JAD, jaduri, s. n. Piatra semipretioasa compusa din silicat natural de aluminiu, calciu si magneziu, de culoare alba-verzuie pana la verde inchis, cu luciu sticlos, folosita la confectionarea unor obiecte de arta. ◊ Obiect de arta facut din aceasta piatra. – Din fr. jade.

PEPENOAICA, pepenoaice, s. f. Specie de pepene verde de forma lunguiata, cu coaja vargata cu dungi de culoare verde inchis si verde deschis; pepenoaie. – Pepene + suf. -oaica.

PICRIT s. n. Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde inchis sau neagra. – Din fr. picrite, germ. Pikrit.

TAIETOR, -OARE, taietori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care taie; taios; ascutit. 2. S. f. Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta). 3. S. n. Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte. 4. S. m. Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pr.: ta-ie-] – Taia + suf. -ator.

chimen s. m. – Planta cu seminte aromatice intrebuintate in medicina, bucatarie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, in parte prin intermediul sl. kjominu, kiminu (cf. bg. kimen, v. rus. kiminu, mag. komeny, cf. Vasmer, Gr., 77). Din acelasi cuvint gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Seineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde inchis).

ASPIDISTRA s. f. planta de apartament cu frunze late, lucioase, de culoare verde inchis, din familia liliacee. (< fr., lat. aspidistra)

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia coniferelor, care creste in zona muntoasa, inalt, cu frunze in forma de ace de culoare verde inchis, persistente (Abies alba si pectinata); p. ext. nume generic dat coniferelor. ◊ Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru primenirea aerului in camere sau sali; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de jneapan. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de jneapan cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii etc. cu prilejul craciunului sau al anului nou. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor in timpul nuntii. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei. – Comp. alb. breth.

BOISTEAN, boisteni, s. m. Peste de 8-12 cm cu spinarea si partile laterale de culoare verde-inchis, cu pete si puncte intunecate, alb pe burta, care traieste in apele din zona de munte si de coline (Phoxinus phoxinus). [Pr.: bo-is-] – Boiste + suf. -ean.

BRAD, brazi, s. m. 1. Arbore din familia pinaceelor care creste in zona muntoasa, inalt pana la 50 m, cu tulpina dreapta, cu frunzele in forma de ace de culoare verde-inchis, persistente, cu florile si semintele in conuri (Abies alba); p. gener. nume dat coniferelor. ◊ Compuse: bradul-ciumei = varietate de ienupar cu fructe mici (Juniperus intermedia); brad-negru sau brad-rosu = molid. ◊ (In sintagma) Apa de brad = a) amestec de apa si ulei extras din frunze de pin, folosit pentru parfumarea incaperilor sau a apei de baie; b) bautura alcoolica aromata cu esenta din seminte de ienupar. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. ♦ Brad (1) taiat si impodobit cu globuri, jucarii, bomboane etc. cu prilejul Craciunului sau al Anului Nou; pom de Craciun. ♦ Varf sau crengi de brad (1) cu care se impodobesc carul si portile mirilor la nunti. 2. (Art.) Numele unei hore care se joaca, in ajunul nuntii, la casa miresei; melodie dupa care se executa aceasta hora. – Cf. alb. *bradh, bredh.

HELIOTROP, (1, 2) heliotrope, s. n., (3) heliotropi, s. m. 1. S. n. Materie coloranta folosita la vopsitul bumbacului. 2. S. n. Varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis sau rosie cu pete galbene stralucitoare, folosita ca piatra semipretioasa din care se fac obiecte ornamentale. 3. S. m. Numele unei plante aromatice, cu frunze ovale, cu flori de culoare alba sau albastru-deschis, intrebuintate in industria parfumului (Heliotropium europaeum). ♦ Ulei eteric extras din planta de mai sus. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotrope.

SPANAC, (rar) spanace, s. n. Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele sale mari, carnoase, comestibile, de un verde-inchis (Spinacia oleracea). ♦ (Fam.) (E un) spanac = (e un) lucru lipsit de importanta, un fleac, un vax. ♦ Compuse: spanac-porcesc = planta erbacee cu flori verzi (Chenopodium hybridum); spanac-salbatic = planta erbacee cu frunze romboidale si cu flori albicioase (Chenopodium album); spanacul-ciobanilor = planta erbacee cu frunze triunghiulare, cu flori verzi dispuse in ghemulete (Chenopodium bonus henricus). – Din ngr. spanaki.

PIPIRIG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede si mlastinoase: a) planta cu tulpina inalta, cilindrica, de culoare verde si cu flori brune-roscate, ingramadite in spice la varful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) planta cu tulpina formata din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi inchis (Scirpus silvaticus); c) planta cu tulpina aspra si rigida, de culoare cenusie-verzuie sau albastruie, terminata cu un spic care are la capat un varf ascutit (Equisetum hiemale); d) planta erbacee perena cu tulpina triunghiulara, plina pe dinauntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele si cu inflorescentele compuse din 1-4 globusoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec.

OFIT s. n. Varietate de marmura de culoare verde-inchis cu vinisoare galbene. – Din fr. ophite, germ. Ophit.

TAIETOARE, taietori, s. f. Planta erbacee cu frunze paroase de un verde-inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta). – Din taia + suf. -(a)toare.

TUTUN, (1), s. m., (2, 3) tutunuri, s. n. 1. S. m. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunzele mari si moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-inchis, cu flori albe, roz sau rosii, reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Tutun turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. S. n. (Colectiv) Frunze de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. S. n. (Inv.) Pachet de tutun (2). – Din tc. tutun.

SICA, sici, s. f. Planta erbacee cu tulpina ramificata, cu frunze mari de culoare verde-inchis dispuse in rozete si cu flori mici albastrui sau rosietice in forma de spiculete (Statice gmelini). – Et. nec.

BOISTEAN ~eni m. Peste dulcicol, de talie mica, avand spatele si laturile de culoare verde-inchisa si pantecele alb-argintiu. [Sil. bo-is-] /boiste + suf. ~an

HELIOTROP² ~uri n. 1) Mineral semitransparent de culoare verde-inchis din care se confectioneaza obiecte (mici) de podoaba. 2) Piatra semipretioasa corespunzatoare. 3) Colorant intrebuintat la vopsitul in violet al unor textile. /<fr. heliotrope

HORNBLENDA ~e f. Mineral cristalizat de culoare verde-inchisa cu luciu sticlos. /<germ. Hornblende, fr. hornblende

PEPENOAICA ~ce f. Varietate de pepene verde, avand fructul lunguiet si coaja vargata cu dungi de culoare verde-inchis si verde-deschis. /pepene + suf. ~oaica

PROPOLIS n. Substanta vascoasa si aromata, amara la gust, de culoare verde-inchisa, produsa de albine si folosita de ele la acoperirea peretilor interiori ai stupului, avand intrebuintari in medicina; clei de albine. /<fr. propolis

AVOCADO s.n. Fruct exotic, comestibil, de mare valoare nutritiva, avand forma de para, de culoare verde-inchis, cu un sambure mare cat o nuca la mijloc. Taiat in jumatati de-a lungul, se obtin un fel de barchete ce pot fi umplute cu diverse delicatese (fructe de mare, paste picante) si servite drept gustare; exista si o varietate fara sambure, utilizata in special pentru prepararea cocteilurilor; fr. avocat; engl. avocado, alligator pear; germ. Avocado.

ACONIT s.m. (Bot.) Planta cu florile albastre si cu frunzele de un verde-inchis; (pop.) omeag. [< fr. aconit, cf. lat. aconitum].

HELIOTROP² s.m. 1. Materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. Varietate de silice de culoare verde-inchisa, din care se fac obiecte ornamentale. [Pl. -pi, (s.n., rar) -puri. / < fr. heliotrope].

neftiu, neftie, adj. (inv.) de culoarea naftului; verde-inchis.

OFIT s.n. Varietate de marmura de culoare verde-inchisa, cu striatii galbene. [< fr. ophite, germ. Ophit].

PICRIT s.n. (Geol.) Roca magmatica de origine vulcanica, de culoare verde-inchis sau neagra. [< fr. picrite, cf. germ. Pikrit].

TUIA s.f. (Bot.) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-inchisa, avand coroana piramidala si ramurile intinse orizontal; arborele vietii. [Pron. tu-ia, pl. invar. / < fr. thuya].

ACONIT s. m. planta veninoasa montana, cu flori albastre si frunze de un verde-inchis; omag. (< fr. aconit, lat. aconitum, gr. akoniton)

HELIOTROP² I. s. m. 1. materie coloranta solubila in apa, folosita la vopsitul bumbacului. 2. ulei eteric din florile de heliotrop¹. 3. varietate de calcedonie, de culoare verde-inchis, din care se fac obiecte ornamentale. II. s. n. instrument geodezic de semnalizare dintr-o oglinda plana care reflecta razele Soarelui la o mare distanta. (< fr. heliotrope)

OFIT¹ s. n. diorit verde-inchis, cu striatii galbene, prezentand aspectul pielii de sarpe. (< fr. ophite, germ. Ophit)

PICRIT s. n. roca magmatica de origine vulcanica, verde-inchisa sau neagra. (< fr. picrite)

TUIA s. f. arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-inchisa, avand coroana piramidala si ramurile intinse orizontal; arborele vietii. (< fr. thuya)

neftiu (neftie), adj. – verde inchis. Tc. nefti (Seineanu, II, 272).

TUTUN, (2) tutunuri, s. n. 1. Planta erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina inalta, cu frunze mari si moi, de un verde-inchis, cu flori trandafirii reunite in buchete (Nicotiana tabacum). ◊ Compus: tutun-turcesc = varietate de tutun cu tulpina ramificata si cu flori galbene-verzui (Nicotiana rustica). 2. Frunzele de tutun (1), care, supuse unui tratament special, se fumeaza, se prizeaza sau se mesteca. 3. (Inv.) Pachet de tutun (2). [Var.: tiutiun s. n.] – Tc. tutun.

NEFTIU, -IE, neftii, adj. (Neobisnuit) verde-inchis, intunecos, ca naftul. – Tc. nefti.

CLEAN (‹ bg.) s. m. Peste teleostean care traieste aproape exclusiv in apele curgatoare de deal si ses din Europa, din familia ciprinidelor, de c. 25-80 cm si 1-4 kg, cu cap mare, corp gros, perfect circular in sectiune transversala, solzi mari tiviti cu negru, verzi-inchis pe spate, albi-galbui pe flancuri si albi-argintii pe burta (Leuciscus cephalus).

TECTITA s.f. (Geol.) Material cu aspect sticlos, sub forma de granule rotunjite, transparente, de obicei de culoare albastra-inchisa sau verde. [< fr. tectite].

HORNBLENDA, hornblende, s. f. Mineral in forma de cristale de culoare verde sau brun-inchis, cu luciu sticlos, format din silicati de magneziu, fier, calciu, aluminiu si alte metale. – Din germ. Hornblende, fr. hornblende.

CASTANA, castane, s. f. 1. Fructul castanului, (aproximativ) sferic, cu coaja tare, cafenie, bogat in amidon si in ulei, inchis pana la maturitate intr-un invelis verde, tepos. ◊ Expr. A scoate castanele din foc cu mana altuia = a se folosi de altcineva intr-o intreprindere primejdioasa, pentru interese personale. 2. Fiecare dintre micile formatii cornoase aflate pe fata interna a picioarelor calului. – Din (1) ngr. kastanon, (2) kastania.

ARARIEL m. reg. Planta erbacee cu frunze verzi-albicioase acoperite cu puf si cu flori rosii-inchise (rar albe), care raspandeste un miros greu. /Orig. nec.

ARARIEL s. m. 1. Planta erbacee cu miros greu, cu frunzele verzi-albicioase acoperite cu un puf fin si cu flori rosii inchise, rar albe (Cynoglossum officinale). 2. (Rar) Limba-mielului (Borago officinalis). – Et. nec.