BOEMA s.f. Mediu in care traiesc boemii, lumea boemilor; viata de boem. [Pron. bo-e-ma. / < fr. boheme, cf. it. boemme].

BOEM, -A I. s. m. f. om, artist dezordonat, lipsit de mijloace materiale, fara siguranta zilei de maine. II. adj. care corespunde firii, felului de viata caracteristice unui boem (I). III. s. f. mediu in care traiesc boemii (I), viata de boem. (< fr. boheme)

boem², -A, boemi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Artist care duce o viata dezordonata, neconforma convenientelor sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic boemilor² (1). 3. S. f. Mediu in care traiesc boemii² (1); viata dusa de boemi² (plina de privatiuni, dezordonata). – Din fr. boheme.

HIPPY [pr.: hipi] m. Tanar nonconformist, imbracat neglijent si cu inclinare spre modul de viata boem. /Cuv. engl.

HIPPY s.m. Nume dat tinerilor care, prin modul de viata boem si prin tinuta lor vestimentara nonconformista, se opun vietii conventionale a societatii, incercand un protest naiv, neorientat si uneori cu tendinte antisociale. [Pron. hipi. / < americ. hippy].

HIPPY s. m. nume dat tinerilor care, prin modul de viata boem, prin tinuta vestimentara nonconformista si, uneori, prin consumare de d*****i si prin promiscuitate, se opun vietii conventionale a societatii. ◊ epitet dat unui tanar cu parul lung si imbracat neglijent. ◊ (adj.) miscarea, moda hippy. (< amer. hippy)

boemA s. f. Lumea in care traiesc boemii²; viata pe care o duc acestia. – Fr. boheme.

boemA ~e f. 1) Mediu in care traiesc boemii; lume a boemilor. 2) Fel de viata caracteristic boemilor. [G.-D. boemei] /Din boemia n. pr.

boem², -A, boemi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana, mai ales literat sau artist, care duce o viata neregulata, dispretuind convenientele sociale. 2. Adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic boemilor² (1). – Fr. boheme.

Bohem, -a s. (d. Bohemia; fr. Boheme, Ceh si tigan, fiindca se credea ca Tiganii au venit in Francia din Bohemia: mlat. Bohemus). Ceh, Bohemian, locuitor din Bohemia. Adj. Limba bohema. Fig. Om cu viata de vagabond si si cu aere de intelectual sau artist. Adj. O viata bohema. – Si boem.

boema (mediu, fel de viata) s. f., g.-d. art. boemei; pl. boeme

boem² ~a (~i, ~e) si substantival Care duce o viata dezordonata si fara griji. /Din boemia n. pr.

boem, -A s.m. si f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranta zilei de maine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viata caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. boheme].

COMENIUS (Jan Amos KOMENSKY) (1592-1670), pedagog ceh. Episcop al comunitatii protestante a „fratilor boemi”. Fondatorul pedagogiei moderne si al didacticii ca disciplina de sine statatoare. A conceput procesul instructiv-educativ ca un sistem in patru trepte, potrivit virstelor de dezvoltare a a omului, pentru fiecare grupa de sase ani de viata, pina la 24 de ani; scoala materna, scoala elementara, gimnaziul si invatamintul academic. A introdus invatamintul colectiv pe clase si a stabilit sistemul de predare pe lectii, cu orare si planuri zilnice, lunare si anuale („Didactica magna”). Cartile sale au cunoscut numeroase editii si in Romania.