BASICA s. 1. v. vezica. 2. basica udului v. vezica u*****a. 3. basica inotatoare v. vezica inotatoare. 4. v. bula.

VEZICA s. (ANAT.) 1. basica. 2. vezica u*****a = basica udului. 3. vezica ombilicala v. sac vitelin. 4. vezica inotatoare = basica inotatoare. (~ a pestilor.)

FIZOSTOM, -A I. adj. (despre pesti) la care vezica inotatoare este legata de esofag printr-un canal. II. s. m. pl. ordin de pesti teleosteeni avand aceasta caracteristica. (< fr. physostome/s/)

VEZICA, vezici, s. f. 1. Organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau de secretie, pe care apoi le evacueaza prin contractia fibrelor musculare din structura sa. 2. (In sintagma) vezica inotatoare = organ al pestilor in forma de punga, dezvoltat din intestin si umplut cu gaze, care serveste la echilibru, la ridicarea si la coborarea in apa etc. – Din lat. vesica.

VEZICA s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar in care se acumuleaza (temporar) un lichid; basica. 2. (Biol.) vezica inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. [< lat. vesica, cf. fr. vessie].

vezica s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colecteaza temporar unele produse de excretie sau secretie; basica. ♦ ~ biliara = rezervor temporar al bilei in fosa colecistului de pe fata inferioara a ficatului; colecist; ~ ombilicala = sac vitelin. 2. (biol.) ~ inotatoare = organ plin cu gaze, caracteristic pestilor ososi, care determina ridicarea si coborarea pestelui in apa. (< lat. vesica)