POLICHET, polichete, s. n. (La pl.) Clasa de viermi inelati caracterizati prin parapode bine dezvoltate, prevazute cu un numar mare de pori, si care se tarasc pe fundul apelor marine sau se afunda in mal si nisip; (si la sg.) vierme inelat care face parte din aceasta clasa. [Var.: policheta s. f.] – Din lat. polychaeta, fr. polychetes.

ANELID ~e n. 1) la pl. Increngatura de viermi inelati cu corpul cilindric (reprezentanti: rama, lipitoarea). 2) vierme din aceasta increngatura. /<fr. annelides

INELAT, -A, inelati, -te, adj. (Despre par) In forma de inel (1), cu inele; buclat, carliontat. ♦ (Rar; despre degete) Impodobit cu inele (1). ♦ Care este format din inele. ♦ viermi inelati = viermi al caror corp este alcatuit dintr-un sir de inele (5). – Inel + suf. -at.

PROGLOTA, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglot s. n.] – Din fr. proglottis.

STROBIL s.m. 1. Con sau fruct compus al coniferelor. ♦ Spic purtator de sporange, la ferigi etc. 2. Corpul unui vierme inelat, alcatuit din proglote. [< fr. strobile, cf. gr. strobilos – obiect in spirala].

INELAT, -A adj. (Despre par) In forma de inele; carliontat. ♦ (Despre degete) Impodobit cu multe inele. ♦ (Zool.) Format din inele. ◊ viermi inelati = viermi care au corpul alcatuit din inele. [< inela].

PROGLOTA s.f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr. proglottis].

PROGLOTA s. f. fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. (< fr. proglottis)

STROBIL s. m. 1. fruct compus al coniferelor. ◊ spic purtator de sporange, la ferigi etc. 2. corpul unui vierme inelat, din proglote. (< fr. strobile, lat. strobilus)

ANELIDE s.n.pl. Increngatura din care fac parte viermii cu corpul cilindric inelat, care se misca cu ajutorul unor perisori; (la sg.) vierme din aceasta increngatura. [Sg. anelid, var. anelida s.f. / < fr. annelides, cf. lat. annellus – inel].

ANELIDE s. n. pl. increngatura de viermi cu corpul cilindric inelat, care se misca cu ajutorul unor perisori. (< fr. annelides)

RAMA ~e f. vierme cu corpul lung si subtire, inelat, de culoare roscata, care traieste in pamant, hranindu-se cu resturi vegetale, si care apare la suprafata dupa ploaie. /v. a rama

FLUTURE s. 1. (ENTOM.) lepidopter. 2. (ENTOM.) fluture-cap-de-mort (Acherontia atropos) v. cap-de-mort; fluture-de-matase v. vierme-de-matase; fluture-de-varza v. albilita; fluture-inelat v. inelar; fluture-rosu (Vanessa urticae) = (reg.) urzicar. 3. v. paieta.

inelat ~ta (~ti, ~te) 1) v. INELAR I. 2) (despre par) Care este rasucit ca niste inele; buclat; carliontat. 3) (despre viermi) Care are corpul format din inele. /inel + suf. ~at