SILUI, siluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Astazi rar) A uza de forta fata de cineva sau de ceva; a constrange, a obliga, a sili (1); a violenta. 2. Spec. A necinsti, a viola o femeie, o fata. 3. Fig. A incalca, a nesocoti; a denatura, a falsifica. – Din sl. silovati „a provoca”.

SILUIRE, siluiri, s. f. Actiunea de a silui si rezultatul ei; constrangere, silnicie; spec. (inv.) violare (a unei femei, a unei fete). ♦ Fig. Denaturare, falsificare; folosire abuziva, nerecomandabila. – V. silui.

catifea (catifele), s. f. – 1. Tesatura care prezinta pe fata fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluta (viola tricolor). – 3. Varietate de vin rosu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Seineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluta, s. f. (panglica de catifea; planta, Tagetes patula).

Acastus, fiul lui Pelias, regele din Iolcus, si unul dintre argonauti. A luat parte la vinatoarea mistretului din Calydon. Dupa ce Pelias a fost ucis de propriile lui fiice la indemnul Medeei, Acastus s-a urcat pe tronul tatalui sau. In timpul jocurilor funebre organizate in amintirea acestuia, sotia lui Acastus, Hippolyte (sau Astydamia), s-a indragostit de Peleus, pe care a incercat sa-l seduca. Respinsa de erou si ca sa se razbune, Hippolyte l-a invinuit ulterior, pe nedrept, in fata sotului ei ca ar fi vrut s-o violeze. Pretextind o vinatoare, Acastus l-a dus pe Peleus pe muntele Pelion si l-a parasit acolo in timp ce dormea, prada fiarelor salbatice. Salvat de centaurul Chiron, Peleus s-a intors in cetate si, drept razbunare, i-a ucis pe Acastus si pe sotia acestuia.

viola vb. I. tr. 1. A nu respecta, a calca o lege, o dispozitie. 2. (Jur.) A intra, a patrunde (undeva) cu forta; a forta. ♦ A profana. 3. A silui, a necinsti (o fata, o femeie). [Pron. vi-o-. / cf. fr. violer, lat. violare].

viola vb. tr. 1. a incalca, a nesocoti o lege, un angajament, un drept. 2. (jur.) a patrunde cu forta; a deschide prin abuz. 3. a silui, a necinsti (o fata, o femeie). ◊ a profana. 4. (fig.) a ~ constiinta = a impune prin forta unele idei. (< fr. violer, lat. violare)

VIOARA³, viori, s. f. Instrument muzical alcatuit dintr-o cutie de rezonanta, avand intinse pe una din fete patru coarde, care vibreaza cand sunt atinse cu arcusul sau cand sunt ciupite; violina, scripca. [Pr. vi-oa- – Pl. si: vioare] – Cf. it. viola.