aliluia interj. (vsl. aliluiia, ngr. alliluia, in lat. bisericeasca alleluia, cuv. ebraic care inseamna „slaviti-l pe Domnu”). Strigat de slavire lui Dumnezeu in cintecele bisericesti. Fam. Adiio, s' a dus: de-acuma, aliluia chilipir! A cinta cuiva aliluia, a-i cinta „vesnica pomenire”, a-l ingropa. – In poezie si -ula. Literar, mai nou, si aleluia.

POMENIRE, pomeniri, s. f. Actiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasa in cadrul careia se comemoreaza amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujba sau rugaciune pentru morti. ◊ vesnica pomenire = cantare bisericeasca cu care se termina slujba de inmormantare sau un parastas. ♦ (Inv. si pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni.

pomenire ~i f. 1) v. A POMENI. 2) Comemorare a amintirii unei persoane decedate sau a unui eveniment istoric. 3) Slujba religioasa pentru cei morti. ◊ vesnica ~ cantare bisericeasca de incheiere a prohodului. /v. a pomeni