ascet (asceti), s. m. – Pustnic, sihastru. – Var. (inv.) aschit, aschet. Ngr. ἀσϰητής „obisnuit (cu viata ascetica)” si modern din fr. (cf. Murnu 7). Sec. XVII. – Der. ascetic, adj., din fr.; ascetism, s. n., din fr.: aschitac (var. aschitean), s. m. (inv., ascet).

MARABU s.m. I. Pasare asemanatoare berzei, cu pene foarte frumoase, raspandita in Africa si India; (p. restr.) penele acestei pasari, folosite ca podoaba; (p. ext.) podoaba formata din diferite pene de pasare, viu colorate, insirate pe ata. II. Credincios musulman medieval din nordul Africii, care ducea o viata ascetica si contemplativa. ♦ Mica moscheie in care slujea un asemenea credincios. [Var. marabut s.m. / < fr. marabout, it. marabu, cf. port. marabuto < ar. marbut].

CALUGAR, calugari, s. m. I. Barbat care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monah. II. Instalatie hidrotehnica cu ajutorul careia se poate evacua apa din helesteie, lacuri sau bazine artificiale in vederea primenirii ei. – Din sl. kalugeru (< gr.).

CALUGARITA, calugarite, s. f. I. Femeie care a facut legamant sa duca o viata religios-ascetica si care traieste intr-o comunitate manastireasca; monahie². II. Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie, cu picioarele din fata in forma de cange, care-i servesc la prinderea prazii (Mantis religiosa). – Calugar + suf. -ita.

ascetica s.f. Ramura a teologiei care studiaza viata si operele marilor asceti crestini. [< fr. ascetique, it. ascetica].

YOGA s.n. Scoala filozofica indiana care recomanda contemplarea, imobilitatea absoluta, extazul mistic si practicile ascetice in vederea eliberarii eului individual de contingentele vietii materiale si contopirii cu sufletul universal. [< fr., sanscr. yoga – contopire].

ROZANOV, Casili Vasilievici (1856-1919), scriitor, publicist si filozof religios rus. A criticat in scrierile sale tendintele ascetice ale moralei crestine, exaltand valorile vitale ale vietii cotidiene („Apocalipsa timpului nostru”, „Metafizica crestina”).

ascetic ~ca (~ci, ~ce) Care tine de ascet; propriu ascetilor. viata ~ca. /<fr. ascetique

ascetica s. f. Ramura a teologiei care se ocupa cu viata si operele marilor asceti crestini. – Fr. ascetique (< gr.).

ascetic adj., adv. 1. adj. sihastresc, (rar) pustnicesc, schimnic, schimnicesc, (inv.) sihastricesc. (viata ~.) 2. adv. sihastreste, (inv.) pustniceste, schimniceste. (Traieste ~.)

ascetic, -A I. adj. de ascet. II. s. f. ramura a teologiei care studiaza viata si operele marilor asceti crestini. (< fr. ascetique)

ascetic, -A, ascetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care apartine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceza. 2. S. f. Ramura a teologiei care se ocupa cu viata si operele unor asceti crestini. – Din fr. ascetique.