeda. Izvoare termale. Culturi de tutun, ceai, cereale, vita de vie s.a. Cresterea bovinelor. Pescuit. Turism.
2) cosor n., pl. oare (vsl. kosori, d. kosa, coasa; bg. koser, rus. kosyri; ung. koszor, kocsor). Un fel de cutit incovoiat de taiat vita de vie s. a.
SAN BERNARDINO 1. Culme si pas de altitudine in SSE Elvetiei, in Alpii Lepontini la izv. Rinului, la 2.065 m alt., strabatuta de un tunel rutier (6,6 km lungime) la 1.400 m, deschis pentru trafic in 1967; are pe versantul de S statiuni pentru sporturi de iarna. 2. Oras in VSV S.U.A. (California), situat la poalele m-tilor cu acelasi nume, pe valea San Bernardino, la 96 km E de Los Angeles. 185,4 mii loc. (2000). Nod feroviar. Ind. siderurgica, chimica, a cimentului, mobilei, textila si alim. Constr. de rachete (Kaiser Steel Corporation) si de aparataj electronic. Piata agricola (cereale, portocale, struguri). Plantatii de citrice si vita de vie. Cresterea pasarilor si a bovinelor. Universitate (1960). Festival anual national al portocalelor (din 1915). Statiune climaterica. Fundat de misionarul spaniol Francisco Dumez, in 1810, poarta numele Sf. Bernardino din Siena. In 1851, o colonie de mormoni s-a stabilit aici, dar a plecat in 1857 in statul Utah pentru a intemeia asezarea Salt Lake City.
COARDA s. 1. (MUZ.) struna. (~ a unei viori.) 2. (TEHN.) sfoara, struna. (~ a ferastraului.) 3. (prin Mold. si Olt.) sageata. (~ a unui arc de vanatoare.) 4. (TEHN.) arc. (~ la un mecanism.) 5. (TEHN.) (reg.) crac, punte. (~ la compasul dogarului.) 6. (reg.) coada, rana, struna. (~ la crasnicul de pescuit.) 7. (TEHN.) (reg.) aparatoare, ceatlau, ganj, lamba, legatura, prajina. (~ la protapul saniei.) 8. v. brat. 9. (BOT.) vita. (Buciumul de vie are mai multe ~e.) 10. (ANAT.) coarda dorsala v. notocorda.
MALAGA s. m. varietate de struguri cu bobul mare, rosu inchis. ◊ vin dulce din vita de Malaga. (< sp., fr., it. malaga)
TIDULARIE, tidularii, s. f. (Reg.) Loc unde se elibereaza permisele de intrare in obor pentru cei care vin sa vanda vite. – Din tidula + suf. -arie.
DIEM PERDIDI (lat.) mi-am pierdut ziua – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, VIII. Cuvinte pe care obisnuia sa le rosteasca imparatul Titus, daca intr-o zi nu facea o fapta buna.
vie s. (BOT.; Vitis) vita. (Frunza de ~; planteaza ~.)
vita ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpina noduroasa si radacini puternice, cu frunze mari, crestate adanc, si cu fructe dispuse in ciorchini. 2) Suvita de par sau din alt material, din care se confectioneaza prin rasucire sau impletire anumite obiecte. 3) ramificatie a radacinii plantelor. 4) fig. Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmas. 5) fig. Succesiune de generatii care provin dintr-un stramos comun; neam; semintie; familie. [G.-D. vitei] /<lat. vitis
serdarit s.n. (inv. si reg.) impozit care se percepea pe vitele ce intrau prin vii si care constituia o parte din venitul serdarului.
ZACATURA, zacaturi, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihna pentru vite; zacatoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat intr-o zacatoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zacea) + suf. -(a)tura.
corcioava (oa dift.) f., pl. e (din rad. lui circel, dar cu fonetizmu rusesc. V. si cociorva). Butas, ramura de vita taiata ca sa fie rasadita aiurea: corcioave (vite taiete [!] din vie pentru prins. Neam. Rom. Pop. 2, 553).
ZACATURA, zacaturi, s. f. (Reg.) Loc de odihna pentru vite; zacatoare (4), staniste. 2. Rachiu sau vin depozitat intr-o zacatoare (II 1). – Zacea + suf. -atura.
ESCALOP ~uri n. Preparat culinar pregatit din felii de muschi (mai ales de vitel) inabusit in sos de vin. /<fr. escalope
HALACIUGA ~gi f. pop. 1) Desis de arbusti spinosi. 2) Totalitate a coardelor de vita, taiate primavara la curatatul viilor; rapca. /Orig. nec.
ESCALOP s.n. Preparat alimentar facut din muschi de vitel fiert in sos de vin. [Pl. -puri. / < fr. escalope].
vie, vii, s. f. 1. Teren plantat cu vita (I); plantatie de vita. 2. vita (I). – Lat. vinea.
PORTO2 s. n. vin rosu, tare si foarte dulce din vita de Porto (Portugalia). (< fr. porto)
vie (-ii), s. f. – 1. Teren plantat cu vita, bolta de vita. – 2. vita. – Mr. (a)vińe, megl. vińa. Lat. vῑnea (Puscariu 1879; REW 9350), cf. vegl. vena, it. vigna, prov., port. vinha, fr. vigne, cat. vinya, sp. vina. – Der. vier (var. inv. viiariu), s. m. (podgorean, viticultor), poate direct din lat. vῑneārius (Puscariu 1884); viereasa, s. f. (nevasta de vier); viesc, adj. (se zice despre o anumita varietate de pere si de mere).
aplecatoare si plecatoare f., pl. ori (d. a se [a]pleca. D. rom. vine rut. plekotora, plecatoare, si ung. pleketor, vita stearpa). Alaptatoare, doica (Vechi). Oaie careia i-a murit mielu si care se lasa sa fie supta putin de alt miel ca sa fie mulsa pe urma (Sin. cu mulgare).
ALIGOTE s. n. varietate de struguri din vita franceza de Burgundia, cu boabe mici, rotunde. ◊ vin din acest soi de struguri. (< fr. aligote)
ESCALOP s. n. preparat alimentar din muschi de vitel sau din peste, fierte in sos de vin. (< fr. escalope)
BOALA, boli, s. f. 1. (La om si la animale) Modificare organica sau functionala a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afecteaza organismul; maladie, afectiune, betesug. ◊ Boala somnului = boala infectioasa grava transmisibila prin intepatura mustei tete. Boala papagalilor = psitacoza. ◊ (Pop.) Boala copiilor = epilepsie. Boala lunga (sau mare) = febra tifoida. Boala seaca = tuberculoza pulmonara. Boala de zahar = diabet. ◊ Expr. A baga pe cineva in (toate) boale(le) = a supara, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva sa sufere din punct de vedere moral, a-l face sa se simta prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organica, patologica sau biochimica. 2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, lenese, naravase. 3, (Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊ Expr. A avea boala pe cineva = a avea ciuda, necaz, pica, invidie pe cineva. [Pl. si: boale] – Din sl. bolĩ.
PINOT [PI-NO] s. n. soi de struguri de vita nobila, de origine franceza, cu ciorchini mici, cilindrici. ◊ vin din acest soi. (< fr. pinot)
vara (veri), s. f. – Anotimpul cel mai calduros al anului. – Mr. veara, megl. vęra, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca in primavera (Puscariu 1875; REW 9213), cf. alb. vere (Philippide, II, 657). – Der. vara, vb. (a-si petrece vara; a pasuna vitele in timpul verii); varat, s. n. (perioada de vara; timpul in care pasc vitele vara); varatec (var. varatic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pasuni); invara, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primavara.
bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.
bale f. pl. (d. un sing. ba, ca si za, zale, mlat. baba, it. bava, fr. bave, sp. pg. baba. D. rom. vine sirb. bale). Saliva care curge din gura, ca la vite: a face bale de furie.
baliga f., pl i (-iga pare sa fie sufixu lat. -icus. D. rom. vine alb. baiga, sirb. balega, rut. balyga, belega). Excremente de vite mari (de bou, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mamaliga. La baliga moale putina apa-i trebuie, unui om slab o boala usoara-i trebuie ca sa cada la pat ori sa moara. V. cacareaza.
cornut, -a adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Si curnut: oaie curnuta. R. S. Gr. S. 6, 63). Secara cornuta, V. secara. Ban. S. f., pl. e. Datura. Neol. (fr. cornue). Retorta.
PRIPAS, pripasuri, s. n. 1. (Inv. si pop.) Pui de animal domestic. 2. (Pop.; in loc. adj.) De pripas = a) (despre animale domestice) care rataceste de colo pana colo, fara stapan; p. ext. luat drept zalog, drept garantie (pana la recuperarea pagubei produse in semanaturi straine); b) (despre copii) parasit, abandonat; p. ext. nelegitim; c) (despre oameni) venit din alta parte; strain, venetic. 3. (Reg.) Despagubire platita pentru o vita care a produs stricaciuni in semanaturi straine. – Din sl. pripasu.
PINOT s.n. Varietate de struguri de vita nobila de origine franceza, cu ciorchini mici, cilindrici. ♦ (P. ext.) Vin obtinut din acesti struguri. [Pron. pi-no. / < fr. pinot].
2) brinca f., pl. i (vgr. braghos, pron. branhos, raceala, brinca porceasca, de unde si alb. branga. D. rom. vine sirb. Banat brinka, orbalt). Erizipel, orbalt. (De boala asta sufera si vitele, care se unfla la git si la cap, afara de bivoli).
COLNA, colne, s. f. (Reg.) Coliba sau casa (la vie). ♦ Constructie (primitiva) servind, intr-o gospodarie taraneasca, la pastrarea uneltelor sau la adapostirea vitelor. – Din scr. kolna.
ALIGOTE s.n. Varietate de struguri din vita franceza de Burgundia, cu boabe mici, rotunde, de culoare alba verzuie. ♦ (p. ext.) Vin obtinut din astfel de struguri. [< fr. aligote].
ALEA IACTA EST (lat.) zarurile au fost aruncate – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, 32. Cuvintele lui Cezar la trecerea Rubiconului. Potrivit legilor Republicii nici un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie sa treaca acest rau in fruntea armatei pe care o comanda. Indica o decizie irevocabila, luata dupa indelungi ezitari.
colastra (Olt. Munt.) si corastra (Munt.) f., pl. e (lat. colostra si -strum, de unde s´a facut corastra, cu suf. din maiastra, albastra, apoi s´a disimilat in col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra si gulaszta). Munt. Primu lapte la femei si la vite. Pin [!] a**l. Lapte brinzit. – Si corasla (Mold. Munt.), corasta (Banat) si curasta (Maram.).
TARG ~uri n. 1) Loc special (de obicei intr-o localitate) unde se vand si se cumpara (zilnic sau in anumite zile) produse agricole sau industriale, vite etc.; piata. Zi de ~. 2) Desfacere sau achizitionare de marfuri in acest loc; operatie de vanzare cumparare. ◊ A veni la spartul ~ului a veni la sfarsitul unei activitati. A se ajunge cu ~ul a se invoi cu pretul. A face (sau a incheia) ~ul a cadea de acord asupra unei afaceri. 3) pop. Localitate de tip orasenesc. 4) pop. Intelegere in legatura cu ceva; invoiala; acord. 5) inv. Parte a unui oras unde era situat centrul comercial. /<sl. trugu
bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).
capusa (est) si -use (vest) f., pl. i (d. cap cu sufixu -usa, adica „cu capu mare, unflat [!]”; mrom. cipusa, capusa, capsuna. D. rom. vine alb. kapusa, sirb. krpusa, bg. kapus. V. capsuna). Un arahid (ixodes ricinus) care se prinde de vite si de alte animale (mai ales pe la urechi) si se desprinde greu. (Cind e flamind, e turtit ca o foaie; cind e satul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichirita. 2). Mugur (mai ales la vita): i-a dat capusa. Fig. Ce are´n gusa, si´n capusa, ce are´n inima, are si pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. capusesc.
OBOR1 oboare n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tin vitele; tarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intr-o apa curgatoare, pentru a prinde pestele sau pentru a pastra viu pestele prins. /<bulg., sb. obor
cirlig n., pl. e (cp. cu rus. pol. karlik, pitic, d. germ. karl, kerl [Bern. 1, 490]. D. rom. vine bg. kurlik, cirlig de cuier, kurliak, furca, tapoi, kurlug, cata). Varga (cui s. a.) de fer [!] (ori si de lemn) cu virfu´ncovoiat. Undita mai mare. Butas de vita taiat c´o bucatica de radacina. Munt.. Andrea. Fig. Rar. Parte dificila a unei afaceri, nod, ciot, clenci: aici e cirligu! V. cange, cata, cinghel, gheara, iglita.
HARAM, (1) haramuri, s. n. (Reg.) 1. vita slaba, prapadita. 2. Jaf, prada. ◊ Loc. adj. si adv. De haram = (lasat) la voia intamplarii, fara stapan, expus jafului. ◊ Loc. adv. De haram = de pomana, degeaba; pe nedrept. ◊ Expr. Haramul haram se face sau (de) haram vine, (de) haram se duce ori de haram a fost, de haram s-a dus = lucrul castigat pe nedrept se pierde precum s-a dobandit. Haram ca... = pacat ca...; degeaba... Haram de... = vai de... – Din tc. haram „ilicit, prohibit”.
acioaie si acioaie f., pl. oi (it. acciajo, vechi acciaro si aciale, otel, d. lat. pop. aciarium si aciale, care vine d. acies, ascutis; ven. azzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzali. V. ata, arcer, otel). Bronz. P et Clopot. Iron. Glas de acioaie, glas patrunzator, asurzitor: a' nceput cu glasu ei de acioaie. Munt. Clopotel cu sunet suptire [!] care se atirna la gitu vitelor, mai ales al minjilor (talanga). – Si cioaie (Mold. sud): o vaca purtind o cioaie mare (Sov. 186).
COLAC ~ci m. 1) Paine alba in forma de inel, impletit din doua sau mai multe vite de aluat. ◊ A se face ~ a sta culcat cu corpul incovoiat. Omul nu fuge de ~, ci de ciomag fiecare se fereste de rau, nu de bine. A astepta pe cineva cu ~ci calzi a-i face cuiva o primire c******a. ~ peste pupaza la un necaz se adauga altul. La cel bogat vine si d****l cu ~ celui norocos ii merge bine intotdeauna. Cum e sfantul si ~cul dupa cum e omul, asa este si atitudinea fata de el. 2) Obiect de forma inelara avand diferite intrebuintari. ◊ ~ de salvare cerc de pluta sau de cauciuc (umflat cu aer sau cu alt material usor), folosit pentru a tine la suprafata apei un naufragiat. ~ de fum rotocol de fum de tigara. 3) Ingraditura de piatra sau de lemn a unei fantani; ghizd. /<sl. kolati
corlata f., pl. e si ati (orig. gep. Cp. cu germ. quer-latte, let transversal. D. rom. vin ung. korlat, sir de gratii. V. corla 2 si let). Vest. Gard de gratii, gard rar. Balustrada de scara (care seamana a gard rar). Gratii care tin [!] finu sus in grajd ca sa poata trage calu cite putin fin de o data. Codirla, gratiile care sustin finu in apoia [!] carutei. Crivitar, bolta de gratii pe care se intinde vita sau alte plante. Scindura, mai ales de fag (Bz.). V. glaf, prichici, chelna, razlog.
