huzur n. 1) Trai imbelsugat si lipsit de griji; lafaiala; rasfat. 2) viata inactiva, lipsita de activitate; lenevie; trandavie. /<turc. huzur

A huzurI ~esc intranz. A trai o viata fara de griji; a o duce in huzur; a se lafai. ◊ ~ de bine a nu mai putea de bine. /Din huzur

huzur s. n. Trai comod si lipsit de griji; p. ext. viata de trandavie si de imbuibare. – Din tc. huzur.