EXPRESIONISM n. Curent in literatura si arta moderna care proclama o tendinta exagerata de a exprima viata interioara mai mult decat impresiile lumii din afara. /<fr. expressionnisme

EXPRESIONISM s.n. Miscare literara si artistica moderna aparuta la inceputul sec. XX caracterizata prin tendinta exagerata de a pune in lumina viata interioara (stari de spaima, de durere, de uimire, de exacerbare a sentimentelor) in dauna lumii din afara si a impresiilor lasate de aceasta. [Pron. -si-o-. / < fr. expressionnisme].

SCHIZOID, -A adj. (Despre o constitutie mintala) Predispus spre schizofrenie; (despre o personalitate) care se caracterizeaza printr-un comportament bizar, inclinat spre izolare, spre viata interioara; schizotim. [Pron. -zo-id. / < fr. schizoide].

interiorIZA vb. I. tr., refl. 1. A reflecta in constiinta unele fenomene exterioare. 2. A-si inabusi manifestarile exterioare; a face sa prevaleze viata interioara; a se refugia in trairi interioare. [Pron. -ri-o-. / < fr. interieuriser].

interiorIZA vb. I. tr. a reflecta in constiinta unele fenomene ale realitatii. II. refl. a-si inabusi manifestarile exterioare; a face sa prevaleze viata interioara; a se refugia in trairi interioare. (< fr. interieuriser)

IRIMESCU, Ion (1903-2005, n. Preutesti, jud. Suceava), sculptor roman. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la Bucuresti. Elev al lui D. Paciurea. Capacitate de a caracteriza pregnant, in admirabile portrete, viata interioara, personalitatea modelelor sale (N. Iorga, M. Eminescu, I. Jalea, T. Arghezi, G. Oprescu, „Stefan Luchian”). Accente decorative („Floarea”, „Odihna”). Compozitii alegorice si mitologice („Orfeu”, „Muzica”, „Pegas si Apolo”). Monumente („Mircea cel Batran”, „1907”, „Titulescu”, „C. Brancusi”).

AUTISM s. n. Stare patologica manifestata prin ruperea legaturilor psihice cu lumea exterioara si intensa traire a vietii interioare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autisme.

AUTISM n. med. Stare patologica caracterizata prin pierderea contactului psihic cu realitatea si trairea intensiva a unei vieti interioare. /<fr. autisme

SIMBOLISM n. (la sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX) Curent in literatura si arta, care cauta sa sugereze, prin valoarea muzicala si simbolica a cuvintelor, nuantele cele mai subtile ale vietii interioare. /<fr. symbolisme

AUTISM s.n. (Med.) Stare patologica caracterizata prin ruperea contactului cu realitatea exterioara si prin trairea excesiva a unei vieti interioare, unul din simptomele fundamentale ale schizofreniei. [< fr. autisme].

AMIEL, Henri-Frederic (1821-1881), scriitor elvetian de limba franceza. Analist meticulos si subtil al vietii interioare („Fragmente dintr-un jurnal intim”).

INTROVERTIT ~ta (~ti, ~te) Care este preocupat doar de viata sa interioara. /<fr. introverti

SPEOLOGIE s.f. Stiinta care studiaza formarea pesterilor si viata din interiorul lor; speleologie. [Cf. fr. speleologie < gr. speos – pestera, logos – stiinta].

HOLOENDOBIOTIC, -A adj. (despre ciuperci) care traieste toata viata in interiorul unui alt organism. (< fr. holoendobiotique)

INTROVERTIT, -A adj., s. m. f. (cel) care isi indreapta atentia mai ales spre viata sa interioara. (< fr. introverti)

SPEOLOGIE s. f. stiinta care studiaza formarea pesterilor si viata din interiorul lor. (dupa fr. speleologie)

BEHAVIORISM (‹ fr. {i}; {s} engl. behaviour „comportament”) s. n. Curent psihologic intemeiat de psihologul american J.B. Watson (1913), care reduce psihologia la studiul comportamentului, al relatiei dintre stimul si raspuns, eliminind din cimpul cercetarii psihologice constiinta, fenomenele vietii psihice interioare.

PERISTIL, peristiluri, s. n. Galerie interioara sau exterioara formata dintr-un sir de coloane sau de stalpi, care margineste o cladire, o gradina, o sala; ansamblul acestor coloane. ♦ A doua curte interioara a cladirilor romane, inchisa si marginita de porticuri si rezervata vietii familiale. – Din fr. peristyle.

FOR, (2) foruri, s. n. 1. Piata publica in Roma antica, unde era concentrata viata social-politica, religioasa si economica a orasului si unde se judecau procesele. 2. Autoritate, instanta, organ de stat. 3. (In sintagma) For interior = constiinta. – Din lat. forum, (3) fr. for.

CUTREMUR (‹ cutremura) s. m. 1. Zguduire brusca si puternica, de scurta durata, a scoartei Pamintului, cauzata fie de factori interni (miscari tectonice, eruptii vulcanice), fie de factori externi (fortele mareice, caderi mari de presiune atmosferica, ciocnirea unor meteoriti cu Pamintul). Ii sunt caracteristice: hipocentrul (locul din interiorul litosferei unde se declanseaza energia care provoaca c.) si epicentrul (proiectia hipocentrului la suprafata scoartei Pamintului). Intensitatea c. se masoara pe scara Mercalli, iar magnitudinea pe scara Richter. Cele mai dustrugatoare au fost c. din: 24 ian. 1556 – in provincia Shanxi-China, 830 mii victime; 1 sept. 1923 – in provincia Kanto-Japonia, peste 576 mii case; 31 mai 1970 – Peru, 70 mii morti. In Romania s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale materiale in c. din 10 nov. 1940 si 4 mart. 1977. 2. Fig. Infiorare; p. ext. teama, frica, groaza; panica.