DIAPAZON s.n. 1. Instrument alcatuit dintr-o vergea metalica in forma de U, care, vibrand, produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la acelasi diapazon cu cineva = a fi in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. Intindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt; registru. 3. Model-tip de hasuri folosit la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason – gama].

BETON s. n. 1. Amestec de pietris, nisip, ciment (sau asfalt, var hidraulic etc.) si apa, care se transforma prin uscare intr-o masa foarte rezistenta si se foloseste in constructii. ◊ Beton armat = amestecul descris mai sus, turnat peste o armatura de vergele metalice. (In sintagma) Beton v****t = beton de ciment a carui compactitate este sporita dupa turnarea in cofraje prin imprimarea unor oscilatii rapide cu ajutorul unor aparate speciale. 2. (Sport) Sistem de aparare folosit in unele jocuri sportive (mai ales in fotbal), constand in utilizarea supranumerica a jucatorilor in linia defensiva. – Din fr. beton.

GRATAR, gratare, s. n. 1. Ansamblu de bare metalice paralele ori incrucisate sau placa de tabla gaurita, alcatuind un dispozitiv folosit pentru inlesnirea patrunderii aerului si inlaturarea cenusii in (sau din) instalatiile de ardere, pentru separarea de impuritati a unor materii prime, pentru impiedicarea patrunderii corpurilor straine in instalatiile hidrotehnice, pentru separarea bucatilor mari de minereuri dupa marime etc. 2. Obiect alcatuit din vergele metalice paralele, prinse intr-un cadru (dreptunghiular), sau din aluminiu ondulat, pe care se frige carne, peste, ciuperci etc.; p. ext. friptura astfel preparata. ◊ Loc. adj. La gratar = (despre carne, peste, ciuperci etc.) fript pe gratar (2). 3. Obiect alcatuit din bare de lemn sau de fier paralele, servind drept stergatoare pentru talpa incaltamintei. 4. Partea de deasupra ieslei, in forma de scara inclinata fixata de-a lungul peretelui, in care se pune fanul. 5. (Tehn.) Grila (1). – Probabil lat. *gratarium (< *gratis = cratis).

LANT ~uri n. 1) Obiect constituit dintr-un sir de verigi, asamblate consecutiv intre ele si folosit pentru legare, suspendare, tractiune etc. 2) Unealta constituita din mai multe vergele metalice puse cap la cap si folosita la masurarea pamantului. 3) fig. Succesiune de elemente omogene; sir; rand; serie. ◊ ~ de munti sistem muntos; sir de munti. Reactie in ~ succesiune de reactii elementare, care continua de la sine, una din alta. A se tine ~ a urma unul dupa altul fara intrerupere. In ~ in sir continuu. /<bulg. lanec

BIMETAL s.n. 1. Produs obtinut prin unirea mecanica a doua metale. 2. Organ sensibil, compus din doua vergele metalice diferite, sudate pe toata lungimea, servind pentru controlul temperaturilor. [Cf. germ. Bimetall, fr. bimetal].

GRILAJ s.n. Imprejmuire alcatuita din panouri de vergele metalice sau de lemn ori din plasa de sarma. [< fr. grillage].

BIMETAL s. n. 1. semifabricat obtinut prin unirea mecanica a doua metale. 2. organ sensibil compus din doua vergele metalice diferite, sudate pe toata lungimea, pentru controlul temperaturilor. (< fr. bimetal)

GRILAJ s. n. imprejmuire din panouri de vergele metalice sau de lemn, ori din plasa de sarma. (< fr. grillage)

gratie (gratii), s. f. – 1. Zabrea, bara de metal. – 2. vergea, grilaj. – 3. Grila. gratar. – 4. (Inv.) Gratar (de prajit carne). – 5. Spalier. – 6. Retea. Lat. pop. *gratis in loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Puscariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. gratar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prajit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, dupa Puscariu 727 si DAR; din lat. *gratārium, dupa Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408).

LANCE, lanci, s. f. Veche arma de atac, formata dintr-o vergea lunga de lemn prevazuta cu un varf metalic ascutit; sulita. – Din it. lancia.

SISTRU, sistre, s. n. Instrument muzical la vechii egipteni, alcatuit dintr-o lama metalica curbata in forma ovoidala, cu capetele unite, prevazute cu un maner si avand de-a curmezisul curburii, bare metalice mobile care, prin atingere sau lovire cu o vergea de fier, produceau sunete. – Din fr. sistre, lat. sistrum.

CREMONA, cremone, s. f. Dispozitiv metalic folosit pentru inchiderea unei ferestre sau a unei usi, construit din doua vergele dispuse in prelungire si actionate cu ajutorul unui maner. – Din fr. cremone.

COLIVIE (‹ sl.) s. f. 1. Cusca mica facuta din vergele de metal sau de lemn, in care sint tinute pasari cintatoare sau decorative. 2. Constructie metalica, constituita dintr-un cadru cu pereti laterali si cu una sau cu mai multe platforme suprapuse, care serveste la transportarea personalului si materialelor in puturile unei mine. 3. Sistem de conductoare in forma de bare asezate in crestaturile rotorului unor masini electrice si scurtcircuitate la ambele capete pe inele; este folosit ca infasurare a rotorului la masinile asincrone cu rotorul in scurtcircuit sau ca infasurare de amortizare si de pornire la masinile sincrone.

GRATAR ~e n. 1) Obiect constand din vergele de fier dispuse paralel si prinse la capete, folosit pentru a frige carnea deasupra jarului. 2) Friptura preparata pe un asemenea obiect. 3) Dispozitiv din bare metalice paralele sau incrucisate ori dintr-o tabla gaurita, care se pune in sobe, instalatii de ardere, pentru a lasa sa patrunda aerul si sa cada cenusa, inlesnind arderea. 4) Dispozitiv constand dintr-un ansamblu de bare metalice, care se fixeaza la instalatiile hidrotehnice pentru a nu permite trecerea corpurilor straine. /<lat. gratarium

LANT, lanturi, s. n. 1. Sir de verigi, de placi, de zale etc. metalice, unite intre ele pentru a forma un lot, care serveste spre a lega ceva, a transmite o miscare etc. ♦ Instrument format dintr-un sir de vergele groase, cu care se masoara lungimile de teren. ♦ Lucratura simpla facuta cu croseta, care consta dintr-un sir de ochiuri inlantuite. 2. Lant (1) mic, de obicei din metal pretios, servind ca podoaba (la mana, la gat). 3. Fig. Tot ceea ce constituie o legatura puternica; ceea ce incatuseaza libertatea, independenta cuiva. 4. Sir continuu de elemente, fiinte, lucruri, stari asemanatoare. ◊ Reactie in lant = reactie care, producandu-se intr-un anumit punct al unui corp, se propaga in toata masa lui, dand nastere unei succesiuni de reactii elementare. Lant cauzal inchis = feedback. ◊ Expr. A se tine lant = a se succeda (in numar mare). ♦ Sir format din mai multi atomi legati intre ei; catena. – Din bg. lanec.