AVERROISM s.n. Curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care sustinea ca materia si miscarea sunt vesnice si nu au fost create si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroisme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Rosd].

AVERROISM s. n. curent in filozofia medievala occidentala avand la baza invatatura lui Averroes, care afirma ca materia si miscarea sunt vesnice si nega nemurirea sufletului si viata de apoi. (< fr. averroisme)

ATEISM s. n. Conceptie care consta in negarea, fundamentata stiintific, a religiei, a credintei in miracole, in viata de apoi. – Fr. atheisme (< gr.).

ATEISM s.n. Conceptie materialista care respinge religia, credinta in supranatural si existenta oricarei divinitati, a miracolelor si a vietii de apoi; negare a lui Dumnezeu. [< fr. atheisme, it. ateismo < gr. a – fara, theos – zeu].

BRATU, Lucian (n. 1924, Bucuresti), regizor roman de film. Abordeaza cu succes filmul istoric („Tudor”), apoi filme cu tematica inspirata din viata cotidiana care investigheaza cu precadere psihologia eroinelor („Drum in umbra”, „Orasul vazut de sus”, „Angela merge mai departe”).

VIITOR¹ viitoare (viitori, viitoare) Care tine de perioade ce urmeaza sa vina; care va urma dupa prezent. Anul viitor. Generatiile viitoare. ◊ viata viitoare viata care ar urma dupa moarte in lumea de apoi. Timp viitor timp verbal care exprima o actiune sau o stare ce urmeaza sa se realizeze dupa momentul vorbirii. [Sil. vi-i-] /a veni + suf. ~tor

Cercopes, fiii Theiei, erau niste tilhari vestiti – de statura uriasa si inzestrati cu o forta extraordinara – care-i jefuiau pe calatori. Incercind sa-l prade si pe Heracles, au fost prinsi si legati cobza de catre erou, care insa mai apoi le-a dat drumul teferi si nevatamati. Continuindu-si viata de jafuri si pradaciuni, cercopii au sfirsit prin a-i minia pe zei, care i-au transformat in maimute. Dupa o alta legenda, cercopii erau niste spiridusi.

VIITOR, -OARE, viitori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care va veni, care va fi, va exista, va aparea dupa momentul de fata; proiectat intr-o perioada care va veni. ◊ viata viitoare = (in conceptiile religioase) viata care ar continua si dupa moarte, intr-o lume de apoi. (Gram.) Timpul viitor (si substantivat, n.) = timp verbal care exprima o actiune ulterioara momentului vorbirii. II. S. n. 1. Timpul care urmeaza prezentului; viitorime. ◊ Loc. adv. Pe (sau in) viitor = de acum inainte. 2. Situatie, stare care urmeaza sa existe; perspectiva. ◊ Loc. adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = cu perspective frumoase de dezvoltare. ◊ Expr. A avea viitor = a avea sanse de succes intr-o actiune; a-l astepta o cariera plina de succes. [Pr.: vi-i-] – Veni + suf. -tor.

COSBUC, George (1866-1918, n. Hordou, azi Cosbuc, jud. Bistrita-Nasaud), poet roman. Acad. (1916). Redactor la „Tribuna” din Sibiu. Stabilit apoi la Bucuresti (1889), unde a intemeiat si a condus in colaborare diverse publicatii („Vatra”, „Semanatorul”, „viata literara”). Opera sa, de factura neoclasica si si folclorica („Balade si idile”, „Fire de tort”), remarcabila prin varietatea prozodica si muzicalitatea versului, releva aspecte ale universului rural, evoca momente capitale ale existentei („Nunta Zamfirei”, „Moartea lui Fulger”) sau instantanee ale Razboiului de Independenta („Cintece de vitejie”). Pasteluri, balade de inspiratie istorica, parodii („Un piparus modern”), versuri pentru copii. Traduceri din Dante („Divina comedie”), Homer („Odiseea”), Vergiliu („Eneida”), Kalidasa („Sakuntala”).

RADISCEV [radiʃtʃif], Alexandr Nikolaevici (1479-1802), scriitor rus. Sub influenta scriitorilor iluministi francezi, a scris „Calatorie de la Petersburg la Moscova”, care, sub forma unui sir de tablouri ale vietii din Rusia feudala, contine un protest la adresa autocratiei tariste. Poeme. Arestat, condamnat la moarte (1790), gratiat si apoi deportat in Siberia (1790-1797).

ARGETOIANU, Constantin (1871-1955, n. Craiova), om politic roman. Seful delegatiei romane la preliminariile de pace de la Buftea (5 mart. 1918). Membru fondator al Partidului Poporului si apoi membru al Partidului National-Liberal; infiinteaza Partidul Agrar (1932-1938). Ministru in repetate rinduri. Prim-ministru (sept.-nov. 1939). Membru in consiliile de administratie ale unor importante societati industriale. Sprijinitor al politicii regelui Carol al II-lea de intarire a rolului monarhiei in viata de stat. A murit in inchisoare. Memorii.