ANTICARIAT, anticariate, s. n. 1. Intreprindere care achizitioneaza si vinde carti vechi sau obiecte vechi de arta; anticarie. 2. Magazin in care se vand carti vechi. [Pr.: -ri-at] – Din anticar² (dupa germ. Antiquariat).

ANTICARIAT s.n. Intreprindere care cumpara si vinde carti vechi. ♦ Comertul de carti vechi.[Pron. -ri-at, var. anticvariat s.n. / cf. germ. Antiquariat].

antic (-ca), adj. – 1. Vechi, vetust. – 2. Care apartine antichitatii. Fr. antique. – Der. antica, s. f. (antichitate, obiect arheologic), din it. antico, prin filiera orientala (ngr. ἀντιϰά, tc., bg., iud. sp. antika, mr., megl. antica, cf. Meyer, Neugr. St., IV, 11; Bogrea, Dacor., IV, 789); anticar, s. m. (persoana care vinde carti vechi); anticariat, s. n. (magazin de antichitati si obiecte de ocazie), ca germ. Antiquariat; anticarie, s. f. (anticariat); anticat, adj. (inv., invechit); antichitate, s. f. (vechime).

ANTICARIAT s. n. unitate comerciala care cumpara si vinde carti vechi. (< germ. Antiquariat)

ANTICARIAT, anticariate, s. n. Intreprindere (de stat) care achizitioneaza si vinde carti vechi; (in trecut) negot cu carti de ocazie sau (impr.) cu obiecte vechi de arta. [Pr.: -ri-at] – Din anticar² (dupa germ. Antiquariat).

buchinist m. (fr. bouquiniste, d. bouquin, carte veche, d. ol. boeckin, carticica). Barb. Anticar, care cumpara si vinde carti vechi. – Verbu a buchini (dupa fr. bouquiner, a tot umbla cu cartile), cu int. de „a bucheri” nu exista pe rom.

ANTICARIAT ~e n. 1) Librarie in care se vand si se cumpara carti vechi si de ocazie. 2) Comert cu carti vechi. [Sil. -ri-at] /<germ. Antiquariat