BURGHEZ² ~i m. Persoana care face parte din burghezie; reprezentant al burgheziei. ◊ Mic-~ a) persoana care apartine micii burghezii; b) persoana cu viata spirituala redusa; filistin. /<it. borghese

CONSTIINTA s.f. 1. Forma cea mai inalta, proprie omului, de reflectare a realitatii obiective, produs al materiei superior organizate -creierul uman- si al vietii sociale. ♦ Ansamblu de procese psihice variate, complexe, cuprinzand senzatii, perceptii, reprezentari, notiuni, judecati, rationamente, inclusiv procese afective si volitionale. 2. Faptul de a-si da seama; intelegere. ◊ Constiinta sociala = viata spirituala a societatii ca reflectare a vietii ei materiale; constiinta de clasa = faptul de a fi constient de apartenenta la o anumita clasa, de a intelege interesele acestei clase, rolul ei istoric. 3. Sentiment pe care omul il are asupra moralitatii actiunilor sale. ◊ Proces de constiinta = lupta sufleteasca generata de momente si de situatii de viata deosebite, cruciale.; mustrare de constiinta = remuscare. 4. Libertate de constiinta = dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc. [Pron. -sti-in-. / < fr. conscience, cf. lat. conscientia, dupa stiinta].

SPIRITUALIZA vb. I. tr. a da, a impregna un caracter spiritual nobil, elevat. II. tr., refl. a incerca sa (se) detaseze de materie, sa (se) apropie de viata spirituala. (< fr. spiritualiser)

spiritualitAte f. Caracter spiritual. ◊ ~ea unui popor caracter specific al vietii spirituale si culturale a unui popor. [G.-D. spiritualitatii; Sil. -tu-a-] /<fr. spiritualite

isihasm s.n. Curent mistic din sec. XIII, cu centrul pe Muntele Athos, potrivit caruia telul vietii spirituale este sa uneasca mintea cu inima, „Lacasul lui Dumnezeu”, unire care se realizeaza „coborand”, prin intermediul respiratiei, mintea in inima (< fr. hesychasme)

spiritualITATE s.f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (Spec.) Ansamblu de idei si de sentimente care caracterizeaza un popor, o natiune din punctul de vedere al vietii spirituale, al specificului culturii sale. [Cf. fr. spiritualite].

INTELECTUALITATE s. f. 1. categorie sociala ale carei activitati si preocupari se desfasoara indeosebi in sfera vietii spirituale. 2. totalitatea intelectualilor. (< fr. intellectualite, germ. Intellektualitat)

spiritualITATE s. f. 1. caracterul a ceea ce este spiritual. 2. ansamblu de idei si sentimente care caracterizeaza un popor, o natiune din punctul de vedere al vietii spirituale, al specificului culturii sale. (< fr. spiritualite, lat. spiritualitas)

spiritualITATE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizeaza o colectivitate umana din punctul de vedere al vietii sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualite.

TRAI s. n. 1. viata, existenta. ◊ Mod de trai = ansamblul conditiilor materiale si spirituale specifice vietii unei persoane, unui grup social, unei societati. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trai din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea indura ceva. 2. viata buna, fericita si imbelsugata; desfatare, petrecere. 3. Convietuire. – Din trai (derivat regresiv).

EXISTENTA s. f. 1. faptul de a exista. ◊ viata. 2. categorie filozofica fundamentala, natura, materia, realitatea obiectiva. ♦ ~ sociala = categorie fundamentala a materialismului istoric desemnand latura materiala si cea spirituala a vietii sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)

CRIZA ~e f. 1) Faza primejdioasa si hotaratoare in viata sociala, constand intr-o manifestare violenta a contradictiilor economice, politice si sociale. ◊ ~ de guvern perioada cand un guvern a demisionat iar altul inca nu este format. 2) Moment critic in evolutia unei boli, dupa care urmeaza schimbarea in bine sau in rau. 3) Agravarea brusca a unei boli cronice. 4) Lipsa acuta a ceva necesar vietii materiale sau spirituale. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc. /<fr. crise, lat. crisis

A CUNOASTE cunosc tranz. 1) (aspecte ale vietii materiale sau spirituale) A poseda in memorie pe baza experientei sau a studiului; a sti. ~ orasul. ~ o limba. ~ opera unui scriitor. ◊ ~ viata (sau lumea) a avea mare experienta de viata. 2) (persoane) A sti din diferite puncte de vedere. Il cunosc de mic copil. ◊ A nu ~ moarte a) a fi durabil; b) a lasa o amintire vie. 3) (fiinte, lucruri) A deosebi de altele de acelasi fel (dupa anumite semne); a recunoaste. 4) A patrunde cu mintea; a intelege; a sti; a pricepe. Cunosc intentiile lui. /<lat. connoscere

ETNOGRAFIE s.f. Disciplina care studiaza felul de trai, viata materiala si spirituala a popoarelor. [Gen. -iei. / < fr. ethnographie, cf. gr. ethnos – popor, graphein – a descrie].

TEMA s.f. 1. Subiect, materie, problema (principala) care urmeaza sa fie lamurita; ideea fundamentala care se dezvolta intr-o expunere, intr-o opera literara etc. ♦ Grup de fenomene, de aspecte ale vietii materiale si spirituale prezente in opera de arta. ♦ Motiv melodic al unei compozitii muzicale, pe care se compun variatiunile. 2. Subiect de compozitie pentru scolari. ♦ Lucrare (scrisa) pregatita de un scolar. 3. (Gram.) Parte a unui cuvant alcatuita de radacina, impreuna cu prefixele si sufixele. [Cf. fr. theme, it. tema, lat. thema < gr. thema – subiect].

KA (in mitologia egipteana), fiinta, persoana, individualitatea; dublul fapturii omenesti care reproduce, in cele mai mici detalii, imaginea individului caruia ii apartine; puterea de zamislire; forta vitala intretinuta prin hrana, care este suportul vietii psihice si spirituale.

CIVILIZATIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se gaseste viata sociala, materiala si spirituala a unei formatii sociale sau a unui grup social; stare a vietii sociale, economice si culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultura materiala a unui popor, a unei societati etc. [Gen. -iei, var. civilizatiune s.f. / cf. fr. civilisation].

BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) si secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Presedinte (1960-1964 si 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (sef al statului). A organizat inabusirea „Primaverii de la Praga” (1968) si a elaborat doctrina „suveranitatii limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politica rigida, fapt ce a dus la o perioada de stagnare accentuata in societatea sovietica in domeniile vietii economice, sociale si spirituale.

DUHOVNICESC ~easca (~esti) 1) Care este caracteristic pentru duhovnici; de duhovnic. 2) rar Care se refera la viata interna a omului; sufletesc; spiritual. /duhovnic + suf. ~esc

ETNOGRAFIE s. f. stiinta care studiaza, descrie si clasifica particularitatile modului de viata si ale culturii materiale si spirituale ale unei etnii. (< fr. ethnographie)

ETNOGRAFIE s. f. Stiinta care clasifica popoarele lumii, studiaza compozitia, originea si raspandirea lor, urmareste evolutia culturii lor materiale si spirituale, moravurile si particularitatile felului lor de viata, legaturile cultural-istorice reciproce. – Din fr. ethnographie.

ANECDOTA s.f. 1. Fapt putin cunoscut din viata particulara a unei personalitati. 2. Scurta povestire hazlie, spirituala, cu un sfarsit deosebit, neasteptat. ♦ (Rar) Povestire, poveste. [< fr. anecdote, cf. gr. anekdotos – inedit].

ANECDOTA s. f. 1. fapt putin cunoscut din viata particulara a unei personalitati. 2. scurta povestire hazlie, spirituala, cu un sfarsit deosebit, neasteptat. (< fr. anecdote, gr. anekdota)

NIVEL¹ ~uri n. 1) Inaltime a unui loc in raport cu un plan orizontal dat. ◊ ~ul marii nivelui zero al marii in raport cu care se determina altitudinile formelor de relief. Curba (sau linie) de ~ linie de pe harta care uneste punctele cu aceeasi altitudine. Pasaj de ~ punct de intretaiere, la aceeasi altitudine, a doua cai de comunicatie. 2) Fiecare dintre partile care cuprind incaperile de pe acelasi plan orizontal dintr-o cladire; etaj; cat. 3) fig. Treapta de dezvoltare a ceva; masura in care se manifesta evolutia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ stiintific. ~ artistic. ~ intelectual. ◊ ~ de trai (sau ~ul vietii) masura in care sunt satisfacute necesitatile materiale si spiri-tuale ale populatiei unei tari, intr-o anumita perioada de timp; grad al bunastarii. La acelasi ~ pe aceeasi treapta; pe acelasi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerintelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor si a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei marimi in raport cu o valoare de referinta. ~ de energie. /v. a nivela

MOD s. n. 1. fel, chip, maniera; procedeu, metoda. ♦ (ec.) ~ de productie = modul istoriceste determinat in care oamenii produc bunurile materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii; ~ de viata = continutul si formele specifice de satisfacere a nevoilor materiale si spirituale ale unei societati. 2. categorie gramaticala specifica verbului, care exprima aprecierea vorbitorului fata de actiune. ◊ (despre parti de vorbire, propozitii sau parti de propozitii) de ~ = care are sensul, functia de a arata modul. 3. (muz.) structura unei game determinata de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (log.) ~ silogistic = forma concreta pe care o iau figurile silogismului in functie de calitatea si cantitatea judecatilor componente. (< fr. mode, it. modo, lat. modus)

spiritual ~a (~i, ~e) 1) Care tine de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. viata ~a. Valori ~e. 2) Care are spirit; dotat cu inteligenta; ager; inteligent. Om ~. 3) Care denota vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Gluma ~a. 4) (in filozofie) Care tine de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere ~a. 5) Care apartine bisericii; propriu bisericii; bisericesc. [Sil. -tu-al] /<lat. spiritualis, fr. spirituel

DUH ~uri n. 1) (in superstitii) Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; fantoma; spirit; vedenie; naluca; aratare; stafie. 2) Latura psihica a omului; suflet. 3) Facultate mintala; minte. ◊ Sarac cu ~ul naiv. Vorba de ~ vorba spirituala. 4) inv. Proces fiziologic prin care organismul foloseste oxigenul si elimina bibxidul de carbon pentru intretinerea vietii; rasuflare; respiratie. ◊ A-si da ~ul a muri. Intr-un ~ intr-un suflet; intr-o fuga. 5) inv. Fel de a fi al omului; caracter; fire; natura. /<sl. duhu

PLATONIC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival Care tine de platonism; propriu filozofiei lui Platon. 2) si adverbial (despre sentimente) Care se bazeaza pe o atractie spirituala; cu caracter pur ideal, spiritualizat. Dragoste ~ca. 3) Care este imposibil de a fi transpus in viata; cu caracter pur teoretic. /<fr. platonique

ACTIVISM s. n. 1. atitudine care pune accentul pe nevoile vietii. 2. doctrina potrivit careia spiritul uman trebuie sa se angajeze in actiune pentru realizarile materiale si spirituale ale societatii. (< fr. activisme)

spiritual adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale si elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (inv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viata ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rational. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (inv.) religionar. (Dogma ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Pastor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.) 10. destept, inteligent, (inv.) spirituos. (O conversatie ~.) 11. hazliu. (Gluma ~.)

CULTURA¹ s. f. 1. totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire in decursul vremurilor. ◊ totalitatea cunostintelor din diverse domenii pe care le poseda cineva; dezvoltare intelectuala a cuiva. ♦ ~ generala = ansamblu de cunostinte necesare unui individ in viata zilnica; ~ de masa = ansamblu de cunostinte si de valori cu care masele vin in contact prin participare creatoare sau prin asimilare. 2. (arheol.) totalitatea vestigiilor materiale si spirituale pastrate, prin intermediul carora poate fi reconstituita imaginea comunitatii omenesti dintr-o anumita epoca. 3. totalitatea lucrarilor agrotehnice necesare pentru a obtine recolte bogate de la plantele de cultura. ♦ plante de ~ = plante cultivate de om. ◊ teren cultivat cu anumite plante. ◊ crestere, prasire a unor animale. 4. crestere in laborator a unor bacterii; colonie de bacterii produsa in acest fel. 5. ~ fizica = dezvoltarea armonioasa a corpului omenesc prin gimnastica si sport; educatie fizica. (< fr. culture, lat. cultura)