PARTICULAR¹ n. Categorie filozofica intermediara care constituie o veriga de legatura intre singular si general. /<lat. particularis, germ. Partikular

RABLA, rable, s. f. ~ (etim. incerta; relationat cu sb. rabatno = in stare proasta si rabljenje = purtare, folosire, dar lipseste veriga de legatura; relatie mai putin probabila cu sas. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovina, borhot)

but (buturi), s. n. – Numai in expresia in butul cuiva = in ciuda cuiva. Sl., dar lipseste veriga de legatura imediata; cf. pol. buta „orgoliu”, sb., cr. buciti se „a turba”, pe care Cihac, II, 36, il citeaza ca sursa directa a rom. Inv.

PARTICULAR, -A adj. 1. Care apartine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ In particular = in mod deosebit, in special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatie sau de esenta individuala. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecati) In care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectii) predat elevilor in afara orelor oficiale de scoala. // s.n. Categorie filozofica, reprezentand o veriga de legatura intre singular si general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis].

sofrac (-ci), s. m. – (Bucov.) Pasare (Troglodytes parvulus). – Var. Banat sofrag. Sl., cf. sb. cvorak „graur”, svraka „cotofana” (Candrea; Scriban); dar lipseste veriga de legatura. Trebuie sa fie cuvint identic cu sofran, s. m. (Banat, varietate de soim, Lanius collurio), care pare ca s-ar fi contaminat cu sofran (planta).

ZBANT¹, zbanturi, s. n. (Reg.) 1. veriga, legatura de fier cu care se strang laolalta unele piese de la trasura, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec.

ZBANT¹, zbanturi, s. n. (Reg.) 1. veriga, legatura de fier cu care se strang laolalta unele piese de la trasura, de la car etc. 2. Petic la ghete.

navleg (navleaga), adj. – Prost. – Var. nevleg, (Olt.) navlig. Origine necunoscuta. Pare a fi in legatura cu sl. nevolja „necesitate”; cf. nevolnic si sb. nevoljno, nevoljan „infirm”; dar lipseste veriga intermediara. legatura cu vlaga si cu mag. nevleg „nominal” (Scriban) este suspecta. In Munt. si Olt.

rabla (rable), s. f. – 1. Hirb, obiect stricat. – 2. Gloaba, mirtoaga. Origine incerta. Trebuie sa fie pus in legatura cu sb. rabatno „in stare proasta”, rabljenje „uz”; dar lipseste veriga apropiata. legatura cu sas. Rabel „pleava, praf” (Draganu, Dacor., IV, 773) pare mai putin probabila. – Der. rablari, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvintul anterior (dupa Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).

VERIGHETA, verighete, s. f. Inel de metal (pretios, fara pietre) purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. – veriga + suf. -eta. Cf. ngr. vergheta.

HALCA, halcale, s. f. (Inv.) 1. veriga, cerc (de metal). ♦ Scoaba sau legatura de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulita la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul insusi. – Din tc. halka.

VERIGHETA ~e f. Inel fara piatra pretioasa, purtat ca simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti. /veriga + suf. ~eta

VERIGHETA s.f. Inel de metal (pretios) purtat pe deget ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti. [< it. verghetta, dupa veriga].

veriga ~gi f. 1) Fiecare dintre inelele unui lant. 2) Piesa in forma de inel, avand diferite intrebuintari tehnice. 3) fig. Parte componenta a unui ansamblu, care serveste drept element de legatura. 4) pop. Inel fara piatra, de obicei din metal pretios, purtat drept simbol al legaturii dintre logodnici sau dintre soti; verigheta. [G.-D. verigii] /<sl. veriga

veriga, verigi, s. f. 1. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc un lant. ♦ Fig. Element de legatura; p. ext. parte componenta. 2. Inel de metal, de material plastic etc., de diferite marimi, cu numeroase intrebuintari tehnice (ca element de fixare). 3. (Pop.) Verigheta. 4. (Reg.) Fiecare dintre segmentele inelare care formeaza toracele albinei. 5. (Reg.) Brat de apa care imprejmuieste un ostrov. 6. (In sintagma) veriga de rod = cuplu format dintr-o coarda de rod si un cap, care se lasa la taierea vitei de vie. – Din sl. veriga.

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.

CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.