VERISM s. n. Curent literar si muzical (de opera) aparut in Italia la sfarsitul sec. al XIX-lea, care abordeaza teme realiste (si naturaliste) legate de viata cotidiana si de faptele oamenilor simpli. – Din it. verismo, fr. verisme.

NEOREALISM s. n. 1. Curent filozofic contemporan care identifica constiinta cu existenta, redusa la un complex de senzatii independente. 2. Curent in literatura, artele plastice si cinematografia italiana contemporana, care se manifesta printr-o tendinta de apropiere de faptul real, de viata cotidiana a oamenilor obisnuiti. [Pr.: ne-o-re-a-] – Din fr. neo-realisme.

FANATISM n. Atasament patimas pentru o convingere, pentru o credinta etc., insotit de o totala intoleranta fata de opiniile altora. ◊ ~ religios credinta oarba in idei religioase cu tendinta excesiva de a le urma in viata cotidiana. /<fr. fanatisme

NEOREALISM n. 1) Curent in filozofia contemporana cu tendinta realista. 2) Curent modern in literatura, cinematografie si in artele plastice, care se caracterizeaza prin democratism, apropiere de viata cotidiana si prin simplitatea mijloacelor de expresie. [Sil. ne-o-re-a-] /<fr. neo-realisme

PRACTIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu teoretic) 1) Care tine de practica; propriu practicii. Activitate ~ca. 2) Care este bine adaptat pentru a fi folosit intr-un anumit scop; care poate fi folosit sau manuit cu usurinta; comod. 3) (despre persoane) Care se orienteaza cu abilitate in viata cotidiana; care afla aplicare oricaror lucruri sau situatii; priceput. Femeie ~ca. /<fr. pratique, lat. practicus

PRICEPUT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A PRICEPE si A SE PRICEPE. 2) (despre persoane) Care se orienteaza cu abilitate in viata cotidiana; care afla aplicare oricaror lucruri sau situatii; practic. /v. a (se) pricepe

NEOREALISM s.n. 1. Curent filozofic contemporan care considera ca ontologia are o autonomie absoluta fata de gnoseologie, obiectul cunoasterii constituind o „realitate” independenta de subiectul cunoscator si de procesul cunoasterii. 2. Curent in literatura, artele plastice si cinematografia italiana contemporana, care se manifesta printr-o tendinta de apropiere de faptul real, de viata cotidiana a oamenilor, prezentand, alaturi de personaje si fenomene tipice, fapte brute, marunte, nesemnificative. [Cf. fr. neo-realisme, it. neorealismo].

MOMENT s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

NEOREALISM s. n. 1. curent in filozofia contemporana care identifica constiinta cu existenta, redusa la un complex de senzatii independente. 2. doctrina literara sau artistica inspirata din realism. ◊ miscare artistica in cinematografia italiana contemporana, care se manifesta printr-o tendinta de apropiere de problemele sociale, de viata cotidiana a oamenilor obisnuiti. (< fr. neorealisme, it. neorealismo)

BALACESCU-DEMETRIADE, Lucia (1895-1979, n. Bucuresti), pictorita si graficiana romana. Peisaje citadine si marine de mici dimensiuni, scene din viata cotidiana, tratate cu rafinament si verva; naturi moarte.

BRATU, Lucian (n. 1924, Bucuresti), regizor roman de film. Abordeaza cu succes filmul istoric („Tudor”), apoi filme cu tematica inspirata din viata cotidiana care investigheaza cu precadere psihologia eroinelor („Drum in umbra”, „Orasul vazut de sus”, „Angela merge mai departe”).

LANCRET [lãkre], Nicolas (1690-1743), pictor, desenator si gravor francez. Scene galante, aspecte din lumea teatrului si din viata cotidiana intr-un stil elegant, rafinat, plin de culoare si gratie („Lectia de muzica”, „Balansoarul”, „Cele patru anotimpuri” – simbolizand etapele vietii), influentate de Watteau; ilustratie de carte.

LACIS [latsis], Vilis (1904-1966), scriitor leton. Romane inspirate din viata cotidiana, cu conotatii politice („Furtuna”, „Fiul pescarului”).

IMPERATIV, -A, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordona; poruncitor. ◊ Mod imperativ (si substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprima un ordin, o interdictie, un sfat, un indemn, o rugaminte etc. a subiectului. Propozitie imperativa = propozitie care exprima un ordin, un indemn, o rugaminte etc. 2. S. n. Necesitate categorica si neconditionata; obligatie. ◊ Imperativ categoric = principiu (enuntat de Kant) dupa care obligatia morala are un caracter absolut, neconditionat, spre deosebire de cerintele conditionate ale vietii cotidiene. – Din fr. imperatif, lat. imperativus.

GEN ~uri n. 1) Grup de fiinte sau de obiecte care se caracterizeaza printr-o anumita insusire; fel; soi; specie; categorie. 2) Fel de a fi al cuiva; natura. 3) biol. Categorie sistematica inferioara familiei si superioara speciei. ~ul felinelor. 4) gram. Categorie gramaticala care indica forma ce o iau cuvintele pentru a indica sexul fiintelor pe care le denumesc (extinzandu-se si la numele de lucruri). ~ul masculin. ~ul neutru. 5) (in teoria literaturii si a artei) Grup de opere caracterizate prin trasaturi asemanatoare (in ce priveste tema, stilul, forma etc.). ~ epic. ~ muzical. ◊ Pictura de ~ pictura care reprezinta aspecte ale vietii cotidiene. /<lat. genus, ~eris

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

VERISM s. n. curent artistic si literar aparut in Italia la sfarsitul sec. XIX, care, sub influenta naturalismului francez, isi propunea sa prezinte realitatea vietii cotidiene, intemeiata pe observatie si analiza, pe veridicitate. (< it. verismo, fr. verisme)

APULEIUS, Lucius (c. 125-c. 180), scriitor latin. Capodopera sa, romanul fantastico-realist „Metamorfozele” sau „Magarul de aur”, contureaza o imagine pitoreasca a vietii cotidiene a epocii. Scrieri retorice („Florilegii”) si filozofice.

RIAZANOV, Eldar Aleksandrovici (n. 1927), regizor si scenarisr rus de film. Autor de comedii satirice pe tema vietii cotidiene in societatea sovietica si in Rusia dupa 1990. Incisivitatea discursului este intotdeauna temperata, transformandu-se intr-o ironie tandra la adresa personajelor si situatiilor („Dragoste si statistica”, „Gara pentru doi”, „Hoaste batrane”).

ROZANOV, Casili Vasilievici (1856-1919), scriitor, publicist si filozof religios rus. A criticat in scrierile sale tendintele ascetice ale moralei crestine, exaltand valorile vitale ale vietii cotidiene („Apocalipsa timpului nostru”, „Metafizica crestina”).

FREUD [frɔit], Sigmund (1856-1939), psihiatru austriac. Stabilit la Londra (1938). Intemeietorul psihanalizei („Introducere in psihanaliza”). A contribuit la constituirea psihologiei clinice prin tehnica explorativa a inconstientului. Cercetari asupra simptomelor nevrotice (angoase, fobii, obsesii). A studiat rolul s**********i in viata si in arta, al viselor, al actelor de fiecare zi, ca si al impulsurilor de autoafirmare („Interpretarea viselor”, „Psihopatologia vietii cotidiene”, „Trei eseuri asupra teoriei s**********i”, „Totem si tabu”).

PROZA f. 1) (in opozitie cu poezie) Creatie literara artistica realizata intr-un limbaj expresiv, dar nesupus regulilor de versificatie. 2) Totalitate a creatiilor literare de acest fel (ale unui scriitor, ale unui popor, ale unei epoci). ~a lui I. Druta. ~a secolului XIX. 3) Mod de exprimare caracteristic pentru acest gen de creatie. 4) fig. Fapt care este obisnuit, cotidian. ◊ ~a vietii ansamblul preocuparilor si grijilor banale din viata de toate zilele. /<fr. prose, lat. prosa

BAUDELAIRE [bodler], Charles (1821-1867), poet, estetician, critic literar si de arta francez. Unul dintre initiatorii poeziei si artei moderne. Poeme („Florile raului”) inspirate de spectacolul cotidian al vietii pariziene, exprimind drama omului modern apasat de „spleen”, obsedat de ideea mortii, incercat de sentimente satanice si insetat de absolut. Poezia sa, exploatind ideea corespondentelor dintre feluritele impresii ale simturilor, se distinge prin forta de sugestie, prin armonia subtila si complexa a versului. Critic de arta („Arta romantica”). A mai scris „Mici poeme in proza”, jurnale intime. Traduceri din E.A. Poe.

HAMADHᾹNῙ (al-Hamadani) (pe numele adevarat Bazi’az-Zamān Abu al-Fadl Ahmad ibn al-Husayn al Hamadhānῑ) (c. 969-c. 1008), poet si prozator arab de origine persana. Initiator al genului literar numit macama. Opera lui, adevarata fresca, cu accente picaresti, a vietii sociale cotidiene din Orientul musulman, s-a impus prin originalitate si rafinament.

MATERIAL¹ ~a (~i, ~e) 1) Care tine de materie; format din materie. Corp ~. 2) Care exista independent de constiinta omului; cu existenta independenta; real. 3) Care exista in realitate; cu proprietatea de a fi perceput cu ajutorul simturilor; concret; real; perceptibil; sesizabil. 4) Care tine de corpul omenesc; propriu trupului; trupesc; corporal. Placere ~a. 5) Care tine de cerintele cotidiene ale aspectului economic, de trai sau de intretinerea vietii. Nivel ~. Interes ~. Avantaj ~. Dificultate ~a. [Sil. -ri-al] /<fr. materiel, lat. materialis

BOAS, Franz (1858-1942), antropolog american de origine americana. Initiatorul morfologismului (istoricismului), din perspectiva catuia cultura apare ca indisolubil legata de grupul social, de limba, practicile cotidiene si riturile acestuia („Gindirea omului primitiv”, „Antropologia si viata moderna”).